Revista:

Binecuvântare, bucurie, copii…

id1378_grotalaptelui.jpg.jpg

„De vei asculta legile acestea, de le vei păzi şi le vei împlini, atunci şi Domnul Dumnezeul tău va ţine legământul şi mila Sa faţă de tine, cum S-a jurat El părinţilor tăi; Te va iubi, te va binecuvânta, te va înmulţi şi va binecuvânta rodul pântecelui tău, rodul pământului tău, pâinea ta, vinul tău, untdelemnul tău, pe cele născute ale vitelor tale mari şi ale oilor turmei tale în pământul acela pentru care S-a jurat El părinţilor tăi să ţi-l dea ţie. Şi vei fi binecuvântat mai mult decât toate popoarele şi nu se va afla sterp sau stearpă nici între ai tăi, nici între dobitoacele tale”, citim în Deuteronom (7, 12-15). Pornind de la acest legământ, în Legea Veche familia fără copii era considerată fără binecuvântare. Însă naşterea la vârstă foarte înaintată a Sarrei (soţia patriarhului Avraam şi mama patriarhului Isaac), a Anei (mama Maicii Domnului), a Elisabetei (mama Inaintemergătorului), toate ne arată că neştiute sunt căile Domnului… În zilele noastre însă, când despre contracepţie se vorbeşte în şcoli, iar avortul e practicat pe scară largă în toate societăţile creştine, greu e să mai înţelegi care-i voia Domnului! Şi totuşi, chiar şi în cazurile aparent disperate, când familia îşi doreşte cu ardoare prunci, iar aceştia nu mai vin, există o pedagogie a Celui de Sus, care ne învaţă o dată în plus că trebuie să ne bazăm doar pe El! Sunt câteva locuri în Ţara Sfântă în care se adună dovezi că sfinţeniile luate de acolo, împreună cu postul şi rugăciunea fierbinte, pot duce la naştere de prunci, Dumnezeu milostivindu-se de cei care se smeresc astfel… Iată câteva dintre aceste locuri sfinte, intrate ca atare în circuitul pelerinajelor…

Grota Laptelui, din Bethleem

La Bethleem, nu departe de Biserica Naşterii Domnului, cea construită peste peştera în care s-a născut Pruncul Iisus, se află o altă grotă, în care se spune că poposiseră Maica Domnului cu Pruncul Sfânt şi cu Iosif, atunci când Iosif a primit în vis vestea de la înger că trebuie să plece cu toţii în Egipt, pentru a scăpa de prigoana pe care Irod o abătuse asupra copiilor mai mici de doi ani. Alăptând, în graba plecării, o picătură de lapte a căzut pe stânca grotei, care în acel moment s-a albit (piatra fusese roşie până atunci). Prima capelă a fost ridicată aici în anul 385 şi de atunci grota aceasta este mai mult decât un simplu loc de închinare. Din primele secole de după Hristos, s-a făcut legatură între piatra albă de calcar moale a grotei şi sporirea fertilităţii în cazul familiilor fără copii şi imbunătăţirea lactaţiei pentru proaspetele mame. Şi astăzi, multe femei din zona Bethleemului, atât creştine, cât şi musulmane, vin aici pentru a se ruga şi a-şi rezolva problemele maternale.

Biserica Naşterii Domnului de la Bethleem se află în grija ortodocşilor, însă aici, la Grota Laptelui, în anul 1872, călugării franciscani au fost cei care ridicat o biserică deasupra peşterii. Dat fiind renumele tămăduitor al grotei, pentru a evita degradarea ei accentuată, în ultimii 10-15 ani franciscanii au pus la vânzare, contra unei sume modice, pliculeţe cu praf din Grota Laptelui, însoţite de un prospect în limba celui care cumpără (inclusiv în limba română). În prospect ei insistă ca, „dacă veţi fi ajutaţi de acest canon (rugăciune fierbinte la Maica Domnului şi consumarea acestui praf, amestecat în apă sau lapte) şi dacă veţi primi binecuvântarea lui Dumnezeu prin darul unui copil, sunteţi rugaţi să ne trimiteţi o fotografie a familiei cu nou-născutul şi, alăturat, o scrisoare cu mărturia despre miracolul la care aţi fost părtaşi, pentru a o putea adauga la colecţia de «Copii ai minunii»… Fie ca Domnul, cu mila Sa divină, prin mijlocirea Fecioarei Maria de la Grota Laptelui, să vă ofere minunea pe care o imploraţi. Amin”.

Astfel că, în magazinul micuţ de la intrarea în Grota Laptelui, doi pereţi sunt înţesaţi cu fotografii de bebeluşi şi mulţumiri adresate Maicii Domnului, sosite din toate colţurile lumii: Sri Lanka, Statele Unite, Canada, Anglia, Insulele Bermude etc., cu toţii vorbind despre naşterea miraculoasă a copiilor lor, după ani intregi de aşteptari şi probleme şi, într-un final, după ce s-au rugat fierbinte, folosind praf din această Grotă a Laptelui. Găsim şi o mărturie în limba română, trimisă din Bucureşti de familia Iordache: „30 octombrie 2010. Suntem o familie ortodoxă din Bucureşti – România – şi prin această scrisoare dorim să îi mulţumim Maicii Domnului pentru binecuvântarea şi bucuria pe care ne-a dăruit-o şi ne-o dăruieşte prin nepreţuitul ei ajutor! După trei ani de la începutul căsătoriei noastre, milostivul Dumnezeu ne-a binecuvântat cu copilaşul pentru care ne-am rugat. Băieţelul nostru, numit Nectarius Ioan, s-a născut în data de 07.08.2009 şi are acum aproape un an şi patru luni, şi de curând aşteptăm un al doilea copil! Ataşăm scrisorii noastre o fotografie a băieţelului nostru, pe când avea nouă luni. Cu sinceritate, Iordache Laurenţiu-Vasile şi Dana-Maria”.

O altă relatare a minunilor înfăptuite de Maica Domnului în România, pentru cei care i s-au rugat fierbinte folosind praful de calcar din aceasă grotă, a făcut-o Ileana Gafton în serialul Cancerul – o călătorie prin urechile acului (VII), în numărul trecut al revistei Lumea Credinţei.

Finicul făcător de minuni al Sfântului Sava

Vestita Lavră a Sântului Sava din Pustiul Iudeii (sec. al 5-lea), una dintre cele mai renumite aşezăminte monahale ale Ortodoxiei, a jucat un rol foarte important în formarea monahismului, în alcătuirea slujbelor bisericeşti (Tipiconul Sfântului Sava fiind valabil şi astăzi) şi în apărarea Ortodoxiei de erezi. Şi pentru că doar bărbaţii pot vizita această mânăstire (aceeaşi regulă ca şi la Muntele Athos), femeile care ajung la poarta mânăstirii în pelerinaj primesc ca mângâiere câteva sfinţenii: racla cu sfintele moaşte pentru închinare, ulei tămăduitor (pentru boli grave) de la candela Sfântului Sava, o sticlă cu aghiazmă – apa izvorului din interiorul mânăstirii, apărut în mod miraculos şi care are debit variabil, în funcţie de câţi vieţuitori are mânăstirea – şi, de asemenea, se dăruieşte celor care au nevoie câte o frunză din finicul făcător de minuni al Sfântului Sava, care este destinat familiilor evlavioase, dar sterile.

În textul conceput de către călugării mânăstirii stă scris: „Preaevlavioşilor pelerini ai Sfintelor Locuri şi ai Sfintei noastre Mânăstiri, ţineţi deja în mâinile voastre ca pe o preţioasă binecuvântare câteva frunze din finicul făcător de minuni pe care l-a sădit însuşi Sfântul Sava în Lavra sa. Acest copac al sfântului se uscase în urmă cu câteva decenii, dar în mod minunat a odrăslit din nou, tânăr, în acelaşi loc, şi continuă să săvârşească nenumărate minuni, în mod deosebit în familiile evlavioase, dar sterile. Iubiţi fraţi în Hristos, nu uitaţi: condiţiile de bază pentru ca harul lui Dumnezeu să lucreze sunt credinţa neclintită, frica de Dumnezeu şi evlavia către Cuviosul”. Se cer: post – după puterea fiecăruia, înfrânare generală, rugăciune stăruitoare şi spovedania şi împărtăşania regulată, iar la urmă trebuie făcut un „ceai” cu aceste frunze de finic (uneori foarte mici, căci credinţa se cere a fi mare!).

