Revista:

Theodor Paleologu – ultimul liberal clasic

Untitled

Nu, categoric nu facem politică partizană şi nici nu ne implicăm în campania electorală. Însă nici nu ne poate fi indiferent pe mâna cui lăsăm ţara în următorii patru ani. Nu putem fi chiar apatici când ne gândim la soarta noastră şi a copiilor noştri, care stă la cheremul clasei politice actuale – primenite sau nu. Aşa că am găsit de cuviinţă să port această discuţie cu Theodor Paleologu, candidat independent pentru Camera Deputaţilor la Bucureşti. Cu Paleologu jr ne cunoaştem bine, de mulţi ani de zile, de pe vremea zilelor bune petrecute în proximitatea ilustrului său tată. Os boieresc autentic, ADN de cărturari veritabili, Paleologii au făcut dintotdeauna politică. Chiar dacă asta i‑a adus în pragul falimentului (bunicul său, avocat, nu lua bani pentru prestaţia sa din viaţa politică) sau chiar în temniţă sub comunişti (Alexandru Paleologu a zăcut în puşcărie vreme de 5 ani), „politica bună”, cultura şi diplomaţia au fost constantele acestei respectabile familii. Însă laolaltă cu credinţa răsăriteană, de care sunt ataşaţi organic, nu numai prin încrengăturile levantine, cât mai ales prin asumarea unui destin 100% românesc… În care au intrat, desigur, şi formele lui de mărturisire ortodoxă din timpul regimului ateist.

Theodor Paleologu are toată admiraţia mea pentru faptul de a fi încercat să ajungă ca indepedent în Parlamentul României. Dar mai presus de asta, are stima mea pentru numele pe care îl onorează zilnic, indiferent de contextul în care se află. Aşadar, cu cât vom avea mai mulţi parlamentari de croi nobil sau înnobilat – după caz –, cu atât mai bine ne va fi nouă, ca români. Orice nume de acest fel prezent printre parlamentarii români reprezintă o victorie a bunului simţ şi a competenţei în faţa jafului sistematic şi imposturii masive, devenite în ultimii ani parcă o normă a reuşitei sociale. (R. B.)

„E nevoie mare şi de oameni cu o bună formaţie teologică”

Domnule Theodor Paleologu, la americani au avut loc alegerile prezidenţiale. Vă surprinde rezultatul lor?

La începutul anului mi se părea cu totul neverosimilă alegerea lui Donald Trump. Pe parcursul alegerilor primare, însă, pe măsură ce‑şi devansa toţi competitorii republicani, a început să mi se pară o ipoteză realistă. Nu‑mi place omul, nu‑i genul meu, dar e impresionant prin energia lui formidabilă. Înţeleg votul americanilor: exasperarea faţă de corectitudinea politică, problemele economice, antipatia faţă de Hillary Clinton.

Dvs. candidaţi la Camera Deputaţilor ca independent. Ce v‑a determinat să alegeţi această cale aspră, a răspărului solitar, aş spune…

Am fost mereu un lup singuratic în codrul politicii româneşti. Ca ministru îmi exasperam colegii prin refuzul meu de a face numiri politice în fruntea instituţiilor de cultură, prin lupta fermă împotriva mafiei imobiliare şi a distrugerilor de patrimoniu, prin dejucarea unor hoţii precum cele de la Muzeul Naţional de Istorie. Tot ca un franctiror am candidat în 2011 la preşedinţia PDL împotriva greilor Boc şi Blaga. În septembrie 2011, spre surprinderea partidului şi a preşedintelui, m‑am pronunţat pentru invitarea Regelui Mihai în Parlament şi am reuşit performanţa unică de‑a întoarce votul Parlamentului. Iar anul acesta am recomandat celor din PNL să‑l susţină pe Nicuşor Dan la primăria Bucureştiului – acesta este motivul pentru care am fost dat afară din partid. Aşadar, independenţa nu e lucru nou pentru mine. Să zicem că m‑am săturat de partide şi de patologia lor şi că acum sunt independent cu acte. Oricum, mă simt mai puţin singur decât oricând în trecut: enorm de mulţi oameni îmi sunt aproape, mă susţin, mă încurajează. Simt o imensă responsabilitate faţă de ei.

„Excesul de legiferare şi reglementare e un flagel”

Care vor fi legile pe care le propuneţi pentru viitoarea legislatură?

Nici una. Avem prea multe legi. Trebuie, dimpotrivă, să abrogăm câteva sute sau chiar câteva mii de legi. Excesul de legiferare şi reglementare e un flagel. În schimb, vreau să fac amendamente ţintite şi precise la Legea Educaţiei şi la Legea Patrimoniului. De asemenea, cred că una dintre principalele probleme ale României este suprareglementarea în toate domeniile. Filosofia mea economică se rezumă într‑o formulă simplă: minimum necesar de reglementare, maximum posibil de libertate şi competiţie. Este crezul unui liberal clasic. S‑ar părea că sunt ultimul specimen din această tagmă.

Care va fi poziţia dvs. faţă de referendumul cerut de Coaliţia pentru Familie privind modificarea Constituţiei?

Din moment ce s‑au adunat trei milioane de semnături pentru referendum, este inevitabil ca el să fie organizat. Mi se pare absolut evident. Personal, voi vota pentru definirea căsătoriei ca uniune între o femeie şi un bărbat. În acelaşi timp, cuplurile de persoane de acelaşi sex trebuie să beneficieze de drepturi elementare: moştenire, informare în caz de urgenţă medicală, viză de partener pentru călătorii în străinătate etc. Ştiu că irit persoane din ambele tabere, dar asta mi se pare calea de mijloc şi soluţia cea mai rezonabilă.

Educaţie, cultură, diplomaţie

Numiţi un motiv clar şi limpede pentru care ar trebui să vă aleagă bucureştenii în 11 decembrie?

Sunt un expert în trei domenii importante: educaţie, cultură şi diplomaţie. În vremuri tulburi e mare nevoie de oameni cu experienţă diplomatică; e nevoie mare şi de oameni cu o bună formaţie teologică. În plus, sunt incoruptibil şi foarte perseverent; poate chiar încăpăţânat…

Interviu realizat de
Răzvan BUCUROIU