Lumea credintei nr. 122, septembrie 2013

id213_lumeacredintei122.jpg.jpg

EDITORIAL   – UZURPARE?

Pentru mass-media se ştie: luna august e o lună foarte grea. De ce? Deoarece scena politică e aproape goală – parlamentarii fiind toţi în concediu, iar guvernul zace şi el toropit de căldură, abia emiţând vreun comunicat anemic. Doar preşedintele mai binevoieşte să bea un şpriţ la mare, seara, pe terasă şi vreo vedetă anorexică să intre în apă la Mamaia, sub obiectivul câtorva paparazzi. Şi cam atât.

În atari condiţii, decesul lui Florin Cioabă pe când se afla la plajă în Turcia, înmormântarea lui şi apoi problema succesiunii au reprezentat o mină de aur pentru presa românească, parcă din ce în ce mai tabloidizată, mai superficială, mai neserioasă. Că ziariştii sunt în căutare de subiecte (variate), asta nu-i rău deloc. Dar faptul că s-a mers, pe parcursul a sute de ore de transmisiuni în direct, până la un amestec aiuritor de sensuri, de termeni, de simboluri, asta parcă totuşi devine de neiertat pentru breasla noastră. Astfel, cuvinte ca „încoronare”, „coroana regală”, „succesiunea la tron” s-au folosit cu o nonşalanţă care trădează o necunoaştere a tradiţiei Caselor Regale, a procedurilor religioase în asemenea cazuri, a protocolului unor astfel de evenimente. Sau, dimpotrivă, s-au fost folosit insistent şi abundent tocmai pentru a le „dezvrăji” definitiv, pentru a le goli de orice conţinut, pentru a le ridiculiza. Oricare ar fi fost raţiunea pentru care televiziunile (în special) au dat un asemenea spectacol, românii au asistat uluiţi cum dintr-un autoproclamat „rege internaţional” au ieşit doi „regi” mai mici, cum „coroana” e din bani de aur, cum „întronizarea” s-a făcut acasă, în sufrageria familiei, la catafalcul decedatului şi multe alte asemenea.

În aşteptarea unui comunicat al Casei Regale a României pe seama prestaţiei presei, a termenilor folosiţi fără ghilimele, a comentariilor aferente etc, nu ne mai rămâne decât să ne amintim cuvintele lui Bartolomeu Anania, care spunea extrem de amuzat: „Instrumentele lor specifice? Burghiul, şperaclul şi ghiocul…” Aşadar, până la coroană, e ceva distanţă. Pur şi simplu istorică.

RĂZVAN BUCUROIU

Articole asociate: