Revista:

Triada Bobotezei 2013: România, Iordania, Israel

id1391_boboteaza.jpg.jpg

1.  România, 6 ianuarie 2013: Schitul Sf. Ilie Berzunţi

„Întorsu-s-a oarecând Râul Iordanului prin cojocul lui Elisei, înalţându-se Ilie, Şi s-au despărţit apele într-o parte şi într-alta şi i s-a făcut lui calea uscată, ceea ce era udă, spre chipul Botezului cu adevărat, prin carele noi curgerea vieţei celei trecătoare o trecem. Hristos S-a arătat la Iordan să sfinţească apele.”

6 ianuarie 2013: Am urcat de Bobotează la “schitul de pe acoperişul judeţului Bacău”, pe cel mai înalt versant locuit al Carpaţilor de Curbură, unde Sfântul Ilie îşi are locaş binecuvântat, urmând ca peste două săptămâni să facem arc peste munţi, mări şi continente şi să ajungem tot de Bobotează (dar sărbătorită pe stil vechi) în Iordania, la dealul de pe care Sfântul Ilie s-a urcat la cer cu carul de foc, în apropierea locului Botezului Mântuitorului nostru!

Acum şi aici la schit, în miezul iernii generoase (Iarna-i grea, omătul mare,/ semne bune anul are…), Părintele Stareţ Isaia şi tinerii călugări au ridicat o cruce pentru Bobotează cum nu s-a mai văzut: cruce mare de gheaţă care concurează în înălţime cu clopotniţa, ajungând la streşinile bisericii zvelte, ce tinde spre cer! Astăzi, la Botezul Domnului, se sfinţesc apele, iar în vârful muntelui, în miezul iernii, se sfinţeşte şi apa îngheţată care a luat forma Crucii – Botezul prefigurând Jertfa Mântuitorului, Cel Care va ridica păcatele lumii!

„Cu repejunile Iordanului te-ai îmbrăcat, Cela ce te îmbraci cu lumina preaslăvit. Întru care ai înnoit firea lui Adam cu ascultarea, sfărâmând pre balaurul, Cuvinte al lui Dumnezeu. Pentru aceasta Te lăudăm preTine şi sfântă arătarea Ta toţi o slăvim!.”

Acolo sus, în vârful muntelui, pe un ger cumplit – gerul Bobotezei! – slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari a fost mai frumoasă ca oricând! Pentru câteva minute, exact în timpul sfinţirii apei, cerul gri s-a deschis şi câteva raze de lumină ne-au încălzit sufletele tremurânde, lumină pogorâtă probabil la momentul în care urechile noastre nu puteau să audă: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Carele bine am voit!”.

2. Iordania, 18 ianuarie 2013: Betania de dincolo de Iordan

Week-end de Bobotează în Ţara Sfântă – titlul programului cu care am plecat în Israel joi 17 ianuarie 2013 arăta obiectivul principal al scurtei noastre deplasări: voiam să participăm la procesiunea din ajunul Bobotezei pe stil vechi (aşa se ţine aici calendarul ortodox) din 18 ianuarie şi să vedem dacă Iordanul se mai întoarce şi anul acesta. Cu câteva zile înainte a plouat torenţial în toată zona, apa Iordanului – de obicei puţină, curgând abia perceptibil, cu o albie cam de doar 10 m lăţime – era de această dată atât de umflată încât se ridicase cu vreo 3 metri peste nivelul cunoscut, abia acum meritându-şi apelativul de râu. În atari condiţii, gândind să ne mărim şansele de a ajunge lângă albie în momentul sfinţirii apelor, ne-am hotarât să adăugăm o opţiune la program, şi anume trecerea pentru o zi în Iordania, pentru a participa la procesiunea organizată de Patriarhia Ierusalimului, dar pe care să o vedem de pe malul iordanian. Zis şi făcut!

