Revista:

„Astăzi am posibilitatea să fac un bine, astăzi îl voi face. Poate peste un timp nu va mai fi posibilitatea sau nu vom mai avea dreptul…” Interviu cu PS Irineu, Episcop de Orsk şi Gai

id1411_psirineudeorsksigai.jpg.jpg

Pelerinii români ajunşi la Moscova în ultimii ani şi-l amintesc bine pe Părintele Irineu, ghidul nostru moscovit: monahul înalt şi subţire, iute în mişcări şi reactii şi foarte precis în expunere, cu idei şi exprimare care trădau erudiţia. Ştiam că este reprezentantul Bisericii Ortodoxe a Republicii Moldova la Moscova şi că este singurul preot care slujea Sfânta Liturghie în limba română (chiar dacă nu integral) în vechea mănăstire moscovită de călugări Novospassk, pentru moldovenii şi românii care lucrează în capitala Federaţiei Ruse. Extrem de accesibil şi prietenos, Părintele Irineu ne-a întâmpinat de fiecare dată cu aceeaşi dragoste – chiar şi anul trecut, în vara anului 2012, când Dumnezeu a rânduit să îl aflam pentru scurt timp tot în Moscova, deşi deja devenise Episcop de Orsk şi Gai, episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse, în Urali! Atitudinea Sfinţiei Sale faţă de pelerinii români a fost exact aceeaşi ca întotdeauna: ne servea ca ghid, exact în acelaşi mod în care Mântuitorul spusese „cel care va vrea să fie întâi între voi, să fie slugă tuturor!” (Marcu, 10)

 

Hristos a Înviat! PS Voastră, întotdeauna ne-am bucurat să vă revedem, ca monah moldovean şi ca reprezentant al românilor în Moscova, singurul ieromonah care slujea Sfânta Liturghie în limba română în capitala Federaţiei Ruse! Consideraţi acum că sunt purtătorul de cuvânt al tuturor pelerinilor români care vă cunosc personal şi primiţi, vă rog, felicitările noastre pentru alegerea Sfinţiei Voastre ca episcop al Bisericii Ortodoxe Ruse şi ca întâistătător al nou-înfiinţatei Episcopii de Orsk si Gai – din sudul Uralilor, de la graniţa dintre Europa şi Asia!

 Adevărat a înviat! Vă mulţumesc foarte mult pentru felicitări. Sunt încrezător că, bucurându-vă, ridicaţi şi rugăciuni pentru mine.

La cei 40 de ani împliniţi în anul 2011, la momentul alegerii, cred că aţi fost printre cei mai tineri ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Ruse (care numără 290 de ierarhi)…

În Biserica Ortodoxă Rusă sunt şi ierarhi mai tineri ca mine…

Academia Teologică moscovită, pe care aţi absolvit‑o în anul 1999, are o secţie de misionarism ortodox. Ştim că aţi fost coleg de şcoală şi prieten cu Părintele Daniil Sisoev (cel care a trecut la Domnul muceniceşte, ucis de un musulman în biserica moscovită în care slujea, într-o după-amiază de decembrie 2009) şi apoi ca profesori –  colegi la seminarul teologic din Moscova…

În prezent, misiologia se predă în seminarul de la Moscova. Şi este una din cele mai iubite discipline, fiind predată de diaconul Andrei Kuraev. Părintele Andrei a studiat teologie în Bucureşti, unde a fost şi hirotonit de Patriarhul Teoctist al României.
Pe părintele Daniil l-am cunoscut  foarte bine. Aţi menţionat corect, am fost alături la studii şi ca profesori. Dumnezeu să-l odihnească, a fost un bun misionar şi apărător al credinţei ortodoxe.

Rusia, în imensitatea spaţiului său (cea mai mare ţară din lume, care acoperă mai mult de o optime din suprafaţa locuită a Pământului şi se întinde pe nouă fusuri orare) cuprinde şi zone în care Biserica Ortodoxă se reorganizează, dupa crunta perioadă de prigoană suferită din partea statului ateu, bolşevic, timp de aproape un secol… Este zona Orsk si Gai, pe care o păstoriţi, în această situaţie? 

În Rusia au rămas puţini atei. Principala problemă acum sunt sectele şi unii reprezentanţi ai islamului. După munca de un an de zile din eparhie pot să vă spun că sectele nu au mare suces şi nu pot vorbi ceva de rău despre noi. Din contră, se miră de lucrul de la noi din eparhie şi ne iau ca exemplu. Prin muncă zilnică ne ridicăm în faţa oamenilor şi avem ajutor mare de la Dumnezeu.

