Revista:

Mânăstirea Minunii

Untitled

Este considerată una dintre cele mai vechi mânăstiri ale Moscovei. Bolşevicii o vor închide în 1918. Va fi dărâmată în 1929. Propunerea de refacere a acestei faimoase lavre din inima Kremlinului va veni în 2007, din partea publicistului ortodox Vitali Vladimirovici Averkianov, cunoscut activist al conservării tradiţiilor ruseşti.

Taidula – viteaza conducătoare a Hoardei de Aur

Soţie a marelui han Özbeg (1283-1341) şi mamă a urmaşilor acestuia, Tinibeg şi Djanibeg, la conducerea Hoardei de Aur, Taidula, după moartea hanului, va cârmui, pentru o vreme, alături de fiii ei, întinsul imperiu mongol. Bunăvoinţa sa faţă de clerul ortodox îi va pune pe gânduri pe mulţi dintre marii guvernatori imperiali. În urma unei boli, Taidula va orbi însă. Măreţia Hoardei de Aur devine, astfel, pentru ea, doar un vis într-o noapte fără margini. Chemându-l la sine pe mitropolitul Alexie al Moscovei, după fierbinţi rugăciuni înălţate la cer de către acest ierarh cu viaţă sfântă, conducătoarea Hoardei de Aur este tămăduită. Primul ei gând, după recăpătarea vederii, este să ctitorească o mânăstire ortodoxă închinată minunii. Va dărui, în acest scop, mitropolitului Alexie curtea guvernatorilor imperiali mongoli, situată, în acea vreme, în chiar Kremlinul Moscovei. Recunoştinţa sa va fi una deplină – Taidula suportând toate cheltuiele pentru înălţarea Mânăstirii Minunii.

Străbătând veacurile

Mitropolitul va pune acest miracol pe seama puterilor cereşti, aşezând temelia noii mânăstiri în anul 1365, în ziua prăznuirii minunii Arhistrategului Mihail din Colose (6 septembrie). După trecerea la cele veşnice, înaltul ierarh moscovit va fi îngropat în biserica mânăstirii (moaştele sale fiind strămutate, în anul 1686, într-o nouă biserică a acesteia, care îi va purta numele). Mânăstirea Minunii nu va fi însă pe placul lui Tohtamîş, un alt han mongol – crud urmaş al lui Genghis‑Han –, care, în 1382, o va face una cu pământul. Refăcută în scurtă vreme, mânăstirea va ajunge, peste o jumătate de veac, loc de surghiun al mitropolitului Isidor al Moscovei (întors de la Sinodul de la Florenţa, acesta va încerca să rostească, în noaptea de Paşti a anului 1441, un cuvânt despre izbânda unirii florentine, fiind oprit de cneazul Vasile II Vasilievici şi închis în această mânăstire).

Cartierul general al lui Napoleon

La Mânăstirea Minunii, de-a lungul veacurilor, sunt botezaţi ţari (câţiva chiar tunşi în monahism în acest loc), surghiunuţi ierarhi, îngropaţi prinţi. Aici îşi va sfârşi viaţa Patriarhul Ermoghen la Moscovei (1612). Şi tot aici vor fi păstrate tezaurele marilor demnitari, alături de o vestită bibliotecă, considerată a fi una dintre cele mai valoroase din câte au existat vreodată în Rusia. În secolul al 17-lea, Mânăstirea Minunii va fi cunoscută mai ales sub numele de Marea Lavră, Patriahrul Filaret al Moscovei (1554-1633) deschizând în incinta acesteia o şcoală teologică grecolatină.
În anul 1666, la această mânăstire, un sobor de înalţi ierarhi îl va destitui pe Patriarhul Nikon al Moscovei. În 1771, în timpul unei epidemii de ciumă, Mânăstirea Minunii va fi jefuită de moscoviţi, iar în 1812, atunci când Moscova este cucerită de francezi, ea va deveni cartierul general al lui Napoleon. Cu acest prilej, moaştele Sfântului Mitropolit Alexie vor fi profanate, biserica lavrei suferind mari stricăciuni (în altarul acesteia fiind amenajat dormitorul mareşalui francez Louis-Nicolas Davout).

Dinamitată de bolşevici

Pe 17 decembrie 1929, sub pretextul construirii unei şcoli militare în incinta Kremlinului, Mânăstirea Minunii este dinamitată, fiind prefăcută într-un morman de moloz. Chiar şi cele câteva fresce din secolul al 16-lea, rămase neatinse, vor fi distruse ziua în amiaza mare, fiind considerate resturi fără vreo valoare artistică ale unui bigotism care, pe viitor, urma să fie eradicat cu orice preţ. Moaştele Sfântului Mitropolit Alexie, păstrate la Mânăstirea Minunii – după o legendă, înveşmântate în chiar odăjdiile dăruite de stăpâna Hoardei de Aur –, în ziua demolării, vor fi salvate de arhitectul P. D. Baranovski, cel care va vedea pentru ultima oară vechiul interior al faimoasei Mânăstirii a Minunii.

Mânăstirea Minunii – renăscând pe când nimeni nu se mai aştepta

Pe 31 iulie a. c., într-o întâlnire cu primarul Moscovei, Serghei Sobianin, şi directorul adjunct a muzeelor Kremlinului, Andrei Batalov, specialist în arhitectura veche rusă, preşedintele Federaţiei Ruse, Vladimir Putin, va propune reconstruirea în interiorul Kremlinului a două mânăstiri distruse de bolşevici: Mânăstirea Minunii şi Voznesenski – ambele pe amplasamentele iniţiale –, renunţându- se definitiv la restaurarea corpului de clădire, ridicat în anii ’30 ai secolului trecut, acesta urmând să fie demolat (v. site-ul preşedinţiei ruse, 31 iulie 2014). O idee îmbrăţişată de majoritatea pravoslavnicilor ruşi, susţinută de Biserică, dar şi de numeroşi arhitecţi din capitala rusă. Un simbol redat Moscovei după zeci de ani de prigoană împotriva credinţei. O dată cu refacerea mânăstirii, se speră, totodată, ca moaştele Sfântului Mitropolit Alexie, tămăduitorul orbirii Taidulei, conducătoarea Hoardei de Aur, să fie aşezate din nou spre venerare în incinta Kremlinului – ateu până mai deunăzi…

Gheorghiţă CIOCIOI