Revista:

Sfânta Parascheva împărăteasa Moldovei

Untitled

Îi cunoaștem cu toții viața… S-a născut în urmă cu aproape un mileniu, la Epivat, în Tracia, pe țărmul Mării Marmara (astăzi, Turcia europeană). A urmat lui Hristos, petrecând întru nevoințe pustnicești, în Țara Sfântă. Va fi, pe rând, ocrotitoarea cetății Tîrnovo, a Vidinului, a Belgradului, iar după ce moaștele sale rămân pentru o vreme la Constantinopol, va deveni, mai apoi, ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii. Ceea ce se cunoaște mai puțin e că românii, cu mult înainte de aducerea moaștelor sale la Iași, au socotit-o ca aleasă împărăteasă, zugrăvind-o astfel în biserici…

Ctitorii voievodale închinate Sfintei Parascheva

Dintr-un document din vremea lui Alexandru cel Bun, aflăm că înțeleptul voievod al Moldovei, în anul 1408, făcea danii unui locaș de cult din Roman – construit cel mai probabil de voievodul Roman I (1391-1394) -, în care era îngropată mama sa, doamna Anastasia. Hramul acestuia: Sfânta Vineri. În 1458, 1465 şi 1488, Biserica Sf. Vineri din Roman este pomenită în acte emise de cancelaria vestitului domn Ștefan cel Mare și Sfânt. Refăcând din temelii mânăstirile Probota, Humor şi Moldoviţa, domnitorul Petru Rareș (1483-1546) va începe înălțarea, pe locul ctitoriei lui Roman I, a unei noi biserici închinate Sfintei Cuvioase Parascheva. Construcția va fi încheiată, după cum este însemnat în frumoasa pisanie a catedralei din Roman, în anul 1550. Cu aproape două veacuri și jumătate înainte de aducerea moaștelor Sfintei Parascheva la Iași, “pentru sfințirea țării și binecuvântarea și lauda lui [Vasile
Lupu Voievod]”, cultul sfintei, la fel ca și la sud de Dunăre, era, prin urmare, unul destul de răspândit în părțile noastre…

Prima viață a Sfintei Parascheva transpusă în frescă

Programele iconografice de la Arbore și Roman, dedicate Sfintei Parascheva cea Nouă, ce pot fi considerate o adevărată “viață de după moarte” a sfintei, au fost realizate la îndemnul și, în bună parte, în timpul domniei lui Petru Rareș. O transpunere în imagini nespus de sugestivă, realizată după textul original al vieții cuvioasei, alcătuit de marele patriarh Eftimie de Tîrnovo. Învățatul domn moldovean, după referințele mai multor specialiști, de altfel, se pare că a urmărit “cu textele în mână” opera pictorilor tocmiți pentru realizarea frescelor exterioare ale mânăstirilor Humor și Moldovița, ce îl vor nemuri în arta românească și universală.
Vestitul pictor Dragoș Coman, în 1541, va realiza, astfel, la Arbore, cea dintâi transpunere în imagini a vieții Sfintei Parascheva cea Nouă din întreaga Ortodoxie.

Un text uitat şi o icoană rară a Sfintei Parascheva

Cum ar putea fi explicată devoțiunea domnului moldovean față de Sfânta Parascheva, prin înălțarea a două ctitorii voievodale închinate sfintei, prin comparație cu înaintașii săi (Ștefan cel Mare, de pildă, nu va închina nici una dintre multele sale ctitorii Cuvioasei Parascheva), impunând definitiv acest cult în Moldova? Istoricul Dan Ioan Mureșan pune acest fenomen pe seama  “votului” făcut de Petru Rareș Sfintei Parascheva, la Biserica Sf. Gheorghe din Fanar, atunci când el ajunge la Țarigrad spre a-și recăpăta domnia (neștiind chiar dacă va mai rămâne în viață, sultanul jurându-se să-l calce în picioare pe domnul moldovean, considerat trădător).
Cerând ajutor sfintei “cu capul în mână” (după cum mărturisește Miron Costin) și primind ocrotire și izbândă din destul, domnitorul îi va rămâne astfel îndatorat pe veci Cuvioasei Parascheva, după temerara sa descindere la sultan. Transpunerea în frescă a unui fragment de text slavon, aparținând Sfântului Eftimie de Tîrnovo (rămas în uitare, la noi, îndelungă vreme), în care Sfânta Cuvioasă Parascheva este prezentată în cerească slavă, ca împărăteasă, la catedrala din Roman, exprimă, fără doar și poate, marea evlavie a domnitorului moldovean față de binefăcătoarea sa, devenită mai apoi ocrotitoarea Moldovei.

Gheorghiță CIOCIOI