Revista:

De la Iustinian la Iustin

Untitled

În pragul Naşterii Domnului din acest an, suflarea ortodoxă din Maramureş priveşte cu nostalgică recunoştinţă spre trecutul întruchipat în figura exemplară a vlădicăi Iustinian (cel mai vârstnic membru al Sfântului Sinod al Bisericii noastre), mutat cu pace la cele veşnice, şi cu încredere spre viitorul întruchipat în vrednicia arhierească a vlădicăi Iustin (cu 40 de ani mai tânăr), pe o linie de continuitate vegheată tainic de duhul monahului Nicolae de la Rohia, căruia amândoi i‑au fost apropiaţi în viaţă şi mărturisitori în posteritate.

Vrednicul de pomenire Iustinian Chira

ÎPS Iustinian (din botez: Ioan) Chira, Arhiepiscopul ortodox al Maramureşului şi Sătmarului, a ars ca o făclie a dreptei credinţe până la 95 de ani, cu mintea limpede şi fără preget lucrător până în ceasul din urmă.

Născut la Plopiş, pe 28 mai 1921, Ioan Chira a intrat ca frate la Mânăstirea Rohia în anul 1941, în 1942 a fost tuns în monahism, sub numele Iustinian, şi hirotonit ierodiacon, în 1943 a devenit ieromonah, în 1948 protosinghel, iar în 1967 arhimandrit. A făcut studii teologice la Cluj şi Sibiu, iar între 1944 şi 1973 a fost stareţ al Mânăstirii Sfânta Ana, poziţie de pe care, la 11 iunie 1973, a suit pe treapta arhieriei, întâi ca episcop‑vicar (cu titlul Maramureşeanul) al Vadului, Feleacului şi Clujului, apoi ca episcop al Maramureşului şi Sătmarului (din 1990) şi – din 2009 – ca arhiepiscop (titlu acordat onorific, după 37 de ani de slujire arhierească, de Părintele Patriarh Daniel).

L‑a legat o lungă prietenie de poetul creştin Ioan Alexandru (1941‑2000), iar în 1980 l‑a luat sub protecţia sa pe Nicolae Steinhardt (1912‑1989), la Mănăstirea Rohia, după ce mai multe aşezăminte călugăreşti îl refuzaseră (de teama Securităţii).

În vremea păstoririi sale a fost pusă piatra de temelie pentru mai mult de 130 de biserici noi (în frunte cu Catedrala Episcopală „Sfânta Treime” din Baia Mare), au fost înfiinţate peste 20 de mânăstiri şi trei protopopiate noi (Vişeu, Chioar şi Oaş), iar sute de biserici au fost sfinţite sau resfinţite. A înfiinţat un seminar teologic în Baia Mare şi a iniţiat foaia eparhială Graiul Bisericii noastre.

Un infarct miocardic acut a fost chipul în care Dumnezeu a rânduit să‑l ia la ceruri, în dimineaţa zilei de 30 octombrie 2016 (s‑a stins la Spitalului Judeţean de Urgenţă „Dr. Constantin Opriş” din Baia Mare), după 75 de ani de viaţă monahală şi 43 de ani de slujire arhierească.

Slujba de înmormântare – la care au luat parte peste 5000 de dreptcredincioşi – a avut loc joi, 3 noiembrie a.c., avându‑l în fruntea soborului slujitor pe ÎPS Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului. Odihneşte la Mânăstirea Rohia, alături de vrednicii de pomenire Nicolae Steinhardt şi Serafim Man.

Vrednicul de încredere Iustin Hodea

Fiu duhovnicesc, colaborator  constant şi continuator de nădejde al vlădicăi Iustinian Chira, Iustin (din botez: Ioan) Hodea s‑a născut la Rozavlea, pe 21 iunie 1961. A absolvit Seminarul Teologic la Cluj‑Napoca în 1983 (când a şi fost hirotonit diacon, pentru ca în 1984 să devină preot, pe seama Mânăstirii Rohia) şi Institutul Teologic Ortodox de grad Universitar din Sibiu în 1993. Voturile monahale le‑a depus în anul 1985, primind numele de Iustin, iar în mai 1989 a fost numit stareţ al Mănăstirii Sfânta Ana de la Rohia. În 1990 a fost ridicat la rangul de protosinghel, iar în 1993 la acela de arhimandrit. În 1994 a fost ales arhiereu vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, sub numele de Sigheteanul.

Ca arhiereu vicar, a continuat şi coordonarea vieţii monahale de la Mânăstirea Rohia (fiind ajutat de un egumen), precum şi a întregii vieţi monahale din cuprinsul Eparhiei. Din anul 1999 a preluat grija lucrărilor de construire a noii Catedrale Episcopale, al cărei demisol a fost târnosit la 9 septembrie 2003. Face parte din Comisia pentru Doctrină, Viaţă monahală şi Misiune socială a Sfântului Sinod.

Preşedinte al Fundaţiei Culturale „Nicolae Steinhardt”, înfiinţată pe lângă Mânăstirea Rohia, se îngrijeşte îndeaproape de monumentala ediţie completă a operelor lui N. Steinhardt (realizată în colaborare de Mânăstirea Rohia şi Editura Polirom din Iaşi).

Cei doi fii ai Maramureşului, Iustinian şi Iustin, veghează cu vrednicie, din cer şi de pe pământ, tradiţia ortodoxă a locului: nici ei nu pot fi nicăieri mai acasă decât în Maramureş, nici Maramureşul nu este nicăieri mai acasă decât în ei. Un ACA SĂ care înnobilează, dar şi obligă deopotrivă.

Răzvan CODRESCU