Revista:

Mănăstirea Lăpușna, icoana din zid

Untitled

E așezată în apropierea satului Lăpușna (din 1958, Gheorghi Damianovo), nu departe de orășelul bulgăresc Montana. O mânăstire veche, lângă care, se pare, satul a apărut ceva mai târziu… În imediata apropiere, dincolo de granița bulgaro-sârbă, întâlnim o altă Lăpușnă, ctitorie a domnitorului valah Radu cel Mare…

Nume uitate…

Cu toate că lingviștii consideră astăzi că numele de Lăpușna trimite la planta cunoscută sub denumirea de brusture, în unele graiuri slave și românești suddunărene lăpușul nu e nimic altceva decât delicioasa ștevie a Postului Mare…
De aici, cel mai probabil, numele celor două mânăstiri sud-dunărene, loc în care călugării, ce duceau o viață contemplativă, posteau adeseori. La Mânăstirea Lăpușna de lângă Montana, o astfel de viață avea să fie însă întreruptă în vremea stăpânirii turcești în Balcani. Și nu pentru faptul că, în perioada în care Lăpușna a fost distrusă,
turcii nu ar fi dat dovadă de toleranță față de credința creștină de la sud de Dunăre…

Câinele turcului

O veche legendă din Timoc dă mărturie despre distrugerea Lăpușnei. Se spune că la moara mânăstirii, de pe râul Ogosta, se ascundeau adeseori, în urmă cu peste trei veacuri, vestiți haiduci. Într-o bună zi, un tată împreună cu fiica lui au plecat să se închine la mânăstire. Pe cale, un turc s-a luat după cei doi, căutând să o batjocorească pe tânăra credincioasă. Tatăl și fiica și-au aflat adăpost la moara mânăstirii, loc în care se afla ascuns un haiduc pe nume Ognean. Turcul a ajuns la moară și s-a năpustit asupra fetei. Haiducul a ieșit atunci din ascunzătoarea sa și l-a lovit pe turc cu un topor în spate. Trupul acestuia va fi îngropat în gunoiul din spatele grajdului.
Martor mut la această întâmplare, câinele turcului s-a întors la Berkovița și a început să latre în fața casei stăpânului său. Înțelegând că s-a întâmplat ceva grav, cei apropiați au mers împreună cu câinele la moară, unde a fost descoperit trupul celui îngropat. În furia lor, osmanlâii vor da foc mânăstirii înălțate cu mai multe veacuri înainte, înjunghiindu-i pe monahi. Doar un singur călugăr va reuși să scape de urgie, fugind în Serbia…

Noua Lăpușnă

Abia la jumătatea secolului al 19-lea, pe vatra mânăstirii ruinate și arse, se va înălța o mânăstire nouă. Noii ctitori ai acesteia, Atanasie din Lăpușna și preotul Petcu din satul Glavanovți, vor curăți mai întâi locul și, înălțând o colibă, vor așeza în aceasta o icoană. În câțiva ani, vor reuși să înalțe biserica mânăstirii, care a rămas aproape neschimbată până în zilele noastre. Închinată Sfântului Ioan Botezătorul, biserica deține una dintre cele mai frumoase catapetesme din nordul Bulgariei, fiind lucrată în buna tradiție a școlii de Samokov.
După 1989, starețul Ambrozie de la Lăpușna, de profesie inginer, va reconsolida vechile clădiri ale mânăstirii (într-una dintre chiliile de aici, atras de frumusețea locurilor, a locuit o vreme poetul și scriitorul bulgar Ivan Vazov, lucrând la cunoscutul său roman Sub jug), vrednicul întâistătător înălțând, totodată, un nou corp de chilii, cu două cerdace frumos sculptate.

Untitled1

Visul bătrânei din Sofia

La începutul anului 2014, numele Mânăstirii Lăpușna avea să fie prezent cu litere de-o șchioapă, vreme de mai multe săptămâni, pe prima pagină a ziarelor de la Sofia. Până în septembrie a. c., mânăstirea a fost vizitată, așa cum nu s-a mai întâmplat de decenii bune, de zeci de mii de pelerini. Motivul? Descoperirea unei vechi icoane făcătoare de minuni la Lăpușna, în urma unui vis al unei bătrâne credinciose din Sofia, ce va indica exact locul în care se afla tăinuită icoana.
După cum relatează ziarul 24 Ceasa de la Sofia (12.01.2014), credincioasa (care a dorit să rămână anonimă) a considerat că, de fapt, cele petrecute au fost mai mult decât un vis. Neputând să exprime în cuvinte acest fapt, ea a rezumat totul la o singură frază: “un semn de la Dumnezeu”.

Pelerinaje la icoana din zid

Cu binecuvântarea episcopului Sionie de Velicika, monahii, după câteva lovituri de târnăcop, vor sparge zidul bisericii, aflând icoana, veche de 340 de ani, înfășurată într-un acoperământ ros de molii. Faptul că icoana este placată cu argint a fost considerat un semn al cinstirii credincioșilor din vechime, ce au primit binefaceri de la Maica Domnului prin aceasta. Se crede că icoana, ce a aparținut vechii mânăstiri, a fost așezată în zidul noii biserici în anul 1853. Un fenomen asemănător, mărturisesc monahii de la Lăpușna, s-a mai petrecut în anii ‘20 ai secolului trecut, când o icoană din mânăstire a lăcrimat mai multe zile la rând – mulțime de credincioși din întreaga Bulgarie venind atunci aici, fie să se închine la icoană, fie, pur și simplu, să se convingă cu proprii ochi de realitatea minunii…

Gheorghiță CIOCIOI