Revista:

Bulgaria: târnosire la Mânăstirea Sfântului Dimitrie cel Nou

Untitled

Bulgarii au o tradiţie potrivit căreia nu este bine să sfinţeşti biserică de ziua sfântului care o patronează; aşa se face că biserica nouă a Mânăstirii Sfântului Dimitrie Basarabov de pe malul râului Lom din Bulgaria a fost târnosită la mijlocul lui septembrie 2016, înainte de praznicul din 27 octombrie. Nimic nu‑i întâmplător, ci totul este proniator; cum sfintele sale moaşte veghează de peste 200 de ani capitala României, în noua biserică a Mânăstirii Sfântului Dimitrie Basarabov au fost prezenţi la slujba de târnosire mai mulţi români decât bulgari (poate că aceasta a fost şi dorinţa sfântului).

Limba comună a Ortodoxiei

Mânăstirea fiind singura mânăstire în stânca muntelui din Bulgaria în care se mai slujeşte (celelalte biserici din stâncă fiind astăzi muzee), nu putea ca la marile praznice şi chiar duminica să ofere spaţiu pentru credincioşi în micuţă bisericuţă săpată în stânca muntelui (intrau maxim 15‑20 persoane). În spatele clădirilor stăreţiei şi ale chiliilor s‑a început de ceva vreme construirea unei noi biserici încăpătoare pentru mulţimea de pelerini ce venerează locul nevoinţei păstorului din Basarabi – ocrotitorul Bucureştiului. Lucrările au înaintat greu, dar o dată cu instalarea noului vlădică al eparhiei de Ruse – Mitropolitul Naum – s‑a produs o transformare radicală şi, printr‑o mobilizare generală, s‑a ajuns la momentul mult aşteptat al târnosirii. Vlădica Naum de Ruse aşa cum îl ştim un ierarh smerit, nu a dorit o publicitate media, lăsând să vină la eveniment cine va rândui Sfântul Dimitrie Basarabov, adresând foarte puţine invitaţii (doar cele oficiale, cum este şi normal). Şi bineînţeles a fost o slujbă în limba comună a Ortodoxiei, cum îmi place mie să spun de multe ori, în care s‑au folosit cuvinte bulgăreşti, româneşti, greceşti şi ruseşti, adică exact din principalele Biserici ale Ortodoxiei. Slujba a început dis‑de‑dimineaţă: sub protia ÎPS Părinte Naum, Mitropolit de Ruse, au slujit ÎPS Părinte Dometian, Mitropolitul Vidinului, ÎPS Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, PS Părinte Ambrozie, Episcopul Giurgiului, PS Sionie, Episcop de Velicika, stareţ al Mânăstirii Troian (mânăstirea stavropighială – după tradiţia slavă stareţii la astfel de mânăstiri sunt episcopi), alături de un numeros sobor de preoţi şi diaconi (părintele arhimandrit Teodor Şerban, vicar administrativ şi stareţ al Mânăstirii Sfântul Ioan Rusul, părintele arhimandrit Mihail Muscariu, exarhul mânăstirilor din cuprinsul eparhiei noastre şi stareţ al Mânăstirii Comana (mânăstire înfrăţită cu mânăstirea bulgărească de pe malul Lomului), părintele consilier (Episcopia Giurgiului) Ştefan Lucian şi părintele Kiril Sinev, traducătorul de limbă română prezent la eveniment, căruia îi mulţumim pentru ajutorul şi colaborarea frăţească pe care o arată Bisericii române şi fiilor săi). Au fost prezenţi arhimandriţii Atanasie (preot bulgar în Atena), Antonie, stareţul Mânăstirii Basarabov, şi Emilian, fostul stareţ al mânăstirii, alături de stareţul Mânăstirii Bacicovo. Parte din acest sobor au fost diaconi ai Mitropoliei de Ruse şi ai Arhiepiscopiei Tomisului, iar răspunsurile la strană au fost date de corala mitropolitană din Ruse – Dimitrie Basarabov. Binecuvântarea pentru începerea Sfintei Liturghii a fost dată de către reprezentantul Bisericii ruse la Sofia, arhimandritul Filip (preacuvioşia sa a dăruit Mânăstirii Sfântului Dimitrie o părticică din moaştele Sfântului Serafim de Sarov). Alături de reprezentantul Bisericii ruse, în Bulgaria a fost prezent (întărind elementul românesc majoritar) şi reprezentantul Bisericii române la Sofia, preotul Neluţu Oprea, cei doi prelaţi au fost singurii sosiţi din capitala bulgară în afara oamenilor politici, cum este cazul primului ministru al Bulgariei, Boiko Borisov, unul dintre principalii ctitori, care a fost decorat la reşedinţa mitropolitană din Ruse cu Ordinul Chipul Sfântului Dimitrie Basarabov, gradul I.

