Revista:

Cancerul, o călătorie prin urechile acului (XII)

id1430_ileanagafton.jpg.jpg

După ce am fost diagnosticată cu cancer cu metastază, în fază terminală, şi am făcut mai multe reci­dive de-a lungul timpului, pe lângă programul de rugăciune în care am intrat, am hotărât să plec în pelerinaje şi să mă desăvârşesc în relaţia mea cu Sfânta Familie, cu sfinţii şi cu îngerii. Pentru că eram novice, trebuia mai întâi să ajung să îi cunosc, să le aflu vieţile şi să înţeleg ce înseamnă să fii desăvârşit. Am fost mai întâi în Israel şi Palestina, la locurile sfinte, am urmat şi am călcat pe paşii pe care a umblat Mântuitorul şi am simţit că trebuie să fac mai mult. Aşa, împreună cu prietena mea, Maria Chirculescu, care organizează pelerinaje, am pornit pe urmele Sfintei Familii, când a fugit Fecioara Maria cu dreptul Iosif şi pruncul Iisus Hristos. Am ajuns în Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos. Am rămas uimită ce distanţe a putut să parcurgă Maica Domnului, cu pruncul în braţe, pe măgar. Mi-am dat seama din capul locului că Dumnezeu i-a ocrotit, le-a dat putere să parcurgă aceste distanţe şi le-a oferit ascunzători care şi astăzi se pot vizita. Unele locuri sunt sub pământ, nişte catacombe, altele sunt nişte mănăstiri iar altele au ajuns nişte lăcaşuri uriaşe, ca adevărate cetăţi, păstrate în timp, purtând istoria creştină şi adevărul divin. Experienţele mele cu Maica Domnului sunt nebănuite, m-au surprins chiar şi pe mine, pentru că umblând în acele locuri mi s-a arătat, m-a atins, m-a ocrotit şi m-a vindecat.

Întâlnirea cu Maica Domnului

Am bătut Egiptul în lung şi-n lat. Am avut timp 16 zile pentru a umbla pe urmele Sfintei Familii. Am să povestesc faptul că grupul nostru de pelerini a fost primul care a făcut acest traseu. Am avut surpriza să constat că suntem deschizători de biserici. De ce spun acest lucru, pentru că s-a întâmplat la propriu, adică am întâlnit locuri care erau încuiate cu lacăte uriaşe şi nu au mai fost deschise de mulţi ani. Am fost primii care am intrat în aceste biserici şi mănăstiri în care a fost ascunsă Maica Domnului cu pruncul. În unele erau cuiburi de păsărele şi erau locuite doar de porumbei. Totuşi, egiptenii creştini şi necreştini, beduinii şi nubienii le păzeau cu sfinţenie. Am aflat că sărbătoarea cea mai mare a egiptenilor este sărbătorirea Fecioarei Maria. Aşa am ajuns la Mănăstirea Dronca, secolul I. Aici, vin în fiecare an milioane de pelerini, pe data de 22 august, pentru a  sărbători Adormirea Maicii Domnului. Sărbătoarea începe cu 15 zile înainte. Procesiunea se face cu statuia Maicii Domnului, cu flori şi lumânări. Un număr de patru persoane duc platforma cu statuia. Pelerinii fac donaţii, aruncă pe acest po­dium bani şi obiecte, iar unele femei chiar îşi scot bijuteriile şi le aruncă pe această platformă. Aici, călugării franciscani trăiesc un an de pe urma donaţiilor. Repet, sărbătoarea din Dronca este cea mai mare sărbătoare din tot Egiptul. Vin şi musulmanii să participe, pentru că ei cred că Maica Domnului le ascultă rugăciunile şi îi ajută şi pe ei, deoarece numele Maicii Domnului este consemnat şi în Coran, fiind considerată cea mai sfântă femeie din lume.