Ne-am sculat cu noaptea în cap şi am plecat spre Betania de dincolo de Iordan – nu Betania fraţilor Maria, Marta şi Lazăr (care este lângă Ierusalim), ci locul în care Ioan Înaintemergătorul boteza mulţimile, dincolo de Iordan, aici existând izvorul Sfântului Ioan Botezătorul. În acelaşi sit arheologic iordanian se află şi dealul de pe care Sfântul Ilie s-a ridicat la cer, precum şi peştera Sfintei Maria Egipteanca. Ştiam că aici este adevăratul loc al Botezului Domnului, în acest punct al albiei Iordanului (aproape de vărsarea în Marea Moartă) fiind şi locul prin care poporul ales a trecut către Ţara Fagăduită lui de către Domnul, dar şi locul prin care Sfântul Prooroc Ilie, împreună cu Sfântul Prooroc Elisei, au trecut de la Ierihon către actuala Iordanie, pentru a ajunge la dealul ridicării la cer în carul de foc – şi la fiecare dintre aceste momente, apa Iordanului s-a dat la o parte, precum oarecând Marea Moartă, lăsându-i să treacă pe aleşii Domnului prin albie ca pe uscat!

„Către glasul celui ce strigă în pustie: Gătiţi calea Domnului, venit-ai, Doamne, chip de rob luând, Botez cerând, cela ce nu ştii de păcat! Văzutu-te-au apele şi s-au temut, cutremuratu-s-a Mergătorul înainte şi a strigat grăind: Cum va lumina sfeşnicul pe lumină? Cum îşi va pune robul mâna pe Stăpânul? Sfinţeşte-mă pe mine şi apele, Mântuitorule, Cela ce ai ridicat păcatul lumii.”

Mohammed, ghidul nostru iordanian, care ne spusese că de când se ştie el nu au fost asemenea ploi în Iordania (şi are vreo 60 de ani) a crezul că la Bethany Beyond the Jordan este în vizită chiar Regele Abdullah al II-lea, la cât de multe forţe de ordine a văzut pe traseu, pe măsură ce ne-am apropiat de intrare! Nu era însă regele, ci o neobişnuit de mare mulţime de credincioşi veniţi să participe la procesiunea din ajunul Bobotezei, ca şi noi – probabil că doar acum 2000 de ani, pe când boteza Ioan, a mai fost în acest pustiu aşa adunare de oameni….

Ora 11,55 – Am ajuns şi, cu ajutorul Domnului şi avându-l in fruntea grupului pe Părintele Isaia de la Schitul Sf. Ilie Berzunţi, am fost lăsaţi de forţele de ordine, care baricadaseră accesul, chiar lângă marginea apei; astfel, am putut urmări îndeaproape ceea ce s-a petrecut pe ambele maluri ale Iordanului! Am coborât primul grup de trepte, până la platforma pe care se află baptisteriul – un bazin rotund căruia i se vedea, din apa umflată a râului, doar conturul superior. Al doilea rând de trepte, care în mod normal permit accesul către Iordan, erau complet acoperite – la fel ca pe malul israelian! Cred că apa era cu aproape 3 metri mai sus decât nivelul normal şi avea un debit puternic, total neobişnuit: „repejunile Iordanului”, despre care vorbesc troparele Bobotezei! În acest an, ca niciodată, iordanienii au orgaizat cu foarte mare atenţie acest eveniment creştin (religia oficială este islamul): pe lângă mulţimea de poliţai, chiar la marginea îngrădită a apei au fost plasaţi şi doi scafandri, iar atitudinea generală a fost de maximă politeţe şi grijă faţă de solicitările creştinilor (ceea ce poliţia israeliană, de asemenea plătită de Patriarhia grec-ortodoxă pentru menţinerea ordinii la marile praznice creştine, nu demonstrează nicio­dată!).

Ora 12,05 – Prima procesiune a avut loc pe malul iordanian, la chiar câteva minute după ce am ajuns noi, oficiată de către Episcopul Vinidictos, întâistătătorul Bisericii Grec-ortodoxe a Iordaniei.

