Revista:

De ce nu suntem… lipoveni?

Untitled

Cine sunt lipovenii?

Lipovenii sau rascolnicii sunt o grupare creştină desprinsă din Biserica Ortodoxă Rusă în secolul al XVII -lea datorită neacceptării corecturilor bisericeşti introduse de Patriarhul Nikon al Moscovei (1652-1658) în cărţile liturgice. Denumirea de lipoveni nu are o explicaţie unanim acceptată între istorici. Cele mai plauzibile ipoteze sunt două. Prima afirmă că în limba rusă „lipa” înseamnă „tei”, din lemnul căruia sunt fabricate numeroase obiecte gospodăreşti, inclusiv ramele lotcilor (barca lipovenilor). O altă explicaţie, este faptul că acest grup etnic a trăit, vreme îndelungată, în pădurile de tei din sudul Basarabiei. Alţi cercetători consideră plauzibilă originea etnonimului de la o localitate numită Lipoveni din Republica Moldova. Cuvântul rascolnic este o poreclă care provine din slavonescul raskol şi se traduce prin „separat şi dat deoparte”. O altă denumire dată lipovenilor este cea de staroveri – mai apropiată de particularitatea grupului – şi înseamnă „credincioşi de rit vechi”.

Istoric
Începând cu anul 1653, Patriarhul Nikon al Moscovei (1652-1658) a introdus multiple reforme-corecturi ale slujbelor şi textelor slavone, cu scopul de a le alinia la practicile greceşti contemporane. Nikon, sesizând discrepanţele dintre slujbele şi textele ruseşti şi greceşti, a dispus o modificare a slujbelor religioase ruseşti după cele greceşti din vremea aceea. Protopopii Avakum şi Ivan Neronov, preoţii Lazăr şi Nikita Pustoviat, membrii în comisiile tipografice, au fost primii care s-au opus schimbărilor împreună cu episcopul Pavel de Colomna. Răspunsul credincioşilor a apărut curând, în special de la mănăstiri, şi s-a format un puternic grup care se împotrivea schimbărilor justificate sau nu introduse în slujbele bisericeşti. Pentru aprobarea noilor cărţi liturgice au fost convocate mai multe sinoade cu participare a mai multor episcopi greci, ruşi şi alţi ierarhi străini între anii 1655-1665 şi un sinod între anii 1666-1667 la Moscova cu reprezentarea a 30 de episcopi din diferite ţări. Biserica oficială i-a anatematizat pe vechii credincioşi care nu primeau corecturile în cărţile bisericeşti. Reformele au fost impuse de sus în jos şi cu intervenţia brutală a statului; de aceea, în parte reacţia împotriva reformelor nikoniene a fost probabil declanşată mai degrabă şi de modul de impunere a acestora. În plus, unele schimbări din text au părut unora dintre credincioşi cu totul arbitrare. Ţarul Petru cel Mare (1682-1725), datorită asprelor prigoane împotriva lor, a fost considerat de rascolnici ca „antihrist”.

Staroverii nu constituie astăzi un bloc unitar, ci sunt caracterizaţi printr-o mare diversitate de grupuri care folosesc diferite interpretări ale tradiţiei bisericii şi, adesea, nu sunt în comuniune unii cu alţii. Unele grupuri merg până acolo încât practică rebotezarea înainte de a primi în mijlocul lor membrii care anterior au fost în alte grupuri. Multitudinea de grupuleţe se pot clasifica în cei care au preoţi – popovţ, şi cei fără preoţi – numiţi bezpopovţi.

Popovţii
Pentru că primul episcop starover, episcopul Pavel de Colomna, a fost ucis, staroverii nu au avut episcopi până în veacul al XIX-lea. Unii preoţi staroveri, care au continuat să primească clerici de la nikonieni şi-au procurat propria ierarhie în anii 1920. În prezent Ierarhia de la Fântâna Albă se numeşte Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi, iar cea de la Novozâbkovsk – Biserica Străveche Ortodoxă. Astfel, popovţii se manifestă prin două biserici care împărtăşesc aceleaşi credinţe, dar ale căror ierarhii se consideră una pe cealaltă ca ilegitimă. În general, popovţii reprezintă faţă de Biserica Ortodoxă Rusă opoziţia conservatoare cea mai moderată, cei care s-au străduit să continue viaţa bisericească în forma de dinainte de reformele lui Nikon. Ei au recunoscut preoţii hirotoniţi de Biserica Rusă de rit nou şi care au aderat la mişcarea vechi-credincioşilor şi au denunţat reformele lui Nikon.

Bezpopovţii

Bezpopovţii sunt grupări starovere cu caracter mult mai radical decât ale popovţilor. Ei consideră că resping „Lumea” unde domneşte Antihrist şi aşteaptă ca iminent sfârşitul lumii, propovăduiesc ascetismul şi aderenţa la vechile forme de cult şi la credinţa veche. Bezpopovţii pretind că adevărata Biserică a lui Hristos a încetat să existe oficial pe Pământ şi astfel au renunţat la ierarhie şi la toate Sfintele Taine, cu excepţia botezului. Există o diversitate de grupuleţe în cadrul mişcării bezpopovţilor: unii au respins căsătoria şi rugăciunea pentru ţar, alţii practică un ascetism de tip zăvorât, iar alţii acceptă căsătoria.

Edinoverţii
Edinoverţii sunt gruparea născută din unirea (recunoaşterea reciprocă) dintre staroveri şi nikonieni în perioada anului 1800. Unii negustori şi comercianţi staroveri s-au adresat Sinodului rus cu dorinţa de a trece la credinţa Bisericii oficiale ruse. Edinoverţii au primit preoţi, dar nu şi episcopi. Ei aveau voie să se roage şi să tipărească cărţi după modelul vechi, însă nu aveau libertatea deplină. Sinodul rus a recunoscut, în anii 1929, 1971 şi 2004, că toate cărţile şi tradiţiile vechi sunt ortodoxe şi toate ponegririle din trecut, fie din partea Sinodului, fie de la alte persoane bisericeşti, au fost anulate.

Diferenţe
Cele mai cunoscute exemple ale erorilor liturgice de care „se ţin” lipovenii sunt:
– staroverii cântă de două ori Aliluia şi nu întreit ca noi;
– când se închină fac semnul sfintei cruci cu două degete, iar nu cu trei degete;
– numele lui Iisus îl scriu cu un singur „i” – Isus, iar nu Iisus ca ceilalţi creştini ortodocşi;
– folosesc şapte prescuri la Proscomidie, iar nu cinci;
– mişcările liturgice la slujbe sunt realizate în sensul mişcării soarelui, iar ceilalţi creştini ortodocşi folosesc direcţia opusă mişcării soarelui.

Răspândire
Astăzi se consideră că numărul total al vechi-credincioşilor ar fi între 1 si 10 milioane, unii dintre ei trăind în comunităţi extrem de izolate unde au fugit datorită persecuţiilor politico-religioase din epocile trecute: în Siberia, în Karelia, în Ţările Baltice, în Polonia. Comunităţi importante ale vechilor ritualişti se găsesc în Statele Unite şi Canada. În România şi Moldova lipovenii s-au răspândit ca un mic grup etnic slav (numără aprox. 40.000 persoane) de origine rusească şi locuiesc în special în judeţul Tulcea din România precum şi în zona Bugeacului (mai ales în preajma oraşului Vâlcov) din regiunea Odesa, (azi în Ucraina), în Moldova, în Bucovina, dar şi în judeţele Brăila, Constanţa şi Ialomiţa.

Protos. Valentin MÎŢU,
stareţul Mânăstirii Turnu,
Târgşorul Vechi, şi Exarh de zonă