Lumea credintei nr. 116, martie 2013

id201_lumeacredintei116.jpg.jpg

EDITORIAL – ZECE ANI. PRIMII ZECE ANI…

Iată, am împlinit un deceniu de când semnez această primă filă a ghidului nostru ilustrat, ca Editorial. Uitându-mă cu nostalgie pe colecţia revistei, practic am revăzut nenumărate secvenţe din istoria ultimilor zece ani ai mântuirii noastre. Cele mai importante evenimente la care am fost martor le-am consemnat cu grijă în aceste editoriale. Şi ce momente! Câte lucruri s-au întâmplat în aceşti ani! Ce schimbări profunde au avut loc, ce răsturnări de situaţii, ce descoperiri, ce minuni scoase la iveală, câte noi canonizări, sfinţiri multaşteptate, hramuri colosale, sinoade importante, mari pelerinaje – într-un cuvânt, ce de lume a ieşit la marea rampă a credinţei, sub „reflectorul” Duhului Sfânt! Pe toţi i-am cunoscut – atât eu, cât şi dvs., prin mijlocirea revistei. Nu cred că există un dar mai mare pe care Dumnezeu îl poate face unui om obişnuit, aşa, ca mine: ca viaţa profesională să te poarte în cele mai frumoase şi fierbinţi locuri ale credinţei. Dar ce zic eu, viaţă profesională?! N-am simţit nici o secundă că sunt „la serviciu”, n-am avut nici o presiune ierarhică, nici o condiţionare venită ori impusă de cine ştie unde. Mi-am fost propriul stăpân instituţional şi în această stare de libertate am putut cunoaşte şi scrie despre frumuseţile Ortodoxiei.

Cele 9.120 de pagini „la gata” şi cele aproape 2.000.000 de exemplare puse în circulaţie în acest deceniu nu arată măiestria noastră profesională, ci BOGĂŢIA fabuloasă a Ortodoxiei, resursele ei inepuizabile de har şi seducţie! Noi, ce suntem? Bieţi scribi şi fotografi, uimiţi de câte vedem şi auzim. Ea, credinţa noastră, este totul. De aici ne tragem seva, puterea, inspiraţia, determinarea. De aici vine şi încăpăţânarea de a nu abandona această poveste, în pofida tuturor încercărilor, care nu au fost deloc puţine..

Prieteni, povestea oricum merge mai departe. Şi dacă ea nu va mai continua aşa, cu noi – cine poate şti?! –, va răzbate, cumva, în altă parte. Nici credinţa, dar nici relatarea ei înfiorată nu pot fi ţinute sub obroc…

RĂZVAN BUCUROIU

Articole asociate: