Revista:

Ipatiev – Lavra tătarului Zaharia

id1401_ipatiev.jpg.jpg

Fără perlele inelului de aur – Iaroslav, Vladimir, Kostroma, Tver, Voronej – Rusia ar fi infinit mai săracă. De-ar fi să amintim doar de fabuloasa icoană a Maicii Domnului a Sfântului Teodor, supranumită «Madona neagră a Rusiei», ori de vestita Lavră Ipatiev, ctitoria unui tătar convertit la creştinism – ambele din Kostroma…

 

Maica Domnului a Sfântului Teodor

Nu poţi trece prin Kostroma fără a te opri – fie şi măcar pentru câteva clipe – la Catedrala Arătării Domnului, ori fără să te abaţi pe la Ipatiev, cea mai strălucitoare Lavră de pe Volga. Cele două mari mănăstiri, astăzi, ca şi în trecut, par a fi unite de către Născătoarea de Dumnzeu printr-o tainică legătură… Astfel, începând cu 1991, în Catedrala Arătării Domnului şi-a aflat sălaş una din cele mai vechi icoane făcătoare de minuni din Rusia: Maica Domnului a Sf. Teodor, icoană considerată a fi zugrăvită de Sf. Ap. şi Evanghelist Luca.

Istoria vestitei icoane se pierde în negura vremurilor. După năvălirea tătarilor în mănăstirea Gorodeţ, închinată Sf. Teodor Stratilat, loc în care această sfinţenie s-a aflat pentru o vreme, nu s-a mai ştiu nimic despre ea… În 1239, însă, icoana Maicii Domnului este văzută, din nou, purtată pe străzile Kostromei, de către un tânăr care, după înfăţişare, părea a fi însuşi Sf. Teodor Stratilat. Va fi aflată, în scurt timp, într-un copac din apropierea cetăţii. Adusă la biserica Sf. Teodor Stratilat din Kostroma, înaintea ei se va săvârşi – vreme de veacuri – mulţime de minuni. Cea mai cunoscută dintre acestea este cea din anul 1272, când în toiul unei crâncene bătălii cu tătarii, din icoană vor ieşi raze strălucitoare, ce vor pune pe fugă pe năvălitori.

Marea Lavră Ipatiev

Puterea Maicii Domnului, în Kostroma, se va arăta, însă, nu doar prin amintita icoană făcătoare de minuni, aflată astăzi la Catedrala Arătării Domnului. Minunile şi tămăduirile Născătoarei de Dumnezeu, săvârşite la mănăstirea Ipatiev, de pildă, vor face ca mulţi creştini cu dare de mână să-şi manifeste recunoştinţa faţă de Împărăteasa cerurilor, ocrotitoare a acestei mănăstiri, prin bogate jertfe. Astfel, spre 1600, Lavra Ipatiev va ajunge între primele 4 mari lavre ale Rusiei, deţinând peste 400 de aşezări şi zeci de mii de hectare de teren. Datorită opulenţei sale materiale, Ipatiev va cunoaşte mai multe prefaceri – de-a lungul vremurilor fiind construite aici frumoase biserici, corpuri de chilii, clădiri administrative şi chiar palate. Mihail Romanov (1596-1645), fondatorul dinastiei Romanovilor, va locui, de altfel, mai înainte de a urca pe tronul de la Krem­lin, în această înfloritoare mănăstire. Tot la Ipatiev vor fi îngropaţi, printre alte mari personalităţi ale Rusiei, şi părinţii vestitului ţar Boris Godunov (1552-1605), mănăstirea fiind înălţată, după tradiţie, de către strămoşul acestui ţar, un prinţ tătar convertit la ortodoxie, printr-o minune a Maicii Domnului.

Între islam şi creştinism

Politica Hoardei de Aur (Altân Orda) – formaţiune statală apărută la sfârşitul veacului al 13-lea, după destrămarea Imperiului Mongol – în timpul hanului Üzbek(1312-1341) va cunoaşte transformări radicale, în privinţa cnezatelor pravoslavnice ruseşti. Faptul s-a datorat apariţiei, în epocă, unui important rival – Lituania. Conducătorul Hoardei va începe, astfel, de teama unui control lituanian al dezbinatelor formaţiuni statale slave, să sprijine, încetul cu încetul, cnezatul Moscovei; cneazului moscovit Ivan Kalita (1288-1340) fiindu-i încredinţată, la începutul sec la 13-lea, colectarea tributului datorat hanului de către celelalte cnezate din jur.

Încercând să facă din islam religia oficială a Hoardei de Aur, Üzbek se va izbi însă, pe plan intern, de împotrivirea căpeteniilor mongole şi tătare, ce împărtăşeau felurite credinţe animiste. Acestea, nedorind să se supună voinţei hanului, se vor refugia, cel mai adesea, în Rusia. Printre ele, s-a aflat şi prinţul tătar Cet, care va alege să se boteze în credinţa creştină, la Moscova, în jurul anului 1330, primind numele de Zaharia.

Vedenia tătarului Zaharia

Se spune că prinţul tătar, rătăcind departe de ochii hanului, căuta fierbinte – zi şi noapte – să afle care este credinţa cea dreaptă. Odihnindu-se el, o dată, după ceasuri bune de cale, i s-a arătat într-o vedenie Maica Domnului. Înaintea Născătoarei de Dumnezeu stăteau Sf. Ap. Filip şi sfinţitul mucenic Ipatie, Episcopul Gangrei. Mintea şi sufletul prinţului tătar s-au luminat atunci pe loc întru ale credinţei, iar trupul său, ce suferea de o boală cumplită, căreia ani de-a rândul îi căutase leacul fără vreun folos, a fost tămăduit de Născătoarea de Dumnezeu în chip minunat. Drept recunoştinţă, în locul arătării vedeniei, tătarul a hotărât să întemeize, după botez, o mănăstire. Mai întâi, la vărsarea Kostromei în Volga, au fost înălţate, ca semn al dreptei-credinţe şi cinstirii minunii Născătoarei de Dumnezeu, două biserici, cu hramurile Sfânta Treime şi Naşterea Maici Domnului. În jurul acestor locaşuri sfinte, s-au construit, apoi, câteva chilii şi o puternică fortificaţie din lemn de stejar. Astfel grăiesc vechile letopiseţe despre începuturile Lavrei Ipatiev…

Codexul de la Ipatiev

Spre sfârşitul secolului al 18-lea, vestita mănăstire Ipatiev va fi loc de binecuvântat popas pentru marele cercetător rus Nikolai Karamzin (1766-1826), savantul înaintea căruia ţarii vor lăsa deschise toate arhivele imperiale. Însetat de cunoaştere, Karamzin, care cercetase până atunci mulţime de manuscrise vechi, fiind distins de către ţarul Alexandru I (1777-1825) cu titlul de întâiul istoriograf al statului rus, avea să descopere în vestita Lavră din Kostroma Codexul de la Ipatiev, un sbornic ce cuprinde trei vechi cronici ruseşti, ce fac referire la părţile apusene şi sudice ale statului kievean şi la naţiile din jurul acestui stat – sbornic copiat în mânăstire în anul 1425. Din 1810, preţiosul codex, scris în slavona bisericească, va fi păstrat cu sfinţenie la Biblioteca Naţională din Sankt Petersburg.

Faptul că în scriptoriile Lavrei tătarului Zaharia numele strămoşilor românilor a fost însemnat, odinioară, în vestitul letopiseţ, nu-i deloc puţin lucru, vă asigur – aceasta constituindu-se într-un bun imbold pentru un drum până la Ipatiev. Merită întreaga osteneală…