Lumea credintei nr. 12 (125), decembrie 2013

id219_lc125

EDITORIAL   –   RAIUL INOCENȚILOR, LUMEA NEBUNILOR

Pe coperta revistei am ales să publicăm o fotografie emoţionantă, vibrantă: un pâlc de copii la „umbra” bisericii, sprijinind un perete zugrăvit. Dacă te uiţi atent, nici nu ştii cine pe cine sprijină, care pecare ocroteşte…
De ce am ales această fotografie? Deoarece decembrie este luna Naşterii Domnului, este luna în care se cinstesc, în mod deosebit, naşterea şi copilăria. Ei bine, această copilărie, acest rai al inocenţei de aici, de pe pământ, unii vor să-l întineze. Nu-i de ajuns raiul pierdut atunci, nu-i de ajuns Vechiul Legământ încălcat deseori prin idolatrie, nu-i de ajuns nici Noul Testament făcut ţăndări de atâtea ori în istorie. Trebuie să maculăm acum şi ultima redută a stării paradisiace: copilăria.
Dacă adulţii au pierdut memoria raiului, ei bine, copiii îl trăiesc. Concret, nu din vorbe, nu prin autosugestie, nu prin lecturi sofisticate, nu prin transe şamanice ori prin viziuni celeste. Nu, ei îl trăiesc prin puritate. Puritatea, inocenţa – într-un cuvânt, absenţa ticăloşiei – par a fi „cheile” spre starea omului paradisac. Şi noi, cei mari, ce încercăm să facem acum? Ce încercăm să normăm, cu legi şi decrete? Stabilirea sexului după naştere, în funcţie de opţiunea fiecăruia? „Dreptul” la avort, obligatoriu pentru toate statele UE – vezi Raportul Estrela? Stabilirea unui prag când pedofilia nu se mai încriminează – ebofilia, care va permite sexul cu copii de peste 12 ani? Sau, la fel de grav, drepturi ale copilului în contradicţie cu metodele pedagogice ale părinţilor (ţări precum Norvegia, care îţi „confiscă” pur şi simplu copilul, dacă acesta depune reclamaţie contra părinţilor, pentru te miri ce). Asta încercăm să facem? Din alb negru şi din noapte zi? Din copil un mic monstru egoist sau un obiect al plăcerilor?
Cred că trebuie să ne oprim din acest drum periculos, să ieşim de pe această cale fără întoarcere. Copilul trebuie să rămână copil, puritatea neîntinată, raiul ca model, părinţii ca reper iar peste toate Dumnezeu – părinte şi rai, legiuitor şi salvator, mângâiere şi liman.
Hristos se naşte, slăviţi-L!

 

Răzvan Bucuroiu

Articole asociate: