Revista:

Insula Kronstadt: Când pelerinii sfințesc locul

id1419_kronstadt.jpg.jpg

Sâmbătă 1 iunie 2013. În programul Comorile Rusiei Ortodoxe aveam prevazut pentru această zi un program relaxat (eram deja într-a opta zi de pelerinaj prin Rusia pravoslavnică, iar în St. Petersburg deja ne închinasem la mormintele Sf. Xenia, al Sf. Ioan de Kronstadt şi la cel al Sf. Alexandru Nevski, în lavra care îi poarta numele). Sâmbătă aveam, aşadar, program liber în St. Petersburg, obiectivele opţionale principale fiind Muzeul Ermitaj şi Palatul Petrodvoreţ. Pornind de la ideea unui pelerin – preot de mir cu mare evlavie la Sf. Ioan de Kronstadt – grupul se mobilizează şi vineri pelerinii îmi propun să mergem cu toţii, a doua zi, pe insula Kronstadt, situată nu departe de St. Petersburg, la intrarea în Golful Finic, acolo unde a vieţuit şi a slujit timp de 52 de ani marele păstor al Rusiei şi al întregii Ortodoxii de secol XX. O singură persoană îşi doreşte cu ardoare să viziteze Muzeul Ermitaj – unul dintre marile muzee de artă ale lumii, obiectiv turistic important al fostei capitale imperiale – însă după o noapte de meditaţie şi un sfat bun primit de acasă, hotărăşte a se supune deciziei grupului. În consecinţă, a-ţi tăia voia proprie (mai ales când dorinţa este atât de puternică) este o lucrare duhovnicească demnă de un pelerinaj intens şi „interactiv” ca relaţie cu divinitatea, astfel încât renunţarea aceasta devine jertfă închinată Sfântului Ioan de Kronstadt.  Aveam aşadar o modificare substanţială de program, solicitată de grup cu majoritate absolută, ca urmare a renunţării la ziua liberă într-una dintre cele mai fermecătoare metropole ale lumii: St. Petersburg!

Ca organizator, mai fusesem o dată în Insula Kronstadt, în septembrie 2006, fiind atunci primul grup de români care vizitau această insulă situată strategic în apele Mării Baltice, sediul flotei marine de nord a Rusiei, insulă militarizată până în acel moment (imposibil de vizitat de către turişti sau pelerini). Însă modul în care Sf. Ioan de Kronstadt avea să ne primescă acum, în iunie 2013, ca răspuns al evlaviei şi a dorinţei jerfelnice a grupului de pelerini români, a fost absolut magistral!

Surpriza de pe Insula Kronstadt

Sosiţi cu autocarul românesc pe insula Kronstadt pe la ora 10 dimineaţa, primul popas a fost în dreptul unei catedrale imense, de unde speram să luam adresa casei în care a locuit Sf. Ioan. Ştiam că Biserica Sf. Andrei, la care a slujit sfântul, fusese rasă de pe faţa pământului de către comunişti (pe acel loc este acum un parc, altarul fiind marcat cu o piatră de mari dimensiuni) şi ne rugam cu toţii sfântului să ne deschidă o cale către locurile în care a vieţuit aici, pe insulă, timp de jumătate de secol… Însă catedrala în jurul căreia ne-am învârtit era închisă, şi vreo 15 minute nu am aflat pe nimeni care să ne dea vreun indiciu… Pe o straduţă laterală, am observat un autoturism al cărui şofer purta un tricou cu Sf. Ioan de Kronstadt, aşa că ne-am îndreptat către el, pentru a lua relaţii. Pornind de la acest moment, totul s-a desfăşurat foarte repede: Elena Antonova, avocată în St. Petersburg, ne-a spus că la ora 12 începe prima procesiune maritimă închinată Sf. Ioan, procesiune care are punctul de pornire pe apă aici, la Kronstadt, şi se va termina la Sura, micuţa localitate din nordul extrem (regiunea Arhanghelsk), în care s-a născut Sfântul!  Intrigaţi la auzul acestei veşti, am rugat-o pe Elena să ne fie ghid în autocar, să vorbească pelerinilor români, iar ea a acceptat cu mare bucurie!

Am aflat astfel că ea şi soţul ei fac parte din consiliul de conducere al unei fundaţii din St. Petersburg, fundaţie care a organizat în perioada 1–14 iunie 2013 prima procesiune navală–pelerinaj închinat Sf. Ioan de Kronstadt, cu ocazia împlinirii a 185 de ani de la naşterea Sfântului, procesiune binecuvântată de către chiar Patriarhul Moscovei şi care se derula cu fonduri de la statul rus! Iar noi venisem pe insulă exact la data de 1 iunie, la momentul demarării acestei procesiuni, cu două ore înainte de festivitatea de pornire pe ape! Scopul principal al acestei procesiuni era acela de a revigora tradiţia de pelerinaj în satul Sura, dar şi de a revigora viaţa duhovnicească a nordului extrem al Rusiei, în regiunea Arhanghelsk! Un scop adiacent era acela de a susţine financiar (prin donaţii) redeschiderea mânăstirii de maici din Sura, cu hramul Sf. Ioan Teologul, mânăstire ctitorită iniţial chiar de către Sf. Ioan de Kronstadt, în satul părinţilor săi (sfântul făcând parte dintr-o familie de preoţi din tată în fiu, şir neîntrerupt de mai bine de 350 de ani până la naşterea sa, tatăl său, Ilie fiind şi el cântăreţ în biserica satului). Revigorarea vieţii monahale în satul Sura a început în anul 1994, cu crearea unei comunităţi de maici ortodoxe. Decizia de a deschide această mânăstire a fost luată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse, la 4 octombrie 2012.

