Revista:

Între Todor Tiron şi… Todor Jivkov

Untitled

Este singura mânăstire din întreaga Bulgarie închinată Sfântului Mucenic Teodor Tiron. Mulţi bulgari mai cred şi astăzi că numele acesteia s-ar datora… fostului preşedinte comunist Todor Jivkov, ce ar fi dorit să aibă, cu orice preţ, lângă Praveţul natal, o mânăstire…

Todorovden la Praveţ

De Todorovden, la Praveţ (astăzi, oraş situat la 60 km NE de Sofia) e îndoită sărbătoare: praznicul Mânăstirii Sfântul Teodor Tiron şi… cinstirea de către nostalgicii comunismului a memoriei fostului ictator de la sud de Dunăre. Au loc, cu acest prilej, slujbe solemne, dar şi marşuri cu pancarte de-o şchioapă (“De la o zi la alta, fără Toşo [Todor Jivkov – n. n] o ducem tot mai rău”; “1% din ce-a realizat Jivkov ar fi astăzi un succes enorm pentru orice guvern”)… Locuitorii Praveţului nu uită că în anii ‘70 ai secolului trecut, cu acordul lui Jivkov, a fost restaurat un corp de chilii al vechii mânăstiri de lângă localitatea lor. Mânăstirea Sfântul Teodor Tiron păstrează, de altfel, unica mărturie scrisă legată de venirea pe lume a dictatorului bulgar. E drept, una incompletă…

Registrul buclucaş

Din această pricină, Jivkov a fost mereu supărat, după cum avea să declare, după 1990, în mai multe rânduri, presei. Din vina ieromonahului care a uitat să-i treacă data naşterii în registrul de botez al mânăstirii, dictatorul comunist –pe baza tradiţiei locului şi a mai multor calcule, scăzând 7 zile de la data afundării în cristelniţă – va ajunge la concluzia că data naşterii sale a fost 7 septembrie 1911. Cum în noaptea de 8 spre 9 septembrie 1944, la Sofia, a avut loc o lovitură de stat, devenită, în comunism, zi naţională a Bulgariei, lucrurile se vor potrivi însă de minune până în 1989. “Un slujitor neglijent, ca să nu mai vorbesc şi despre altele…” – va conchide, cu toate acestea, de fiecare dată, Jivkov, în ultimii ani de viaţă, nesigur pe calculele lui anterioare…

Teodor, Todor, Toşko…

Todor Balkanski, conducătorul secţiei de onomastică bulgară din cadrul Institutului de Limba Bulgară al Academiei de Ştiinţe de la Sofia, care a făcut cercetări la Praveţ, e de părere că fostul preşedinte bulgar, referindu-se la preotul care l-a botezat, de la Mânăstirea Sfântul Teodor Tiron, ar fi vrut să spună, de fapt, că acesta mai avea o apucătură rea: îi boteza pe toţi copii din Praveţ cu numele patronului mânăstirii – Teodor –, astfel că localitatea s-a umplut de Teodori, Todori şi Toşko… Iar acest fapt îi va deveni destul de supărător lui Jivkov, care, ori de câte ori se întorcea acasă, la Praveţ, se întâlnea la fiecare pas cu sute de Todori, întorcând adeseori capul în dreapta ori în stânga fără a fi el cel strigat…

Enigma Măruţei – mama lui Jivkov

Mai mulţi jurnalişti de la Sofia sunt, de asemenea, de părere că Jivkov cunoştea destul de bine… limba română. După acelaşi Todor Balkanski, mama acestuia, Măruţa, ar fi cunoscut la perfecţie atât bulgara, cât şi româna. “Măruţa e un nume vlah”, spune Balkanski, care aduce mai multe mărturii în privinţa cunoaşterii limbii române de către mama fostului dictator de la Sofia şi a locului de origine al acesteia (Samovit, lângă Dunăre). Recunoscând că nu e bulgăroaică, cercetătorul bulgar nu uită, cu toate acestea, să-i atribuie Măruţei o cu totul altă etnie decât cea română, deşi citeză martori care au cunoscut-o direct şi care s-au pronunţat răspicat în privinţa originii ei (Blitz, 13 septembrie. 2006). Iovcio Iovcev, jurnalist la Sofia Press, mărtuiseşte, la rându-i, că ajungând la Praveţ cu o delegaţie şi vorbind în româneşte, a fost auzit de “baba Măruţa”, mama lui Jivkov, care “l-a tras de-o parte” ca să vorbească cu ea “na vlaşki, căci nu mai avea cu cine vorbi” (24 Ceasa, 30.03.2013).

