Revista:

Noul mucenic Filumen

Untitled2

Sfântul Filumen s-a născut în 1913 lângă Nicosia, în insula Cipru într-o familie cu 13 copii. Din botez s-a numit Sofocle şi a avut un frate geamăn, cu care a plecat la mânăstire la vârsta de numai 15 ani. La îndemnul arhiepiscopului Timotei, viitorul patriarh al Ierusalimului, cei doi fraţi l-au însoţit pe acesta în Ţara Sfântă, unde au îmbrăcat haina monahală şi şi-au continuat studiile.

În anul 1939, părintele Filumen a fost hirotonit ierodiacon, în 1943 ieromonah, iar în 1948 a fost ridicat la demnitatea de arhimandrit. Până în primăvara lui 1979, Sfântul a fost stareţ şi preot slujitor la mai multe aşezăminte ortodoxe din Ţara
Sfântă între care Mânăstirea Sfântului Teodosie şi bisericile ortodoxe din Tiberiada, Iope şi Ramalla. Ca monah, Sfântul
Filumen a vieţuit în smerenie şi nevoinţă, fiind cunoscut pentru obiceiul său de a mânca în picioare sau de a se preface
nebun pentru a scăpa de ispita mândriei. În luna mai 1979, SfântulFilumen a primit ascultarea de slujitor la biserica ortodoxă din Nablus a Patriarhiei Ierusalimului. Această biserică a fost ridicată pe locul fântânii patriarhului biblic Iacov, unde Mântuitorul s-a întâlnit cu Sfânta Fotini, femeia samarineancă. Încă de la sosirea sa acolo, Sfântul a primit numeroase ameninţări de la un grup de evrei fanatici, care pretindeau că acela era un loc sfânt al religiei iudaice şi îi cereau să îndepărteze icoanele „Celui Răstignit”. Sfântul nu a făcut reclamaţie la poliţie, iar în seara de 16/ 29 noiembrie, evreii au pătruns în biserică şi l-au ucis cu bestialitate. I-au tăiat degetele de la mâna dreaptă cu care se închina, i-au zdrobit maxilarul, i-au scos ochii, iar faţa i-au despicat-o cu lovituri de topor în chipul crucii. Au aruncat apoi o grenadă în sfântul altar.
Sfântul a fost prohodit şi înmormântat, iar după 4 ani, când s-a deschis mormântul său, trupul i-a fost găsit întreg şi cu
bună mireasmă.

În anul 2009, Noul Mucenic Filumen a fost canonizat de Patriarhia Ierusalimului cu prăznuire în 29 noiembrie.

 
Silviu-Andrei VLĂDĂREANU