Revista:

Anatemele din blogosferă

id1408_blogosfera.jpg.jpg

Credincioşii din Biserica Rusă sunt în aşteptarea unui nou catehism ortodox. O lucrare extrem de importantă, pentru vremurile de astăzi, ce a stârnit dezbateri furtunoase, în ultimii 5 ani, atât în cadrul comisiei sinodale, care se ocupă de elaborarea acestuia, cât şi pe site-urile ortodoxe, printre internauţi. Măiestria celor de pe urmă s-a manifestat, mai cu seamă, la capitolul “propuneri de noi anateme”.

Anatemele şi dialogul pravoslavnic

O moscovită, Andrei Larisa, pe blogul personal, a venit cu propunerea ca în noul catehism să fie introduse 18 noi anateme. Prin comparaţie cu alţi bloggeri, care au întocmit adevărate tratate de blesteme pravoslavnice –, un număr rezonabil, s-ar putea spune… În plus, anatemele Larisei sunt unele destul de cuminţi. Ultima dintre ele, de pildă, sună astfel: “Cei ce spun că după moarte este cu putinţă o desăvârşită schimbare, după voia noastră, că la înfricoşătoarea Judecată, omului îi va fi îngăduit să-şi aleagă starea sa cea veşnică şi că răsplata nu va fi după cele ce a lucrat fiecare în viaţa cea pământească, să fie anatema”.

Participanţii la discuţii de acest gen, de pe forumuri, ştiu însă ce i se poate întâmpla unei persoane neîndeajuns de “combatante”. De la banalul “nu vă prea pricepeţi”, până la jigniri total neîntemeiate (filo-catolic, eretic, sectant…) nu e decât un pas, discuţia încheindu-se, mai întotdeauna, cu binecunoscutele “mângâieri” internautice: “vândut masoneriei” ,“iudeo-mason” etc. (cf. “Pravoslavie i mir”).

«Cine nu e cu noi
e împotriva Sfinţilor Părinţi!»

În linii mari, acesta este tabloul blogosferei ortodoxe din Rusia (şi nu numai)…. O lipsă de exerciţiu în purtarea unui dialog civilizat? Puţin spus. Lipsă de înţelepciune duhovnicească? Poate că da. Anatemele zboară cu repeziciune, chiar şi pe blogurile cele mai serioase, fără a se ţine seama de urmări. În zadar încearcă unii moderatorii să explice că Dumnezeu ori Biserica nu pot fi întinate cu ceva, că nu ne-ar putea fi “furate” de cineva; internauţii nu contenesc, în nici un chip, cu blestemele către aproapele (ce aparţin, ca şi ei, Bisericii celei Una), uitând de anatemele la care osteneau de zor….

Pe cine şi ce ar mai trebui să anatemizăm? Grea întrebare, teologia nefiind chiar la îndemâna oricui… Un front închipuit, cu “ierarhi ecumenişti”, pentru vajnicii mărturisitori (pe timp de pace) ai Ortodoxiei, pică, în astfel de cazuri, precum o mănuşă. Se ajunge, adeseori, până la adaptarea unei vechi devize leniniste (fără vreo legătură, oricât am forţa lucrurile, cu vreunul din citatele evanghelice) la ortodoxia contemporană – “cine nu e cu noi e împotriva Sfinţilor Părinţi”. Ne punem, astfel, în chip firesc, întrebarea: avem de-a face, oare, cu apărători sinceri ai Bisericii, ori cu nişte promotori asidui ai propriei viziuni asupra Ortodoxiei? “Noi”, “eu”, în cazul dat, părând nespus de importante, în cadrul oricărei discuţii, fie aceasta piperată cu citate – trunchiate, nu de puţine ori – din Sf. Părinţi.

 “Soboarele de pe internet”

O astfel de imagine o întâlnim, din păcate, nu doar pe internet, ci şi în presa laică şi religioasă din Rusia. Ceva mai estompată, e drept, în jurnalele oficiale ale eparhiilor. “Nu de puţine ori, însă, chiar şi de la amvon, loc din care s-ar putea răspunde unor critici nedrepte cu cel mult cu un zâmbet mustrător, învinuirile şi anatemele zboară cu destulă uşurinţă” – scria Kievskaia Rus’, în aprilie 2011, cu referire la disputele iscate în jurul noului catehism.

Kiprian Şahbazian Ghevorkovici, iconar şi conducător al editurii eparhiei de Ekaterinodar şi Kuban, preocupat de apariţia noului catehism, a aflat, se pare, cea mai potrivită cale pentru un dialog civilizat pe blogul personal: participarea la discuţiile pe tema dată doar a teologilor şi persoanelor de bună credinţă, cu o moderare strictă a comentariilor. “Anatemizatorilor”, dornici să vadă în catehism numele Americii, Chinei ori pe cel al lui Putin, li s-a sugerat să se îndrepte către alte “soboare” de pe internet. Raţiunea a fost una cât se poate de de simplă: oamenii aşteaptă cu totul altceva din partea celor care vorbesc în numele Bisericii – dragoste, înţelepciune, răbdare. Iar când nu văd astfel de virtuţi – poruncite de Hristos – la cei care propovăduiesc credinţa, încetează să mai vadă în aceştia pe oamenii Bisericii, indifernt de mesajul teologic ce urmează a fi transmis. Cunoscutul preot Dimitri Sverdlov este categoric în această privinţă: “Nici o hulă a celor din afara Bisericii nu poate să aducă atâta vătămare, precum cea pe care o aducem noi înşine acesteia. Nimic mai eficient în discursul anti-Biserică decât faptele şi vorbele unui om ce pretinde a fi credincios” (“Pravoslavie i mir”).

“Militanţi de toate coloraturile, uniţi-vă!”

Capitolul „Anateme”, ce urmează a fi cuprins în noul catehism ortodox rusesc – care va apărea peste 2 ani – a scos la iveală, în ultimele luni, încrâncenata luptă  “împotriva răului”, ce se desfăşura mocnit, până mai deunăzi, în sânul pravoslaviei  moscovite; mai cu seamă pe internet. Nimic ieşit din comun, în cazul dat, s-ar putea spune. Atâta doar că în cu totul alte împrejurări de viaţă, persoane, precum cele la care am făcut referire în textul nostru, ar fi făcut un alt gen de  alegere – cel mai probabil, nu în favoarea Bisericii. “În islam, yoga ori chiar ca militanţi politici aceştia şi-ar fi putut exercita competenţele la fel de eficient” – cred mai mulţi bloggerii moscoviţi. “Există oameni – este de părere preotul D. Sverdlov – care simt nevoia unui fundament, a unei ideologii, de a se alătura unui grup, unei mişcări sociale… Părându-li-se că fundamentul este ameninţat (în cazul nostru, Biserica), aceştia se aruncă, cel mai adesea, în luptă nu întru apărarea lui Hristos, ci întru apărarea lor. Un înflăcărat comunist de ieri, devine, astăzi, un zelos ortodox. Fundalul este diferit, însă datele problemei rămân aceleaşi” (“Pravoslavie i mir”).

Ţinând cont de experienţa rusească, eu, unul, parcă nu m-aş grăbi să propun Sfântului Sinod al Bisericii noastre elaborarea unui nou catehism. Şi nu de “teama” unei “lipse de expertiză” la capitolul “anateme”, vă asigur, ci pur şi simplu de dragul Ortodoxiei, ştiută altfel, până mai ieri…