Lumea credintei nr. 118, mai 2013

id205_lumeacredintei118.jpg.jpg

EDITORIAL – MARTIRI PRIN RICOȘEU…

Anul acesta, revista apare cu doar câteva zile înainte de Paşti. Fericit moment, căci putem să scriem „în timp real” despre cel mai de seamă eveniment al omenirii. Cu acest prilej, ne amintim şi despre martirii care au pătimit – unii până la moarte, şi chiar dincolo de ea – în închisorile comuniste. Ne gândim, cu durere, la zilele lor de Paşti, când orice manifestare exterioară de bucurie era cu desăvârşire oprită, când nici măcar nu se putea vorbi în şoaptă despre Învierea Domnului. Linişte totală, de mormânt, tristeţe, nefericire, teamă, violenţă. Unde le era bucuria, unde nădejdea, unde dragostea de semeni? Undeva au fost, căci Domnul nu i-a lăsat. Dimpotrivă. I-a întărit, i-a motivat, i-a înţelepţit. Pe ei, lucrând direct cu îngerul. Dar cei de „afară”…?

Aş vrea să ne gândim, o secundă, la familiile celor întemniţaţi. Dacă aceştia or fi avut o oarecare „vină” – în sensul unei acţiuni ostile comuniştilor, a unei mărturisiri publice, a unei lupte făţise chiar, ei bine, cei rămaşi sunt inocenţii absoluţi. Sunt victimele „colaterale” despre care nu ştim prea multe. Dar ce imensă durere au suferit mamele, soţiile, fraţii şi surorile celor arestaţi? Ce teamă, ce gânduri negre – în absenţa oricăror veşti –, ce presimţiri sumbre, ce ruşine în sânul comunităţii, ce veghe de noapte, ce impunere a tăcerilor peste viaţa lor, a vălului discreţiei totale… Dar copiii lor?! Cei mici, care nu înţelegeau mersul vremii, care au fost umiliţi de colegi, de profesori, de vecini, de propriile rude chiar pentru părinţii lor arestaţi… Ce vină au avut aceşti inocenţi? Cum au crescut, în anii aceia, fără sprijin părintesc, în lipsuri, fără căldura familiei, fără putinţa de a vorbi deschis despre ei înşişi şi despre adevărata lor viaţă?!

Lor le dedic acest gând, această reflecţie târzie, din „normalitatea” unei umanităţi adâncită în confort, pierdută în plăcere, rătăcită în eresuri. Peste toţi şi peste toate nu rămâne altceva decât Învierea Domnului şi vieţile puse gaj ale celor ce au crezut – până la capăt – în ea!

RĂZVAN BUCUROIU

Articole asociate: