Revista:

Sf. Liturghie în Peştera Naşterii din Betleem

betleem

O călătorie la Betleem este o bucurie sfântă, dar dacă aceasta se întâmplă în preajma sărbătorii Naşterii Domnului, atunci este mai mult decât o binecuvântare. De la emoţia pe care o simţi la fiecare pas, pe străduţele acelea înguste, până la Complexul monahal, care include şi Biserica Naşterii Domnului, totul este sfinţenie şi binecuvântare. O clipă de rugăciune la icoana Maicii Domnului Betleemița îţi dă puterea de a coborî şi de a‑ţi atinge tâmplele de locul sfânt unde se află steaua de argint pe care scrie: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est. Eu am trăit o întreită bucurie: Betleem, Peştera Naşterii Domnului şi Sfânta Liturghie, chiar lângă steaua de argint care marchează locul Naşterii Mântuitorului.

Drumul din zori

Când am pornit întâia oară către Betleem, îmi imaginam că voi poposi într‑un orăşel născut din satul de păstori de pe vremea Mântuitorului Iisus Hristos. Dar locurile nu mai arată demult ca cele descrise în Biblie şi m‑am trezit într‑un păienjeniş de străduţe, pe marginea cărora negustorii ambulanţi te invitau insistent să cumperi câte ceva de la ei. Asta se întâmpla în seara în care am ajuns, pentru ca în cea de‑a doua zi să mă bucur din plin de un incredibil răsărit de soare, care îşi revărsa cu generozitate razele peste liniştea începutului de zi.

Betleemul emană la ora aceea o prospeţime de care niciodată nu te poţi bucura într‑un alt moment al zilei, dar având în vedere că zona palestiniană este destul de nesigură, nu pot spune că a fost o plimbare matinală relaxată. Am pornit pe jos către Biserica Naşterii Domnului, din dorinţa de a respira cât mai mult aerul cu miros de flori de măslin al dimineţii şi de a ajunge eliberată de gânduri, pe deplin pregătită să‑mi lipesc tâmplele de steaua cea de argint din Peştera Naşterii. Biserica Naşterii Domnului se află în partea de Răsărit a oraşului. Complexul monahal actual este dispus pe o suprafaţă de aproximativ 12.000 de metri pătraţi, cuprinzând, alături de biserica cea veche, o mânăstire ortodoxă grecească, o mânăstire catolică şi o alta armenească.

Trei Sfinte Altare veghează Peştera venerată de toţi creştinii

Pentru pelerinul care poposeşte în Betleem, cea dintâi dorinţă este aceea de ajunge la Biserica Naşterii Domnului. Văzută din exterior, aceasta nu este suficient de edificatoare în privinţa lăcaşului creştin, urmând ca interiorul să fie de‑a dreptul impresionant.

Biserica sub formă de navă este imensă, având 60 de metri lungime şi 30 de metri lăţime. Naosul acesteia este susţinut de câte 11 coloane, înalte de şase metri şi care sunt aşezate pe patru rânduri. De o parte şi alta a bisericii, mai multe fragmente de mozaic mural sporescfrumuseţea locului.

Pentru a ajunge lângă Sfântul Altar, am urcat câteva trepte, pentru ca, după aceea, să pot admira cele trei abside, care sunt de fapt trei altare: cel din partea dreaptă şi din centrul edificiului de cult aparţin ortodocşilor, iar altarul din partea stângă aparţine armenilor. Din altarele aflate în stânga şi în dreapta altarului central, mai multe trepte coboară spre Peştera Naşterii Domnului.

Icoana Maicii Domnului Betleemița, aflată în altarul din dreapta, dă fiecăruia binecuvântarea de a se bucura de un astfel de loc, unic pentru creştinii din întreaga lume. M‑am închinat la icoana Maicii Domnului cu lacrimi de bucurie, am rămas o clipă cu fruntea lipită de icoana făcătoare de minuni şi m‑am lăsat în voia Domnului. Cu cât mă apropiam de intrarea în peşteră simţeam că‑mi tremură picioarele şi fiecare treaptă pe care o coboram îmi dădea fiori.

Emoţia Sfintei Liturghii în Peştera Naşterii Domnului

De câte ori am ajuns în Peştera Naşterii Domnului, am trăit o bucurie fără seamăn. De data aceasta, însă, bucuria a fost întregită de faptul că am ajuns acolo chiar în momentul Sfintei Liturghii. Am coborât cu grijă cele câteva trepte care duc în Peştera Naşterii Domnului, după care mi‑am găsit un locşor chiar lângă iesle. Nu‑mi venea să cred că pot să am atâta vreme perspectiva aceea dumnezeiască a locului în care S‑a născut Mântuitorul şi cele 15 candele ce străjuiesc steaua de argint (şase aparţin grecilor, cinci armenilor şi patru latinilor).

Cel mai mult m‑a bucurat faptul că la slujbă erau doar vreo câţiva greci şi noi. Au slujit grecii în dimineaţa aceea. Tipicul era oarecum asemănător cu cel de la noi, doar că slujba a ţinut ceva mai puţin, cam de la ora şase până pe la şapte şi jumătate. Cântări frumoase, înmiresmate cu smirnă şi tămâie, frumoasă slujbă! Şi cum stăteam acolo, lângă iesle, mă uitam fascinată la preoţii greci, în timp ce se împărtăşeau cu Sfintele Taine, din potirul ce se afla pe Sfânta Masă, chiar deasupra stelei de argint pe care scria: Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus est („Aici S‑a născut Iisus Hristos din Fecioara Maria”).

Mă bucuram de bucuria lor, când, dintr‑o dată, preotul grec cu potirul în mână ne‑a făcut semn să ne apropiem, mai întâi maicile, apoi noi, mirenii. Simţeam că mi se sparge pieptul, atât de tare îmi bătea inima. Dumnezeule mare! M‑am împărtăşit la Peştera Naşterii Mântuitorului
Hristos! Vă fac această mărturisire cu toată fiinţa mea şi vă doresc din suflet ca într‑o bună zi să fiţi binecuvântaţi cu o astfel de clipă! Am mai povestit şi voi mai povesti această trăire, pentru că vreau să împărtăşesc cu toţi creştinii o astfel de binecuvântare!

„Primeşte, Mântuitorule, dragostea, rugăciunile şi nădejdea noastră!”

Şi pentru că ne aflăm în Postul Naşterii Domnului, aş vrea să împărtăşesc tuturor rugăciunea pe care ne‑a lăsat‑o întru veşnicie vrednicul de pomenire arhimandrit Ioanichie Bălan:

„Primeşte, Mântuitorule, dragostea, rugăciunile şi nădejdea noastră, precum ai primit cântarea îngerilor şi a păstorilor. Primeşte mărturisirea
inimilor noastre şi ne călăuzeşte pe calea mântuirii! Binecuvintează, Iisuse Hristoase, lumea cu pace şi ţara noastră românească cu bucurie şi îndestulare. Binecuvintează casele cu părinţi credincioşi şi mamele cu dragoste de prunci. Binecuvintează pe fiii poporului nostru cu deplină unitate şi armonie; pe păstori, cu râvnă şi grijă pentru turmă, iar pe credincioşi, cu înţelepciune şi dreaptă credinţă. Binecuvintează‑ne şi pe noi, fiii Tăi, cu frică de Dumnezeu şi iertare de păcate. (…) Amin”.

Mariana BORLOVEANU