Revista:

Mărturia minunată a unei preotese

Untitled

Luna aceasta se împlinesc 25 de ani de la trecerea la cele veşnice a celui ce ne-a promis că de acolo de unde merge el ne va ajuta mai mult. Şi se ţine de cuvânt, căci în fiecare zi aproape se află despre o nouă minune petrecută la mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Prislop, sau în altă parte, în urma rugăciunilor creştinilor însetaţi de sfinţenia, ajutorul şi învăţăturile celui mai deosebit dintre sfinţii români. Toţi cei care au strigat la el au primit, într-un fel sau altul, răspuns. Zilele trecute o mamă a unei surori de mânăstire mi-a relatat cu emoţie că, rugându-l pe Părintele Arsenie să i se arate cumva, a primit răspunsul chiar atunci pe loc, spre uimirea şi bucuria ei. Aceasta venise cu inima deschisă să se roage la crucea Părintelui şi să-i ceară ajutorul pentru vindecarea piciorului grav bolnav. Acesta s-a vindecat. Nenumărate asemenea minuni se întâmplă de 25 de ani încoace. Întrebându-mă mai mulţi creştini de ce nu îl pictăm pe Părintele Arsenie Boca cu aureolă, căci este de notorietate că este un mare sfânt al neamului nostru, le-am răspuns că aşteptăm canonizarea oficială a acestuia. Răspunsul nu i-a mulţumit pe unii dintre ei, aşa că am apelat la sfatul bunului nostru prieten şi ocrotitor Părintele Mina Dobzeu de la Huşi, marele duhovnic basarabean, botezătorul lui Nicolae SteinhardtÎntrebându-l pe Părintele Mina ce să le spun oamenilor legat de problema aureolei, mi-a spus: “Spune-le aşa, Matei: Pe Părintele Arsenie Boca nu îl face sfânt nici aureola, nici evlavia poporului, nici canonizarea Bisericii. Pe el l-a făcut sfânt însăşi viaţa lui trăită”. 

Mărturiile despre minunile Părintelui Arsenie Boca ajung la mine fără ca eu să le caut. În urmă cu câţiva ani am auzit două asemenea mărturii povestite de o doamnă preoteasă, iar una dintre ele o puteţi citi mai jos, relatată chiar de dânsa. (M. S.)

 

Minunat este Dumnezeu intru sfinţii Lui!

Dobândirea mântuirii este dezideratul pentru care fiecare creştin este dator să lupte, cu dorinţa sinceră de a-L urma pe Mântuitorul Iisus Hristos. În acest efort duhovnicesc, deloc uşor, dar în acelaşi timp dătător de sens existenţei noastre, comuniunea şi rugăciunea sfinţilor, prietenii şi casnicii Domnului, are un rol aparte. Sfinţii ne dau încrederea că şi noi putem ajunge la măsura sfinţeniei, iar pe de altă parte tot ei sunt cei care mijlocesc pentru noi, în rugăciune, înaintea Sfintei Treimi. Ca şi în viaţa pământească, şi lucrarea lor în Împărăţia lui Dumnezeu este marcată de dragostea pe care ne-o poartă, însoţită cu smerenia profundă în rugăciune, fără ca prin aceasta să ne anuleze propria noastră libertate.

Întâlnirea cu oamenii sfinţi ai lui Dumnezeu trezeşte în sufletele creştinilor o bucurie duhovnicească care îi face să mărturisească în faţa propriei conştiinţe şi a lumii înconjurătoare lucrarea lui Dumnezeu, realizată în chip tainic cu fiecare dintre noi. Cu siguranţă că cei care au avut binecuvântarea de a sta faţă către faţă cu aceştia au multe a ne spune din experienţele personale. De cele mai multe ori cuvintele rămân neputincioase în a exprima cele trăite, care se păstrează în taina sufletului fiecăruia.

La numeroasele mărturii aduse în ultimul timp de mulţi creştini, clerici şi credincioşi cu privire la lucrarea duhovnicească realizată în sânul poporului român de către Părintele Arsenie Boca, ”Sfântul Ardealului”, cum este perceput pe bună dreptate de către o bună parte dintre contemporanii noştri, adaug şi eu, după putinţă, mărturia personală.