Memoriile unui dictator

“M-am născut pe 7 septembrie în satul Praveţ”: aşa îşi începe memoriile Todor Jivkov, care, chiar pe prima pagină a cărţii, redă cearta cu mama sa, ce susţinea că este născut “de Sfântul Simeon”. “Du-te şi te lămureşte cu popa, maică, şi pe mine mă lasă în pace!”, mărturiseşte fostul preşedinte comunist bulgar despre atitudinea mamei sale în privinţa datei lui de naştere (Todor Jivkov, Memoari, Ed. Siv-Abagar, V. Tîrnovo, 1997), trecând sub tăcere originile vlahe ale acesteia. Jivkov va rămâne cu o idee fixă întreaga viaţă: ieromonahului de la Sfântul Teodor Tiron, care a uitat să-i treacă data naşterii în registru, “i-a cam plăcut băutura”. Cum tradiţia, în zonă, e ca botezurile să fie săvârşite dimineaţa, T. Balkanski rămâne, totuşi, sceptic în privinţa opiniei exprimate obsesiv de fostul preşedinte bulgar.

Împlinirea visului lui Jivkov

La un an după moartea lui Jivkov (1998), visul acestuia, mărturisit în nenumărate rânduri, cum că la Mânăstirea Sfântul Teodor ar fi nevoie de un preot cât mai atent cu registrele şi înscrisurile, ca nu cumva cei botezaţi aici să nu păţească la fel ca el, avea să se împlinească: în 1999 va fi hirotonit ca preot la Sfântul Teodor Tiron un… profesor de matematică.

De 15 ani, părintele Ioan, singurul vieţuitor al mânăstirii, e atent la fiecare act ori chitanţă emisă, fără să uite cumva de cele duhovniceşti (slujbe, închinarea pelerinilor la moaştele Sfântului Teodor Tiron dăruite mânăstirii de actualul Patriarh al Bulgariei), de cazarea celor care doresc să rămână peste noapte în mânăstire ori de prezentarea istoriei locurilor pentru cei dornici să o cunoască…

Oaspeţii părintelui Ioan

Şi puţine mânăstiri bulgăreşti au parte de o istorie atât de bogată precum Praveţul, deşi aceasta este foarte puţin cunoscută. Pe locul întemeierii mânăstirii s-a aflat un vechi sanctuar trac, ale cărui urme se văd până astăzi. Ca şi celelate două mânăstiri din zonă, Etropole şi Glojen, Praveţul este ctitorit în vremea Asăneştilor (cca. 1180-1200). Distrusă de ienicerii turci, în 1636, şi de cârjalii, în secolul al 18-lea, mânăstirea va fi refăcută în 1866. Două basoreliefuri cu vulturi bicefali, ce decorează faţada sfântului locaş, atât în trecut, cât şi în prezent, vor lăsa loc unor interpretări dintre cele mai stranii din partea istoricilor bulgari. În perioada interbelică, Praveţul a funcţionat ca metoc de maici. După noaptea comunistă, însă, puţini tineri s-au mai încumetat, la sud de Dunăre, să intre în viaţa monahală. Aşa se face că părintele Ioan, al cărui tată a fost şi el preot, e singurul vieţuitor de aici. Mult mai apăsătoare i s-a părut însă, la începutul vieţuirii lui monahiceşti, singurătatea lăuntrică, pe când jumătate dintre bulgari, în primul deceniu al noii democraţii, nu erau încă botezaţi… Pe atunci, nu puţini dintre „pelerini” credeau că Todor Jivkov e cel care a dat numele Praveţului şi că Biserica greşeşte numind mănăstirea „a lui Todor Tiron”, întrucât dictatorul bulgar n-ar fi fost, în concepţia lor, chiar atât de „tiran”…

Gheorghiţă CIOCIOI