Prezentul etern al sfinţeniei

În Sfânta Masă a altarului au fost depuse părticele din moaştele Sfântului Pantelimon. Tuturor ierarhilor prezenţi le‑au fost dăruite de către Mitropolitul Naum de Ruse câte un engolpion cu chipul Sfântului Dimitrie Basarabov (într‑o versiune uşor stilizată faţă de cea pe care o cunoaştem), iar celorlalţi invitaţi, arhimandriţi şi stareţi, câte o cruce pectorală tot cu chipul sfântului. S‑au acordat diplome de vrednicie şi alte distincţii ctitorilor şi binefăcătorilor sfântului lăcaş. Prezenţa atâtor credincioşi români (70 au fost numai din Chirnogi şi Olteniţa, alţii au fost din Giurgiu şi Bucureşti, poate şi din alte colţuri ale României), slujba mai mult în română decât în bulgară, urmată de agapa frăţească de la sfârşit, cu ciorbă de miel (o tradiţie bulgărească la astfel de evenimente), toate au arătat – dacă mai era nevoie! – întărirea cuvintelor din Simbolul credinţei: „… într‑una sfântă sobornicească şi apostolească Biserică”. Toţi au fost una în duh de rugăciune, Mitropolitul Naum de Ruse prezentând în frumosul cuvânt de învăţătură de la sfârşitul Sfintei Liturghii alese cuvinte de lăudă şi mulţumire Bisericii ortodoxe surori din România.

Atmosfera a fost una de rugăciune profundă, de pace, de har, şi – surprinzător pentru astfel de evenimente, la care deseori se mai creează îmbulzeală – de linişte şi smerenie. Într‑adevăr, poate din cauza lipsei de tulburare sau din cauza lipsei forţelor de ordine, sau mai cu seamă din cauza locului din coasta muntelui (ce părea că se prăvăleşte peste noi, cei prezenţi), ne‑am simţit cu toţii ca în primele secole ale creştinismului.

Aproape că nu se poate descrie în cuvinte starea de emoţie pe care am simţit‑o toţi cei 70 de pelerini din Chirnogi când am intrat în sfânta biserică şi întreg soborul era în genunchi, rugându‑se în cadrul slujbei de târnosire. Chipul celor trei ierarhi români (ÎPS Teodosie al Tomisului, ÎPS Varsanufie al Vâlcei, PS Ambrozie al Giurgiului) părea a fi chipul din icoană al celor Trei Sfinţi Ierarhi Vasile, Grigorie şi Ioan, prăznuiţi la 30 ianuarie.

Cu adevărat, mare este taina Creştinătăţii:
Dumnezeu S‑a arătat în trup,
S‑a îndreptat în Duhul,
S‑a vestit de Îngeri,
S‑a propovăduit între neamuri,
S‑a crezut în lume,
S‑a înălţat întru slavă.

Aceste cuvinte s‑au adeverit la slujba de târnosire a bisericii mânăstirii din peştera Sfântului Dimitrie Basarabov, mare făcător de minuni şi ocrotitor al ortodocşilor, cu precădere al fiilor săi iubiţi din frumoasa ţară românească. Să cinstim cu dragoste şi în acest an sfintele sale moaşte la Catedrală Patriarhală de pe ,,Colina Bucuriei” sau în locul smerit de pe malul râului Lom din Bulgaria, dar mai cu seamă să‑i urmăm viaţa smerită, plină de rugăciune şi dragoste faţă de întreaga creaţie a lui Dumnezeu!

Relu COTOBAN