Mai departe, textul precizează: „Vă amintim că sterilitatea şi neputinţa de a face copii în nici un caz nu constituie un blestem sau o pedeapsă a lui Dumnezeu. Dimpotrivă chiar, de foarte multe ori prin acest mod deosebit de pedagogie se manifestă bogata iubire a lui Dumnezeu, Care vrea ca întotdeauna să apelăm şi să nădăjduim în pronia Sa atotputernică şi atotbună, iar nu în ceva pământesc. Amintiţi-vă câte femei sterpe din Sfânta Scriptură, prin răbdare şi prin desăvârşită dragoste şi nădejde în mila lui Dumnezeu, au devenit cele mai fericite mame: Ana – mama proorocului Samuel, Elisabeta – mama Cinstitului Înaintemergător, Sfânta Ana – bunica Domnului, mama Preasfintei noastre – şi o mulţime de alte sfinte din Noul Testament, cu ale căror nume ar trebui să se scrie o carte osebită. Iubiţii noştri fraţi, să-L lăsăm pe Dumnezeu să lucreze, aşa cum ştie El. Să-I mulţumim întotdeauna şi pentru binecuvântările Sale şi pentru binecuvântatele Sale pedagogii pământeşti. Un singur lucru să-l ţinem minte bine: Domnul nu vrea să-I dăm ca să ne dea, ci să-I dăruim, o dată cu buna noastră dispoziţie, şi inima noastră curată. Dacă vreodată vă va învrednici şi veţi dobândi copii, să nu credeţi că vă aparţin la modul exclusiv. Toate sunt darurile Lui. Dacă iarăşi nu vă va dărui, din iubire lucrează, numai şi numai din iubire. Să învăţăm să nu căutăm doar darurile lui Dumenzeu, ci să cerem de la Însuşi Dumnezeu şi Împărăţia Lui, aşa cum ne-a spus (Matei 6, 33); atunci toate acele lucruri de care realmente avem nevoie ni le va dărui în chip bogat şi cu cuviinţă dumnezeiască. Vă urăm din tot sufletul ca harul lui Dumenzeu şi binecuvântarea Sfântului Sava să vă însoţească pretutindeni şi pururea”.

Părintele a adăugat faptul că multe familii din întreaga lume, care au dobândit copii prin mijlocirea Sfântului Sava şi a finicului sau, au revenit la Mânăstirea Sf. Sava să mulţumească Domnului pentru ajutorul dat!

Icoana Maicii Domnului de pe Muntele Tabor

La mânăstirea ortodoxă de pe Muntele Tabor – muntele Schimbării la Faţă a Mântuitorului, locul în care Iisus Hristos Şi-a revelat, pentru întaia dată în faţa ucenicilor, caracterul Său dumnezeiesc – există o icoană a Maicii Domnului neobişnuită (pare a fi tipărită pe un ziar), dar mare făcătoare de minuni! Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului!

În mânăstirea de pe Tabor, ctitorită în sec al 19-lea de către arhimandritul român Irinarh Rosetti şi cedată ulterior grecilor, din lipsa monahilor români care să continue lucrarea, vieţuiesc astăzi câteva maici românce. Una dintre ele ne povesteşte istoria acestei icoane speciale a Maicii Domnului:

Un credincios din Insula Creta a dorit să ajungă în Ţara Sfântă, dar nu a avut posibilitatea. Atunci, a pus această icoană a Maicii Domnului într-o sticlă, a mers la malul Mării Mediterane, a aruncat sticla în mare şi s-a rugat: „Maicuţa Domnului, dacă nu pot eu să ajung în Ţara Sfântă, măcar această icoană să ajungă – dar să fie nu după voia mea, ci după voia ta!”. Ştiţi cum este marea, învolburată, dar Maica Domnului i-a făcut drum! Trei luni a făcut sticla cu icoana între Insula Creta şi Israel ( distanţa este de o mie de kilometri). Vedeţi că lângă icoană este, înrămată, scrisoarea de răspuns a Mitropolitului de Ierusalim către acel om (care îşi trimisese adresa, o dată cu icoana) şi e datată în anul 1958, la zece ani după declararea independenţei Statului Israel. Maica continuă: La puţină vreme, icoana a început să fie făcătoare de minuni, mai ales legate de naşterea de prunci. Nenumărate familii au revenit şi au spus că prin rugăciune la această icoană, Maica Domnului i-a ajutat – printre aceştia, de curând, chiar o familie din România, care de 13 ani îşi dorea copii!

Icoana aceasta este intotdeauna înconjurată de mulţime de fotografii – poate ca nici o alta din Ţara Sfântă! – şi de plăcuţe metalice, care exprimă cererile pelerinilor către Maica Domnului! Chiar eu pot să dau mărturie pentru o întâmplare neobişnuită: fără să ştiu că această icoană are legătură cu pruncii, acum vreo doi ani, când o prietenă din Los Angeles mi-a trimis fotografia nepoţelului ei, pentru a o pune într-unul dintre Locurile Sfinte din Israel, m-am gândit automat la această icoană de pe Tabor, deşi puteam să duc fotografia oriunde: în Bethleem, în Ierusalim, în Galileea… Iar când am întrebat-o pe prietena mea, telefonic, unde doreşte totuşi să duc fotografia, ea a răspuns repede: la icoana de pe Muntele Tabor! Ne-am mirat amândouă de această „coincidenţă”! Abia acum, de curând, am aflat şi eu, de la maica româncă, faptul că icoana aceasta neobişnuită a Maicii Domnului ajută pruncii cu toată puterea şi binecuvântarea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu!