Revista:

Darurile Athosului (3) Epilog – trecerea la faptă

Untitled

Cum îngerul mi‑a rezervat o călătorie aş spune antitetică, în vara acestui an, celei de pe Athos, tot în Mediterana, dar mai spre soare‑apune, în vecinătatea Greciei de azi, în Mezzogiorno‑ul Italiei – unde am traversat Campania, Puglia şi Basilicata – unde odinioară, acum mai bine de 2500 de ani, prin roirea oraşelor Helladei, au fost întemeiate emporiile/coloniile Greciaei Magna, am înţeles prin comparaţie, aş spune naturală, ce se poate întâmpla în istorie cu adevărul credinţei creştine în Dumnezeu şi în Fiul Lui, în Sfânta Treime şi în Fecioara Maria.

Variaţii mediteraneene

Proteguit de alţi prieteni, americani de astă‑dată, şi de consoarta mea, am vizitat de la Neapole, Nea Polis, „Oraşul nou” cum ar veni, ivit din coasta celui Partenopeu, până la Pompei, Sorrento, Amalfi sau Positano, Capri, iar pe coasta adriatică şi ioniană, Otranto, Lecce, Ostuni, Ceglie, Alberobello, Martina Franca, Manduria sau suprareala ambianţă a oraşului rupestru renăscut din viscerele istoriei, Matera, şi sub vraja acestei puternice impresii îi scriam domnului Răzvan Bucuroiu cam astfel (căci mi‑am păstrat dreptul de a mă revizui şi preciza):

La întoarcerea din vacanţa în Mezzogiorno‑ul italian, fosta Magna Grecia, spaţiul unui metisaj fabulos, al unei aculturaţii care fermentează încă la tot pasul, cu locuri ce mimează peisagistic Athosul, dar cu biserici muzeificate, goale de credincioşi şi pline de turişti zumzăitori, mă aştepta ultimul număr – septembrie 2016 – din Lumea Credinţei, cu cel de‑a doilea episod din mărturia mea despre Darurile Athosului, cât ca să îmi amintesc un fapt simplu şi răsunător:

Pe Athos aisthesis‑ul s‑a sfinţit, s‑a născut sfinţit în Grădina Maicii Domnului, în timp ce în Vest el s‑a izolat, devenind sinea locurilor unor frumuseţi terene, care şi‑au uitat rizomii din care Frumosul şi Legile lui au încolţit… Nu întâmplător în vidul unui oraş spectral, iar la ceasuri de noapte sideral, cu alura unei staţiuni selenare, Matera, cu locuinţe şi biserici rupestre, Gibson a turnat pelicula lui cu Iisus din Nazaret…

Mă simt ca pendulul lui Maxwell şi abia aştept să îmi reiau pelerinajul pe Muntele Ortodoxiei, care m‑a făcut fericit într‑un mod care îmi aminteşte doar de fericirile extatice ale copilăriei.

Primiţi, vă rog, mulţumirile mele pentru că mi‑aţi fost amfitrion al gândurilor aşternute la capătul acestui pelerinaj, aducând multă bucurie şi semenilor mei care m‑au însoţit pe Sfântul Munte.

Încheiam cu acest codicil: De văzut ar fi cum să publicăm fotografia documentului cu contul în bancă al Chiliei părintelui Eftimie, IBAN‑ul etc.

Reiau in extenso acest gând.

Dăruind vei dobândi

Lacu, un călugăr cu chip luminat de cuminţenie, pentru mine de‑a dreptul înduhovnicit, mi‑a povestit despre vizita lui Gigi Becali aici… Din tot ce ştiu despre dânsul e primul episod biografic care m‑a emoţionat cu adevărat. Găsise în şantier Sfântul Dimitrie Lacu şi părintelui stareţ Vlad Pimen îi lipseau mulţi bani ca să‑şi încheie fapta cuvântătoare… „Du‑te – îi spune creştinul cel bogat şoferului său – şi adă plasa aia din maşină…”. Aşa au ajuns aici 30.000 de arginţi de nu ştiu ce origine, euro sau dolari, cu care părintele a putut să desăvârşească lucrarea pe care am văzut‑o cu ochii mei încântaţi.

Cum nu pot aştepta ca Gigi Becali sau altcineva din oamenii cu cheag de arghirioţi ai ţării care vreme de secole a hrănit prin domnii suiţi pe tronurile lor mai mult de jumătate din nevoile materiale ale lăcaşurilor de pe întregul Munte Sfânt, dând chip celui ce e Athosul azi, cred că e de urmat calea punerii împreună a fărâmelor.

E curios că în universul mundan, ultramundan al politicii din ţara mea de adopţiune acest model e cel mai productiv. E un titlu de mândrie pentru un concurent la fotoliul Biroului Oval să îşi adune subvenţiile din buzunarele simpatizanţilor… În cursa pentru Casa Albă, în care în momentul de faţă se dispută cu mijloace dintre cele mai heterodoxe cine ştiţi, e interesant că nu emoţionează pe nimeni contribuţiile financiare ale marilor bănci, ale corporaţiilor sau ale celor venite din partea mogulilor miliardari, ci cele ale cotizanţilor anonimi care participă cu până la 60 de dolari la susţinerea acestei campanii prezidenţiale ce înghite de zeci de ori mai mult decât monarhia engleză, ce are nevoie pe an, ca să existe, de un „sacrificiu” de un pound pe cap de britanic…

E adevărat că dacă în România „Cuminţenia pământului”, plimbată până şi pe stadioane de fotbal, nu a stors lacrimi de simpatie financiară, pentru „Cuminţenia Cerului” de pe Athos şi a monahilor ce ţin pe umerii rugăciunilor lor iertarea păcatelor noastre ar merita mai mult decât orice cursă prezidenţială americană sau naţională…

Cum Athosul este cea mai mare noutate din ultima parte a vieţii mele, cred că ţinerea minţii la el, la nevoile lui, e singura ocazie pentru nişte muritori de rând ca să trecem nu doar pe lista daniilor, ci şi pe lista domnilor noştri de altădată…

Coriolan BABEŢI

Donaţii pentru Chilia părintelui Eftimie se pot face în conturile IBAN
RO64 BTRL EURC RT03 2853 3501 ‑ în euro
şi RO64 BTRL RONC RT03 2853 3501 ‑ în lei
deschise la Banca Transilvania pe numele Gheorghe Buftea (Părintele Eftimie)