Revista:

Limba bătrână

Untitled

A trebuit să fac un drum până în Maramureş, în Poienile Izei, ca să aflu de existenţa a ceea ce se cheamă „limba bătrână”, cu derivatul ei – „limba bătrână întoarsă”. „Ce mai poate fi şi această realitate lingvistică?”, m-am întrebat oarecum intrigat, însă răspunsul l-am primit de la Asociaţia Română de Studii Semiotice, aflată în localitate, pentru a punele bazele Şcolii de Identitate Naţională “Aritia D. Poenaru”.

Părintele Ioan Pop, parohul poienar, este atras de obârşiile neamului nostru, de istoria lui veche, ca şi de evoluţia în timp a limbii române. Deşi cercetările în acest domeniu sunt la început, există un grup interdisciplinar de entuziaşti care vor să dezlege misterele originare, cufundate în negura timpului şi mascate de lipsa evidenţelor materiale (probe, artefacte, inscripţii etc). Personal, nu am mare apetenţă pentru acest tip de discurs identitar al originilor îndepărtate, însă cei interesaţi de acest “fenomen al geto-dacilor”, locuitori primordiali ai continentului nostru, sunt foarte mulţi. Aşa se face că în paşnica aşezare Poienile Izei a descins un desant mixt, format din lingvişti, profesori universitari, jurnalişti, inventatori. Dintre numele prezente îi amintim pe inginerul Iustin Capră, faimos în lumea românescă pentru invenţiile sale, pe istoricul George Cadar, cel care a descifrat limba veche “întoarsă” (locuitorii unor sate din Maramureş au găsit această formă de protecţie şi codificare a mesajelor: rosteau cuvintele invers, înlocuind ordinea ultimei sau chiar a mai multor silabe), dr. Ioan Marchiş, cel care duce o cruciadă susţinută împotriva florilor de plastic din bisericile maramureşene (“Fraţilor”, le-a zis poienarilor după liturghia de duminică, “dacă aducem flori de plastic la sfintele icoane din biserică, şi noi s-ar putea să avem parte în rai de un covor de flori… de plastic.

Ceea ce dai, aceea primeşti”), apoi prof. dr. Traian D. Stănciulescu de la Iaşi, prof. dr. Docent Mircea Ciuhrii, ziaristul Oreste Teodorescu şi mulţi alţii. Cu toţii au beneficiat de găzduirea atentă a primarului Vasile Dunka în Pensiunea Liliana (cea mai bună din Poienile Izei!) şi a oamenilor din sat, care s-au arătat interesaţi de beneficiile şcolii propuse de aceşti excentrici (sau rascolnici) ai istoriei naţionale şi europene “oficiale”.

Ce va ieşi din acestă cercetare entuziastă şi nonconformistă, nimeni nu ştie, însă problemele ridicate de originile noastre îndepărtate (şi ale celorlalte popoare europene) sunt incitante şi cer răspunsuri pe măsură (vezi comunicarea istoricului G. Cadar despre “Limba cea bătrână a zimbri-geţilor, limba arhetipală a Europei”). Oricum ar fi, discursul are un grad de seducţie pentru un anume profil psihologic de român contemporan, iar restul numelor care au conferenţiat cu o zi înainte la Baia Mare, şi care completează peisajul uman al evenimentului, explică multe: Daniel Roxin, Doru Bem, generalul Mircea Chelaru şi, la un pas a fost să participe, şi Pavel Coruţ. Deabia atunci formaţia era completă…

Răzvan BUCUROIU