Dactilografiind Cărarea Împărăţiei…

Cum l-am cunoscut eu pe Părintele Arsenie Boca? Nu aşa cum se face în mod obişnuit, când doi oameni se cunosc în viaţa aceasta, pentru că nu am avut şansa să-l întâlnesc pe Părintele în timpul vieţii sale. Eram o tânără în sufletul căreia sămânţa credinţei în Dumnezeu şi educaţia creştină au fost sădite de către bunicul meu, ceea ce a făcut ca să mă pot apropia de biserică mult mai uşor după 1990. Prin anii 1993-1995 am auzit de Părintele Arsenie prin evocările unui bun prieten de familie, astăzi preot, căruia Dumnezeu i-a rânduit să vieţuiască mai mult timp în preajma Părintelui, împărtăşindu-se din poveţele sale adresate celor care-l căutau, şi care erau expresia trăirii sale în comuniunea dragostei Sfintei Treimi. În anii următori m-am apropiat mai mult de Părintele Arsenie citind cunoscuta sa lucrare Cărarea Împărăţiei, care pe atunci circula în mai multe cópii în manuscris sau dactilografiate. În anul 1997, fiind studentă la Medicină, după ce mesajul acestei cărţi a fost revelator pentru mine, am început să dactilografiez, cuvânt cu cuvânt, cartea Cărarea Împărăţiei, reluând şi aprofundând cele citite. Am doritca, după puterile mele, să mijlocesc împărtăşirea acestei bucurii şi altor semeni de-ai mei dornici să-l cunoască şi să-l descopere pe Părintele Arsenie şi importanţa sfaturilor sale pentru trăirea unei vieţi cu adevărat creştineşti, date ca un priceput duhovnic, cunoscător al sufletului omenesc, prin darul lui Dumnezeu.

12 ore de comă profundă

Şi cum niciodată un lucru bun nu se realizează foarte uşor, pentru că potrivnicul caută să pună piedici, a urmat şi în viaţa mea un moment de cumpănă. Eram căsătorită şi Dumnezeu ne dăruise bucuria venirii pe lume a unui copil, îndelung aşteptat. O veche problemă de sănătate (litiază renală) s-a acutizat în luna a cincea de sarcină. Aceasta a impus supraveghere medicală de specialitate, dar starea sănătăţii se agrava vizibil, ajungându-se în cele din urmă la blocaj renal, încât am stat 12 ore în comă profundă. Am fost transportată în grabă de la o clinică la alta, ajungând şi la maternitate, unde un medic urolog solicitat de urgenţă a reuşit să amelioreze în mică măsură problema renală, dar cu indicaţie strictă de operaţie a doua zi. Am revenit la spitalul de unde plecasem iniţial, iar după alte ispite s-a realizat intervenţia chirurgicală. La ieşirea din operaţie, doctorul chirurg a mărturisit cum chiar la începutul intervenţiei pruncul din pântece s-a tras la o parte, înlesnind pe cât a fost cu putinţă succesul acesteia!

Sub spectrul avortului…

În timpul celor patru săptămâni petrecute postoperatoriu în spital, ispitele au continuat. Majoritatea medicilor susţineau  ideea întreruperii sarcinii, deoarece, cu siguranţă, după părerea lor, copilul a avut de suferit de pe urma celor întâmplate (tratament, comă, anestezie generală). În acele momente de încercare, neîncetat am invocat ajutorul Maicii Domnului şi al Părintelui Arsenie Boca, cei atât de dragi sufletului meu şi pe care îi luasem ca ocrotitori ai familiei noastre. Cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin mijlocirileacestora, am trecut cu bine cumpăna în care ne aflam şi chiar dacă momentul venirii pe lume a copilului era aşteptat pe la mijlocul lunii octombrie 1997, naşterea s-a petrecut mult mai repede decât ne aşteptam toţi,  dintr-o dată, fără atenţionări speciale, pe data de 29 septembrie. Nu am luat în seamă acest fapt, dar peste câteva săptămâni, citind în revista Formula AS un articol despre Părintele Arsenie şi viaţa sa, am descoperit că Părintele Arsenie se născuse tot în ziua de 29 septembrie. Atunci am simţit că Părintele Arsenie şi rugăciunile sale către Dumnezeu pentru noi au făcut ca acest copil să se nască la data respectivă. Era normal şi sănătos, în pofida tuturor previziunilor sumbre şi descurajatoare ale medicilor, care s-au minunat de cele întâmplate, recunoscând în aceasta lucrarea minunată a lui Dumnezeu. Era darul Lui, mijlocit prin rugăciunile Maicii Domnului şi ale Părintelui Arsenie. Aşa am înţeles că în viaţa noastră nimic nu este întâmplător, ci totul este sub purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Ocrotirea Părintelui Arsenie…

Permanent pe parcursul derulării evenimentelor relatate am simţit în suflet ocrotirea şi ajutorul Părintelui Arsenie. Le-am simţit şi atunci, le simt şi acum, şi ori de câte ori urc dealul Prislopului spre mănăstirea şi mormântul părintelui, sau când îi cer ocrotirea şi ajutorul în viaţa de zi cu zi. Este o prezenţă vie, care mă însoţeşte şi pe care o simt aproape sufletului meu.

Aceasta este mărturia unei experienţe personale prin care eu însămi am trăit şi am simţit bucuria întâlnirii duhovniceşti cu un om sfânt dăruit cu harul lui Dumnezeu. Se cuvine să mărturisim neîncetat cât de minunat este Dumnezeu întru sfinţii Lui!

L.C. – Preoteasă

 

Mărturie culeasă de Matei SCHINTEIE www.iconar.ro