LOADING

Type to search

„Să fim în faţa tuturor ca Biserica Cea Una!” – Interviu cu ÎPS Nicholas Baalbaki, Mitropolit de Hama , Patriarhia Antiohiei

„Să fim în faţa tuturor ca Biserica Cea Una!” – Interviu cu ÎPS Nicholas Baalbaki, Mitropolit de Hama , Patriarhia Antiohiei

Share

Înaltpreasfinţia sa s‑a născut în anul 1957 şi, pe lângă slujirea preoţească, a lucrat ca medic chirurg şi director al Spitalului Patriarhal „Sfântul Gheorghe” din Hosn, Siria. În anul 2011, a fost hirotonit Episcop‑vicar pentru Preafericitul Părinte Patriarh Ignatie al IV‑lea. Anul acesta, după adormirea Mitropolitului Elia Saliba, ÎPS Nicholas a fost ales Arhiepiscop şi Mitropolit de Hama, Siria. ÎPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, l‑a invitat pe ÎPS Nicholas la Iaşi, cu prilejul prăznuirii Sfintei Cuvioase Parascheva. În cuvântul rostit de Înaltpreasfinţia sa la slujba Sfintei Liturghii, acesta a rememorat istoria Bisericii Antiohiei, o istorie de mărturisire a lui Hristos şi de martiriu pentru Hristos, dar şi vremurile de astăzi, vremuri de suferinţă, în care bisericile sunt distruse, Episcopii sunt răpiţi, creștinii sunt decapitaţi. L-am rugat pe Înaltpreasfinţia sa să ne spună câteva cuvinte, iar pentru traducere am apelat la sprijinul Preasfinţitului Qais, Episcop de Erzurum şi Vicar Patriarhal din cadrul Patriarhiei Antiohiei.

„Noi, în Siria, ne‑am obişnuit să fim o singură familie”

Înaltpreasfinţia voastră, am vrea să ne spuneţi câte ceva despre creştinii ortodocşi din Siria de astăzi. Ce nu ştim noi? Ce nu vedem la televizor?

Creştinii din Siria sunt – slavă Bunului Dumnezeu! – locuitori ca toţi ceilalţi şi trăiesc în această ţară de la începuturile creştinismului, fiind trataţi ca cetăţeni cu drepturi depline. Ei se află în toate funcţiile statului şi muncesc în toate domeniile, atât civile, cât şi guvernamentale, iar statul le respectă toate drepturile. Astfel ei ocupă poziţii în Parlament, în ministere şi în alte instituţii guvernamentale, deci atât funcţii publice, cât şi private. Noi, în Siria, ne‑am obişnuit să fim o singură familie. Este adevărat că noi, creştinii, suntem în minoritate, dar comunicăm cu ceilalţi, cu toată lumea, cu respect, ca într‑o familie. Se mai întâmplă ca, din când în când, fraţii să se certe sau să aibă câte o neînţelegere, dar, în general, trăim normal şi acest mod de viaţă normal este felul nostru de viaţă în Siria.

Noi am văzut în emisiunile TV şi, mai ales, pe internet imagini cu creştini decapitaţi, cu preoţi ucişi, cu biserici şi mânăstiri distruse de Statul Islamic. Ce s‑a întâmplat exact în Siria, în perioada aceasta?

În acest război nebun care a izbucnit au murit foarte multe persoane. Şi creştini, şi musulmani. În zonele locuite de creştini ne‑am confruntat cu imigrarea forţată, cu ucideri şi răpiri. Multe biserici şi mânăstiri au fost distruse şi aş aminti în mod special Mânăstirea Sfintei Tecla din Maaloula.

„Sărăcia nu are identitate şi nici nu se limitează la anumite persoane”

Ce veşti mai sunt despre fratele după trup al Patriarhului dumneavoastră, care a fost răpit în aprilie 2013?

Biserica urmăreşte toate ştirile despre Înaltpreasfinţitul Paul, Mitropolit de Alep şi fratele după trup al Patriarhului Ioan al X‑lea. Preafericitul Părinte Patriarh Ioan aşteptă zi şi noapte să primească o veste. Până acum nu avem nici o ştire de încredere despre el şi nu ştim dacă mai trăieşte sau nu.

Cum ar putea creştinii ortodocşi din România să fie alături de fraţii lor ortodocşi din Siria? Ce ar putea face concret?

În circumstanţe dificile, întotdeauna apare o consolidare a relaţiilor prin iubire şi rugăciune. În aceste vremuri grele pe care le trăim, noi aşteptăm de la întreaga lume, şi în special de la românii ortodocşi, să facă ce le dictează conştiinţa pentru ajutorarea creştinilor care suferă, pentru uşurarea vieţii lor. Slavă Domnului, ajutoare se primesc, dar ele nu sunt repartizate numai creştinilor, ci tuturor celor care au nevoie. Patriarhia noastră ajută pe toţi cei care au nevoie. Sărăcia nu are identitate şi nici nu se limitează la anumite persoane. De când a început criza din Siria, Patriarhia noastră distribuie ajutoare în toate părţile ţării şi tuturor sirienilor.

În cuvântul de la Sfânta Liturghie,l‑aţi pomenit pe părintele Sofian Boghiu… 

Personal îmi amintesc de părintele Sofian când venea în Siria. Pe atunci, la Hama era Mitropolitul Athanasie Skaf, care a mers la Damasc şi l‑a rugat pe părintele Sofian să picteze biserica din Hama. Şi de atunci părintele Sofian a început să picteze această biserică. După ce am venit ca Mitropolit la Hama, mulţi mi‑au povestit cum erau prezenţi şi îl ajutau pe părintele Sofian. Părintele era în vârstă, cu chipul roşcat şi părul alb,cu un zâmbet cald şi urca scările şi stătea pe spate ore  întregi pentru a picta Pantocratorul bisericii din Hama. Această lucrare minunată pe care părintele a făcut‑o spre sfârşitul vieţii lui a făcut din el o persoană de neuitat pentru credincioşii din Hama. Din păcate, după ce această lucrare s‑a încheiat, aşa au fost împrejurările, că biserica a fost dinamitată şi dărâmată. Aşa s‑a pierdut opera părintelui Sofian… După ce el s‑a ostenit atât de mult şi s‑a străduit să aducă prin munca sa raiul pe pământ… Catedrala este astăzi reconstruită, dar, din păcate, nu este pictată. Noi nădăjduim că pictura se va face din nou, poate cu ajutorul Bisericii Ortodoxe Române, poate chiar de către ucenicii părintelui Sofian, aşa încât sufletul său să fie odihnit şi împăcat în mormânt.

„Lumea are nevoie de cuvântul dreptăţii”

Ca o concluzie, cu ce mesaj veniţi Înaltpreasfinţia voastră din Antiohia în România?

Am venit din Biserica Antiohiei spre Biserica României, pentru a exprima unitatea Bisericii şi a credinţei, împlinind porunca Mântuitorului ca să fim una. Am venit să mărturisim mesajul Duhului Sfânt: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5, 16). Astăzi lumea aşteptă de la noi, de la Biserica Ortodoxă, să fim în faţa tuturor ca Biserica Cea Una, ca să salvăm lumea din rătăcirea sa şi din întunericul în care trăieşte. Lumea are nevoie de cuvântul dreptăţii şi de viaţă virtuoasă şi numai Biserica Ortodoxă poate oferi acest lucru oamenilor, indiferent unde este şi în ce timp se află.

A consemnat
Silviu‑Andrei VLĂDĂREANU