Elena Antonova ne-a explicat modul total inedit – şi adaptat condiţiilor geografice – în care a fost gândită această procesiune navală: bărbaţii participanţi vor parcurge cu barca aproximativ 2.000 km pe ape şi apoi pe uscat, până vor ajunge la Sura (unde se aşteaptă să ajungă în 10 iunie, comemorarea sfântului fiind făcută pe 14 iunie), iar femeile vor merge pe uscat, apoi pe apă doar până la mânăstirea Soloveţ, de unde se vor reîntoarce la St. Petersburg în 5 iunie (la mijlocul perioadei). Traseul a punctat locuri de pelerinaj pe care le-a vizitat chiar Sf. Ioan de Kronstadt în timpul vieţii sale, însă parcurse de la locul vieţuirii sfântului către locul său de naştere. „Procesiunea va începe cu o rugăciune de despărţire la Catedrala Sfântul Nicolae Naval din Kronstadt, va trece din Golful Finic în Lacul Ladoga  (mânăstirea Sfintei Treimi a Sf. Alexandru din Svir), apoi în Lacul Onega, va traversa canalul Marea Baltică – Marea Albă pentru a ajunge la mânăstirea Soloveţ, apoi la Arhanghelsk, mânastirea Artemievo-Verkola şi pe râul Dvina de Nord, vor merge către satul Sura. Este prima procesiune de acest fel, dar sperăm să devină o tradiţie, la care anul viitor vă aşteptăm să participaţi şi voi, pelerinii români, cei care îl iubiţi pe Sfântul Ioan de Kronstadt!”, ne-a spus Elena. Am acceptat cu entuziasm, şi sperăm din tot sufletul ca Sfântul Ioan să ne ajute să ne realizăm acest gând temerar!

Acasă la Sf. Ioan de Kronstadt

Până să înceapă slujba de binecuvântare a acestei procesiuni, Elena ne-a condus la casa în care a locuit Sfântul, un bloc obişnuit, care la etajul al doilea păstrează ca muzeu apartamentul de doua camere al marelui stareţ. O scară de bloc comună, pe care miroase a mâncare şi care pe palier are un bust al Sf. Ioan. Apartamentul–muzeu are o camera deschisă tuturor vizitatorilor curioşi, dar şi o alta, care s-a deschis doar pentru feţele bisericeşti din grup, care cuprinde biroul la care Sf. Ioan şi-a scris lucrările, traduse astăzi în zeci de limbi ale pământului. Pe scară, figuri de ruşi simpli – şi ne întrebăm cum o fi oare să fi fost vecin cu un sfânt aflat acum – şi pentru vecie – lângă Domnul?!

Începerea Procesiunii Navale Kronstadt – Sura

Ne-am întors grăbiţi cu autocarul la catedrala Sf. Nicolae de lângă portul Kronstadt, pentru că Elena se temea să nu piardă plecarea în procesiune, împreună cu prietenii ei pelerini. De data aceasta, am găsit acolo o atmosferă de sărbătoare, foarte multă lume, catedrala era deschisă – iar dimensiunile şi aspectul acesteia ne-au impresionat pe toţi! Am participat la rugăciunile de binecuvântare, la onorurile date de un corp de marinari şi la final am cântat şi noi pe româneşte, pe scările catedralei, Hristos a Înviat!

Peste câteva zile, la mânăstirea Soloveţ ne-am reîntâlnit cu Elena şi participanţii la această procesiune, iar ea ne-a spus că toate pomelnicele pe care le-am dat la întâlnirea noastră din Kronstadt au ajuns la părinţii care merg către Sura şi vor fi pomenite şi la mânăstirea de maici din satul Sf. Ioan de Kronstadt! Şi a reiterat invitaţia de a participa, împreună cu ei, la viitorul pelerinaj naval pe urmele marelui sfânt!

De pe internet am aflat mai apoi că 20 de bărbaţi au finalizat acest traseu dificil către cătunul izolat din nordul extrem al Rusiei (regiunea Arhanghelsk), că parcursul naval de 2.000 km, cu crucea pe ape, a fost mult mai dificil decât se aşteptau, dar rugăciunile din timpul opririlor şi oblăduirea Sf. Ioan de Kronstadt le-au dat puterea de a finaliza! Peste tot au fost primiţi cu mare căldură de către guvernatorii locali, de către credincioşi şi cler, cu toţii sperând în revigorarea tradiţiilor pravoslavnice ale Rusiei vechi. Şi pentru că Sfântul Ioan de Kronstadt ştie cât de mult îl iubim şi noi, românii, fie ca prin mijlocirea sa, cei mai temerari dintre noi să poată să parcurgă alături de fraţii ruşi acest periplu duhovnicesc în apele nordului, în anii care urmeaza! Ţinem legătura!