„ Şi în zilele acelea, Iisus a venit din Nazaretul Galileii şi s-a botezat în Iordan, de către Ioan. Şi îndată, ieşind din apă, a văzut cerurile deschise şi Duhul ca un porumbel coborându-Se peste El. Şi glas s-a făcut din ceruri: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit(Marcu 1, 10-11)

Ora 12,15 - Procesiunea s-a terminat, porumbelul a zburat către cer, episcopul a plecat, iar în apă, chiar în faţa noastră, s-a făcut un vârtej mare!

Glasul Domnului peste ape striga grăind: Veniţi de luaţi toţi Duhul înţelepciunii, Duhul înţelegerii, Duhul temerii de Dumnezeu, al lui Hristos, Celui ce S-a arătat!”.

Noi am rămas pe loc. Părintele Isaia a fost singurul preot care a binecuvântat cu apa Iordanului pe toată lumea, imediat după procesiune, folosind busuioc legat cu panglică cu tricolor românesc. Forţele de ordine iordaniene au lăsat credincioşii pe rând să coboare şi să ia apă din râul deja sfinţit, un reporter rus de la televiziunea Zvezda a filmat de patru ori acelaşi text de ştire… şi astfel, încet-încet, a trecut timpul până la începerea procesiunii pe malul israelian al Iordanului.

 

3. Israel, 18 ianuarie 2013: lângă Ierihon

Ca în fiecare an, Patriarhul Teofilos al II-lea al Ierusalimului şi al întregii Palestine a oficiat slujba la Biserica grec-ortodoxă Sf. Ioan Botezătorul din apropierea malului Iordanului, după care, în procesiune, însoţit de clerici şi de mulţime de pelerini, s-a îndreptat către râu, pentru slujba de sfinţire a Aghiazmei Mari. Noi l-am putut vedea, de departe, sub baldachin, şi mai ales am putut vedea porumbelul alb aşezat pe cârja arhierească.

Ora 12,50 – Patriarhul a coborât pe scări către apa Iordanului, crucea a fost aruncată de trei ori în apă şi au fost lăsaţi porumbeii să zboare!

„Astăzi firea apelor se sfinţeşte şi se desparte Iordanul şi îşi întoarce curgerea apelor sale, văzând pe Stăpânul botezându-Se!”. „Ca un om ai venit la râu, Hristoase împărate, şi botez ca o slugă a lua te sârguieşti, bunule, din mâinile Mergătorului Înainte, pentru păcatele noastre, iubitorule de oameni!”.

Prezenţa bărcii gonflabile cu câteva persoane (pentru caz de prim‑ajutor), care s-a mişcat pe apă pentru a fi făcute câteva fotografii la momentul aruncării crucii împodobite cu flori de către Patriarhul Ierusalimului, a iritat pe toată lumea, chiar la momentul la care aşteptam să vedem minunea dumnezeiască a întoarcerii Iordanului…

Martorii de pe malul israelian ne-au povestit că după a doua şi a treia aruncare a crucii în apă, Iordanul s-a întors, iar pelerinii care au fost lăsaţi să intre în apă au văzut sfere micuţe albe deasupra acesteia…

De pe malul iordanian, noi am văzut că apa a continuat să curgă cu foarte mare viteză către Marea Moartă (în fotografii, cursul normal este de la dreapta la stânga), dar au început să se formeze cercuri-cercuri, ca nişte vârtejuri nefireşti, având în vedere debitul foarte mare al apelor umflate de ploi! Oricum, pe lăţimea albiei, jumătate de apă, de-a lungul malului israelian, curgea ca un râu de munte puternic, spre aval (Marea Moartă), iar cealaltă jumătate, de-a lungul malului iordanian, era ca o baltă liniştită! Cercurile, vârtejurile nefireşti care se observă în fotografii, par însă să susţină ideea întoarcerii apei către amonte (de la stânga la dreapta, în fotografii – privit dinspre Iordania spre Israel).

„La repejunile Iordanului astăzi viind Domnul, către Ioan a strigat: Nu te teme a mă boteza, că am venit să mântuiesc pe Adam cel întâi zidit!”.

„Pentru ce-ţi întorci apele tale, Iordane? Pentru ce-ţi tragi înapoi curgerea şi nu-ţi faci mergerea cea după fire? Nu pot suferi (zice) focul cel mistuitor. Spăimântezu-mă şi mă înfricoşez de această multă smerenie. Că nu m-am obişnuit a spăla pre cel curat, nici m-am deprins a curăţi pre cel fără de păcat, ci vasele cele întinate a le curăţi. Spinii păcatelor a-i arde învaţă Cel ce Se botează întru mine, Hristos! Ioan împreună cu mine mărturiseşte, glasul Cuvântului strigă: Iată Mieluşelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii! Acestuia credincioşii să-i strigăm: Cela ce te-ai arătat, Dumnezeule, spre a noastră mântuire, slavă Ţie!”.

Ora 13,01 – Tot nefi­reşti au fost şi cele trei dâre de nori albi de pe cer – ca trei linii lungi, paralele –, ­fiind greu de crezut că statul evreu ar fi salutat marele praznic creştin al Botezului Mântuitorului prin zborul unei escadrile de trei avioane, chiar la momentul în care Patriarhul grec-ortodox sfinţea apele Iordanului! Cerul Israelului – statul în care Noul Testament este carte interzisă!

Treimea Dumnezeului nos­tru pre sine nouă astăzi nedespărţită S-au arăta, pentru că Tatăl arătată mărturile Celui de o fiinţă a strigat; şi Duhul în chip de porumb S-a pogorât din cer; Fiul Şi-a plecat preacuratul Său creştet Mergătorului înainte şi, botezându-se, a izbăvit omenirea din robie, ca un iubitor de oameni.”

Pe malul israelian s-a per­mis unui număr mic de pelerini să intre în apele sfinţite ale Iordanului, îmbrăcaţi fiind în cămăşile albe, specifice acestui moment. Şi pe malul iordanian, la finalul ambelor procesiuni, după retragerea forţelor de ordine, grupurile de români prezente (noi am identificat trei) au venit la malul apei, pelerinii fiind binecuvântaţi de un părinte din Satu Mare, care de asemenea avea însemnul tricolor românesc alături de cruce!

Bucuroşi, am părăsit cu greu locul Botezului Mântuitorului, mergând să vizităm în apropiere izvorul Sfântului Ioan Botezătorul, peştera în care Sf. Maria Egipteanca s-a nevoit timp de 47 de ani în pustiu, fără să întâlnească chip de om, iar puţin mai departe, dealul de pe care Sfântul Ilie s-a înălţat la cer în carul de foc!

În loc de concluzii…

Luni 21 ianuarie, cu puţin timp înainte de a pleca spre aeroport, am întâlnit o maică româncă, vieţuitoare a unei mânăstiri din Ierusalim. Am întrebat-o despre procesiunea de la Iordan, de Bobotează, şi mi-a povestit ca pe vremuri monahii din Ţara Sfântă făceau pelerinaj pe jos şi stăteau câte trei zile la mânăstirile de pe malul Iordanului (fiecare la mânăstirile lor: greceşti, româneşti, ruseşti, copte etc.), făceau priveghere de toată noaptea în ajun şi participau cu multă evlavie la acest mare praznic al Botezului Domnului, iar minunea întoarcerii apei Iordanului era de netăgăduit! Apoi plecau în pelerinaj pe jos la Mânăstirea Sf. Gheorghe Hozevitul, participau la priveghere şi la slujba de hram din 8/20 ianuarie (la două zile după Bobotează) şi de acolo, tot pe jos, către mânăstirile de metanie din Ierusalim sau din pustiu. Dacă erau mijloace de transport, mergeau cu maşina, dar de la mânăstirea din Hozeva şi până la şosea oricum se nevoiau mergand pe cărarile pustiului muntos… Maica ne spune că şi astăzi harul Domnului este acelaşi, dar noi nu mai suntem la fel de râvnitori, la fel de credincioşi, nu mai avem aceeaşi curăţie a inimii…

„Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale şi nici un cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale!”