Revista:

Călător cu Sfântul Antonie de la Iezer

id1363_inbisrricalasfantulantonie.jpg.jpg

Pe Valea Cheii din judeţul Vâlcea paşii mă poartă deseori spre Mânăstirea Iezer, un loc de odihnă duhovnicească. Din Râmnicu Vâlcea se merge spre Băile Olăneşti, iar cu puţin timp înainte de acestea se merge la stânga, pe o vale încântătoare. După ce microbuzul opreşte la capătul satului Cheia, mai sunt de mers vreo trei kilometri până la Iezer. Drumul din sat până la mânăstire şerpuieşte de-a lungul unei văi răcoroase, iar păsăretul te insoţeşte la fiecare pas. Călătorie care, cu ocazia hramului Mânăstirii Iezer, sărbătorit de ziua Sfântului Antonie de la Iezer, în data de 23 noiembrie, este de un colorit aparte. Fagii şi stejarii îşi pleacă coroanele înroşite spre pământ, grăbindu-se spre iernare…

 

Nu rar m-am întâlnit pe cale fie cu călugării de la Mânăstirea Pătrunsa, o aşezare pe care am simţit-o athonită de când am mers prima dată acolo, acum mai bine de vreo cincisprezece ani, fie de la Schitul Pahomie, o oază duhovnicească cu 8-9 vieţuitori, fie maici de la izolatul Schit Bradu, situat pe un platou sub munţii care străjuiesc Băile Olăneşti, sau de la Mânăstirea Iezer, unde a poposit Sfântul Antonie pentu aproape jumătate de viaţă ascetică.

După ce trec pe lângă troiţele ridicate fie de oameni ai locului, fie de credincioşi veniţi mai de departe, unii chiar din Turnu-Severin sau din Bucureşti, mă opresc deseori la izvorul Sfântului Antonie. Un izvor minunat, care curge din apropierea peşterii pe care singur şi-a săpat-o în stâncă sfântul şi care a fost adus de către maici direct la marginea drumului. Apa izvorului este aproape dulce la gust, are un pH ridicat şi este de o puritate pe care chiar şi analizele de laborator au arătat-o în cel mai limpede mod. Am văzut credincioşi oprindu-se şi luând cu ei licoarea minunată, iar de la o vreme îmi umplu şi eu portbagajul cu multe, foarte multe sticle. Astfel ca să am ce bea până la următoarea vizită pe la mânăstirile de pe Valea Cheii, pentru că în intervalul de câteva luni câte trec până la următoarea călătorie apa îmi ajunge pentru toate activităţile casnice, inclusiv gătitul. Păstrez aşa gustul Sfântului Antonie, care îmi înmiresmează la propriu viaţa. Şi astfel este cu mine în fiecare zi… prin apa de la izvorul minunat care i-a ostoit şi lui setea în timpul vieţii.

La Mânăstirea Iezer, în biserica cea nouă, se află moaştele Sfântului Antonie, cuviosul care, ajuns la “pensie”, şi-a schimbat la 180 de grade viaţa. Negustor machedon, probabil din tată în fiu, după ce a trecut de 60 de ani şi-a încheiat afacerile cu partenerii şi s-a retras pentru a-şi încheia afacerile şi cu Dumnezeu. Nu a primit binecuvântare de la mai marii locului pentru a se duce la Muntele Athos, astfel că şi-a făcut el un Athos pe Valea Cheii. Aici şi-a săpat în stâncă, într-o poieniţă aflată la vreo zece minute de Mânăstirea Iezer, o bisericuţă şi o chilie, unde a locuit pănă la moarte. În locul unei vieţi de pensionar aşezat la casa lui, a ales odihna activă, în slujba lui Dumnezeu. Şi a trăit în peştera săpată într-un material moale, o gresie, mai bine de treizeci de ani. Ne gândim că programul de rugăciune era cel athonit şi-l vedem cu ochii minţii cum sub cerul înstelat, la poalele munţilor Buila, aducea slavă şi mulţumire lui Dumnezeu.

Pacea pe care a lăsat-o Sfântul Antonie ne adună şi pe noi, călătorii din lumea aceasta, să-I vizităm şi să ne închinăm la sfintele moaşte care se păstrează în biserică. Iar de hramul Mânăstirii Iezer să ne adunăm cu mic, cu mare, şi chiar dacă uneori vântul rece de noiembrie ne mai înfioară, să nu pierdem ocazia să ne sfinţim prin închinarea la sfântul care este un model de vieţuire pentru noi.

În obştea de la Mânăstirea Iezer am fost bine primiţi întotdeauna, chiar dacă uneori copiii noştri zburdalnici au mai întrecut măsura gălăgiei admise! Cu toată strâmtoarea locului pentru pelerini – arhondaricul este în lucru –, am simţit bucuria maicilor când mergem acolo. Îmi aduc aminte cu ce drag copiii noştri le-au cântat colindele învăţate la Corul Splendidus anul trecut! Şi ce s-a mai bucurat maica stareţă Mihaela când copiii i-au făcut cadou albumul Iconarul!

În obştea de la Iezer sunt câteva maici care pictează icoane şi îmi doresc ca micro-şcoala de pictură de acolo să se dezvolte şi să ne înfrumuseţeze mai departe casele. Şi – de ce nu? – să-i înveţe şi pe copii să continue acest meşteşug fascinant.

Vreau să îl amintesc aici pe părintele Siluan, duhovnicul mânăstirii, care cu timp şi fără timp ne-a cercetat de câte ori am ajuns prin locurile acestea retrase. Nu de puţine ori ne-am împrietenit cu alţi credincioşi, aşteptându-l la chilia dumnealui, fie la Mânăstirea Pătrunsa, unde şi-a început slujirea, fie la Schitul Pahomie, şi acum la Sfânta Mânăstire Iezer.

Anul acesta, de hramul care se apropie, slujba de pomenire a Sfântului Antonie se înmiresmează cu sunete şi cu graiuri noi, pentru că Sabin, protopsaltul de la Biserica Sf. Grigorie Palama din Bucureşti, a alcătuit un canon al Sfântului Antonie pe care îl va cânta împreună cu corul de maici pentru prima dată. Să ne ajute Dumnezeu să nu lipsim de la această bucurie în Duh care este prăznuirea la Mânăstirea Iezer a Sfântului Antonie!