Aici, la Dronca, am ajuns şi eu, păcătoasa, şi am ascultat cu gura căscată explicaţiile pe care ni le dădea ghidul. Am fost concentrată să mă rog, să trăiesc momentul, dar eram concentrată să fac şi poze. La un moment dat, la intrarea, pe sub o stâncă, în mănăstire, unde se mai păstrează locurile în care a dormit Sfânta Familie, separat Maica Domnului cu pruncul şi separat dreptul Iosif (pentru că nu au dormit împreună), în timp ce făceam fotografii, în faţa mea a apărut o femeie care simţeam că îmi blochează imaginea. Am insistat să fac fotografii şi pentru că nu se dădea la o parte am încercat să o înlătur cu mâna. Am făcut asta de trei ori şi, dintro dată, mi‑am dat seama că mâna mea trece prin corpul acelei persoane. M-am uitat atunci atent şi am văzut că nu există nicio persoană în faţa mea, dar când m-am uitat pe aparat, ca să verific, am văzut că aveam trei poze, pe care le făcusem consecutiv, în care în locul persoanei a apărut lumină. Mi-am dat seama că era Maica Domnului care mă întâmpina şi a vrut să mă facă atentă la această “Întâlnire”. Am rămas înmărmurită, nu am mai vorbit cu nimeni şi nici nu ştiam dacă este bine să spun cuiva despre această întâmplare. Totuşi, doar după ce am ajuns la hotel, după câteva zile, i-am spus Mariei Chirculescu şi părintelui. Preotul mi-a spus să îi mulţumesc Maicii Domnului şi să trăiesc această bucurie cu încredere, speranţă şi smerenie.

Loc de veneraţie

Mănăstirea din Dronca, Egipt, este aşezată lângă un oraş de la poalele muntelui şi este considerată loc de veneraţie. Egiptenii consideră că este o binecuvântare care se revarsă asupra lor din munte. Dronca ­Assiut este unul dintre cele mai mari oraşe din Egipt iar universitatea de aici a fost înainte de cea din Alexandria. Mănăstirea Dronca se numeşte astfel pentru că Sfânta Familie a locuit aici şi se spune că este locul din care a plecat după ce s-a sfârşit fuga în Egipt. Acest loc nu este o peşteră naturală şi a fost făcută din timpul faraonilor, din piatra folosită la construcţia templelor (1500 – 2300 î.H.). În această zonă, mare importanţă a avut-o Nilul, care se revărsa în fiecare an, motiv pentru care s-au format în timp foarte multe peşteri, aceasta fiind principala. În secolul IV, d.H., a început perioada monahicească în Egipt şi foarte mulţi călugări au locuit la Dronca. Călugării au primit dar de la Dumnezeu şi au scris foarte multe manuscrise, motiv pentru care aceastei mănăstiri i s-a mai zis “Mănăstirea manuscriselor”. Ei scriau la lumina lumânărilor şi astăzi se poate vedea tavanul înnegrit. În secolul XVII, în Egipt, a avut loc cea mai cruntă persecuţie împotriva creştinilor şi mulţi dintre ei au plecat în alte locuri pentru a fi în siguranţă. Din această cauză, locul a rămas pustiu şi, cu toate acestea, de-a lungul timpului, nu s-au putut opri pelerinajele dedicate Adormirii Maicii Domnului. Mitropolitul Mihail a făcut din acest loc mănăstire şi întregul complex actual. Tot el a fost cel care a pavat drumurile. Călugării şi călugăriţele, datorită acestui mitropolit, au simţit o îmbunătăţire a vieţii monahale.

Slujbe speciale

Deşi sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, de la Dronca Assiut, Egipt, se ţine între 7 – 21 august, pe tot parcursul lunii vin aici pelerini, numărul acestora ajungând la două milioane de vizitatori. Cu acest prilej se fac trei – patru slujbe speciale pentru toţi cei ce vin aici. În fiecare seară, începe procesiunea şi ocolesc biserica. Participă mai mult de 100 de preoţi, călugări şi călugăriţe iar mitropolitul stă în fruntea procesiunii. În anul 1986, a avut loc o apariţie a Maicii Domnului care a fost văzută de mai mulţi pelerini şi călugăriţe. Uneori se vede lumina divină. În perioada 2000 – 2004, a fostă văzută lumina divină în jurul mănăstirii. În complex se află şapte biserici şi în trei dintre ele se fac slujbe în timpul săptămânii. Duminica, locul este înţesat de oameni. Când se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului, în luna august, foarte multe familii de egipteni vin de acasă să ajute pregătirilor.