Cum aţi fost primit în nou-înfiinţata eparhie de către localnici?

Am fost primit foarte bine. Pentru mulţi a fost un lucru neaşteptat, ca persoana mea să fie aleasă ca episcop pentru această eparhie. Însă s-au bucurat de activitatea mea de la Moscova. Toţi sperau ca acele lucruri mari şi bune înfăptuite în capitala Rusiei (şi nu numai) vor fi continuate şi la Orsk. Aveam doar frică de multa zapadă şi de frigul din aceste locuri. Însă rugăciunea multora… m-a încălzit. Oamenii din eparhie sunt doritori să audă cuvântul lui Dumnezeu. Privesc la mine ca la persoana cunoscută şi apropiată Patriarhului Kiril. Fără voia lui, nu aş fi fost hirotonit pentru acest loc. Întâi-stătătorul Bisericii Ortodoxe Ruse fiind un om mare şi foarte deştept, nu ar fi riscat să trimită în această eparhie un analfabet sau o persoană care nu ar avea dorinţa să muncească. Am fost apreciat de la început de toţi foarte bine, mai greu a fost să fac faţă la toate. Sunt împins să muncesc mai mult ca alţii, însă e în stilul meu. Astăzi avem posibilitate de făcut bine, astăzi vom face. Poate peste un timp nu va fi posibililate, nu vom avea dreptul…

Câţi sunt creştini şi câţi sunt atei în nou înfiinţata eparhie Orsk?

Ateii, sectanţii şi reprezentanţi ai altor religii nu sunt tare periculoşi. Ei sunt lăsaţi de Dumnezeu pentru ca noi, cei ortodocşi, să nu Îl uităm pe Cel din ceruri. Să predicăm pe Hristos cel Înviat din morţi. În eparhie avem: ortodocşi: 50%, musulmani 31%, protestanţi-sectanţi 18%. Totul e, aşadar, în mâinile noastre!

Ce credeţi că aşteaptă oamenii de la PS Voastră?

Să continui să lucrez la fel, şi pe mai departe. Să ridic rugăciuni aşa de des cum am ridicat pâna în prezent – în 2012 am săvârşit 203 Sfinte Liturghii! Să fim mai mult timp la eparhia de la Orsk. Mulţi se îngrijorază, că peste scurt timp pot fi transferat la o alta eparhie, mai mare.

Cum vă raportati PS Voastra la ei?

Mă bucur că am fost primit de toţi bine. Că am marea posibilitate de a munci – acum sunt profesor la universitatea pedagagică din Orsk şi profesor la seminarul teologic din Orenburg. Plec în Orenburg, pentru a preda, la distanţă de 300 km, deci 600 km dus-întors. Uşile sunt deschise pentru a hotărî multe întrebări, la fel ca şi sufletele oamenilor de a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Mulţumesc Domnului pentru toate, El mă conduce în viaţa aceasta!

Aţi intrat în monahism în 1995, la 24 de ani, la Mănăstirea Noul Neamţ, a cărei stareţ aţi şi devenit peste ani. Dar iubiţi mult copii şi ati lucrat mult cu ei în Moldova, ca profesor de teologie la Seminarul Teologic din Chişinău şi la Universitatea din Tiraspol, iar în Moscova, ca lector de patristică la Seminarul Teologic Perevinsk, ca lider spiritual al teatrului ortodox „Apa Vie” şi conducător al Şcolii de Duminică de la Mănăstirea Novospassk, iar din anul 2011 ca responsabil cu activitatea Tineretului Mănăstirii Novospassk. Ca episcop, mai aveti timp sa lucraţi cu copiii? 

 Da, găsesc timp. Fiindcă îl caut. Permanent am avut marea dorinţă de a fi profesor, de a preda. Îmi găsesc timp din cauză că fac un lucru plăcut la toţi. Şi preoţii din eparhie găsesc timp pentru copii şi tineri. Foarte mult depinde de episcop, dacă el are dorinţa de a răspândi cuvântul lui Dumnezeu, şi cei din jurul lui vor face la fel. Patriarhul Kiril este exemplul nostru, Dânsul munceşte foarte mult.

În cuvântul pe care l-aţi rostit în faţa Patriarhului Kiril al Moscovei şi a întregii Rusii, cu ocazia întronizării PS Voastre ca episcop de Orsk şi Gai, la 28 octombrie 2011, aţi spus, printre altele, folosind cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Vai mie dacă nu voi binevesti Evanghelia!” (Întâi Corinteni, 9,16). Cum vă gândiţi concret misiunea, în acest sens?

Am vorbit deja, sunt profesor la două instituţii. Permanent sunt prin eparhie la slujbe. De multe ori după slujbe am lecţii la casele de cultură sau la şcoală, cu toţi directorii. Răspund la întrebări. Permanent sunt la toate evenimentele sociale din eparhie. Rostesc un cuvânt la toate întâlnirile. Foarte des sunt la stadion (hokei sau fotbal) şi după reprize, vorbesc cu cei veniţi la meciuri. Ies pe teren, iau microfonul în mână şi predic.

Unde aţi sărbătorit Învierea Domnului în acest an?

La mine în oraş, în biserica Acoperământul Maicii Domnului. La slujbă a fost guvernatorul din Orenburg. Sfântul locaş a fost plin, o mulţime de lume s-a împărtăşit. După slujbă, împreună cu conducerea oraşului, am organizat un turneu pascal de fotbal. Au participat 6 echipe.

Revenind la activitarea ştiinţifică şi publicistică anterioară a PS Voastre, în anul 2002 aţi susţinut la Catedra de Istorie a Bisericii Ortodoxe Ruse, teza cu tema „ „Istoria Mănăstirii Sfintei Înălţării Noul Neamţ din Chiţcani”, iar in anul 2009 ati susţinut lucrarea de doctorat cu subiectul „Mitropolitul Gavriil (Bănulescu-Bodoni) şi Mitropolia Chişinău-Moldova, fondată de el”. Se pare că pornind de la această lucrare s-a ajuns ca, în septembrie 2012, Sinodul Mitropolitan din Moldova  să propună canonizarea Mitropolitului Gavriil, un simbol al identităţii basarabene…

În legătură cu Mitropolitul Gavriil, sunt foarte bucuros de canonizarea lui. Am lucrat în arhivele din Chişinău şi Moscova, cunosc foarte mult despre el. A meritat să fie ridicat în rândul sfinţilor. E un exemplu pentru a conduce o eparhie nouă, unde este nevoie să cunoşti multe. Şi el a început de la zero lucrul într-o eparhia nouă, aceea a Chişinăului.

Aveţi rădăcini româneşti profunde – chiar dacă vorbim numai de Moldova de dincolo de Prut – şi vi le-aţi afirmat întotdeauna. Vă veţi face timp să reveniţi acasă anul acesta?

Dacă voi fi invitat de ÎPS Vladimir, Mitropolitul Chişinăului, voi veni; dacă nu, voi aştepta ocazia. De când sunt episcop, cu binecuvântarea lui, am fost de câteva ori în Republica Moldova. Data viitoare nu ştiu când va fi.

La intrarea în monahism, în 1995,  ati primit numele de Irineu, în cinstea Sfântului episcop şi mucenic Irineu de Lyon (130-202 dH), ucenic al Sf. Policarp al Smirnei, la râdul sau ucenic al Sf. Ioan Evanghelistul. Scrierile sale au servit la alcătuirea teologiei creştine la începuturile acesteia, având o mare influenţă ulterioară – cea mai importantă carte a sa, în cinci volume, păstrată până astăzi, fiind „Împotriva ereziilor”. Păstrând proporţiile, se constată interesante similitudini: activitate ştiinţifică şi publicistică,  hirotonire întru episcop, activitate misionară asumată plenar, într-o zonă asaltată de secte şi de musulmani…

Sf. Irineu îmi este foarte aproape. Sunt foarte bucuros că port numele lui. Îmi este plăcut că aţi făcut o aşa legătură între sfânt şi mine, însă pînă la el am mult de muncit.

În final, vă rugăm să transmiteţi un gând pentru români, oriunde s-ar afla. Şi o binecuvântare!

Mulţumesc tuturor celor care s-au rugat pentru mine şi pentru mulţimea de oameni a eparhiei mele. Dumnezeu să vă răsplătească şi să vă binecuvânteze pentru toate. Sper că nu voi fi uitat în rugăciunile voastre nici în viitor.