Deschizători de drumuri

Drumul Sfintei Familii cuprinde Egiptul de Sus şi Egiptul de Jos, dar nu avem spaţiul necesar pentru a descrie toate locurile în care a poposit, după fuga în Egipt. Am să mă refer doar la două şi anume Deir Al-Garnous şi Gabal Al-Tair, locuri care m-au impresionat atât prin sfinţenia lor, cât şi prin viaţa oamenilor care trăiesc aici. Trebuie să menţionez faptul că lăcaşurile de cult nu se numesc mănăstiri, ci biserici. Ca să ajung la ele, a trebuit să parcurg un drum lung, prin localităţi cu populaţie interesantă şi prin zone cu vegetaţie de o parte şi de alta. Acestea sunt bisericile încuiate, pe care noi le-am deschis, am intrat în ele, am spus rugăciuni şi am cântat. Ghidul nostru, de origine egipteană, ne-a mărturisit că nici el nu a fost niciodată pe aici. Ne-am bucurat să întâlnim oameni primitori. Toţi ne-au făcut cu mâna. Am găsit foarte mulţi copii, mai mari şi mai mici, care au fugit după microbuz şi când am coborât ne-au încercuit, cerând bomboane. Toţi sunt veseli, cu gura până la urechi şi dau din mâini. Aceasta este adevărata faţă a populaţiei de origine egipteană. Am observat o discrepanţă mare între mediul urban şi cel rural. Sărăcia e mare, dar fiecare are antenă parabolică pe casă. Populaţia are mare respect şi arată un adevărat cult pentru pământ.

Am vizitat Deir Al-Garnous şi am înţeles că locul a rămas sfânt, că nimeni nu a putut să distrugă aceste mărturii, deşi a avut de suferit de-a lungul timpului. Locul acesta sfânt, în timpul copţilor, primilor călugări, a fost numit “Biserica În Numele Lui Iisus”. În anul 1924, pe o biserică veche în care a stat Sfânta Familie, a fost construită una nouă. Se spune că atunci când s-a început construirea bisericii, Maica Domnului s-a arătat şi a spus că atunci când o să scormonească în pământ se va găsi tot ce este necesar pentru această biserică. În interior, am văzut trei uşi şi trei altare: altarul Maicii Domnului, al Sfântului Gheorghe şi al Arhanghelului Mihail. Astăzi, se mai păstrează fântâna din care Sfânta Familie a folosit apa din aceste locuri. Acum, în biserică, mai cântă doar păsărelele, rar ajung pelerini şi, de afară, se mai aud râsetele copiilor.

Muntele Palmei lui Iisus

Trecem cu feribotul ca să ajungem la Muntele Palmei lui Iisus, Gabal Al-Tair (Muntele Păstorilor). Aici, se vede mâna lui Iisus imprimată în piatră şi de aceea poartă denumirea de “Muntele Palmei”. Populaţia egipteană din aceste locuri este creştină, deoarece foarte mulţi musulmani s-au încreştinat, unii dintre ei după ce au văzut mai multe apariţii ale Maicii Domnului. Este un loc unic şi este considerat al doilea după Dronca, unde, de asemenea, se sărbătoreşte Adormirea Maicii Domnului.

Sfânta Familie a fost aici în anul naşterii lui Hristos şi a stat trei zile. Se ştie că în anul 328 d.H., împărăteasa Elena a fost aici şi a ordonat construirea primului nivel, care este cioplit în piatră. De asemenea, cei zece piloni au fost ciopliţi dintrun singur bloc de piatră. Doar în 1928, s-au adăugat al doilea şi al treilea nivel. Iconostasul este original şi se păstrează grota şi o icoană, atestate documentar. După calendarul Coptic, au fost pictate trei icoane: Maica Domnului, Demiana şi Sf. Gheorghe. Păsărelele care vin aici zgârie pietrele cu ciocul, stau aici până mor şi nu pot să se desprindă de locul în care a stat Sfânta Familie.

Legenda Pietrei

Se spune că atunci când Sfânta Familie a fost aici, o femeie rea a vrut să răstoarne o piatră peste pruncul Iisus Hristos. În loc să cadă, pruncu Iisus a ridicat mâna şi piatra s-a oprit iar mâna Lui a rămas imprimată. Astăzi, această piatră se găseşte la muzeul din Anglia, secţia egiptologie, după ce a fost luată în perioada ocupaţiei engleze.

Dimensiunile pietrei sunt de 7 cm/10 cm, suficient cât să cuprindă palma Pruncului.