Revista:

Sfânta Parascheva, ocrotitoarea Vidinului

id1438_sfantaparaschevavidin.jpg.jpg

  Au rămas vreme de trei ani în cetatea Vidinului moaştele sale, săvârşind nenumărate minuni şi întorcând pe mulţi către dreapta-credinţă… De atunci şi până în zilele noastre, întreaga eparhie de la Dunăre o are la mare evlavie, alegând-o ca ocrotitoare a sa. Printre cinstitorii ei, la Vidin, se numără mai cu seamă vlahii…

 

Minunile Cuvioasei Parascheva
în cetatea Vidinului

Marea făcătoare de minuni de la Epivat, căci despre ea este vorba, a ajuns la Vidin în 1393, odată cu căderea cetăţii Târnovo în mâinile turcilor, adusă fiind de ţarul Ivan Straţimir, fiul Teodorei Basarab (viitoarea Sfântă Teofana) şi nepotul întemeietorului Ţării Româneşti, Basarab I.

Episodul este consemnat de Grigorie Ţamblak, refugiat din Târnovo, din pricina  ocupaţiei turceşti, la nord de Dunăre, în acest chip: “Când toate cele de preţ ale cetăţii au fost aduse înaintea feţelor împărăteşti, a fost adus şi preacinstitul trup al preacuvioasei Parascheva, lipsit de odăjdiile ei cele preascumpe, îmbrăcat în oarecare sărăcăcioase şi rele veşminte. Şi cerându-l pe acesta, ţarul care împărăţea asupra cetăţii Vidin de pe Istru, l-a trimis pe el acolo, întru ale sale hotare”. Pentru minunile sfintei, mulţi dintre cei care îşi schimbaseră credinţa în timpul stăpânirii maghiare asupra cetăţii, se vor întoarce la Ortodoxie. Sute, mii de oameni, printr-o convertire miraculoasă. Astfel, în doar câteva luni, în cetate, întreg poporul va reîmbrăţişa dreapta credinţă…

Sfinţi, împăraţi şi cărturari

Urgia se va abate apoi, în puţină vreme, şi a asupra Vidinului… Cetatea cu ziduri de piatră, întinse pe kilometri întregi, cu 13 porţi împărăteşti – dintre care 6 la Dunăre –, cu biserici falnice (într-una din ele îşi va afla adăpostul, pentru o vreme, şi Sfânta Filofteia, prăznuită la Vidin, pentru prima oară, pe 28 mai 1395), va fi făcută una cu pământul de către puterea otomană. Va rămâne în urmă doar legenda, străbătând veacurile, a unei împărăţii creştine strălucitoare, înghiţită pentru totdeauna de puhoaiele păgâne. O împărăţie în care sfinţii, împăraţii şi cărturarii şi-au dat mâna pentru o vreme… Şi cine poate uita că Vidinul i-a zămislit pe sfinţii Romil de Vidin şi Teodosie de Târnovo, ori că celebrul Sbornic de la Vidin (1360) ce cuprinde mai multe vieţi de sfinte, comandat de ţariţa Ana de Vidin, fiica domnitorului Nicolae Alexandru de la Curtea de Argeş (1352-1364), a fost scris aici? Şi că tot din această cetate ne-a rămas un înălţător cuvânt de laudă, din 1395, în cinstea Sfintei Filofteia, rostit de mitropolitul Ioasaf de Vidin…

Ctitoria lui Matei Basarab

Dintre toate câte făceau odinioară faima Vidinului, mai ales pe Sfânta Parascheva, creştinii din Dii nu au putut să o uite… Cu toate că moaştele sale au fost strămutate, în 1396, la Belgrad; cu toate că, pentru o vreme, biserica închinată cuvioasei din Vidin va rămâne în ruină… Iar întâiul lor gând, atunci când turcii, la jumătatea veacului al 17-lea, le-au îngăduit să înalţe un sfânt locaş în cetate, va fi la Cuvioasa. Ctitor al bisericii? Nimeni altul decât domnul Ţări Româneşti, Matei Basarab, trecut într-o pisanie a acesteia (1633), aproape ştearsă astăzi. Un locaş îngropat pe jumătate în pământ… Domnul valah va cere, tot atunci, îngăduinţă turcilor să refacă şi o altă biserică ruinată din Vidin, cu hramul Sf. M. Mc. Pantelimon. O vreme binecuvântată de Cer, cum nu se arătase de la începutul robiei turceşti peste cetate, o vreme pentru tămăduirea rănilor adânci ale Vidinului…

Martiriul de la biserica Sfânta Parascheva

Noua biserică în cinstea Sf. Parascheva va avea parte, însă, de pătimiri nespuse. Printre slujitorii ei se va număra şi episcopul Sofronie de Vraţa (1739-1813), ţinut aproape 3 ani ostatic la Vidin de către celebrul Pazvante Chioru. Înaintea altarului acestei sfinte biserici, acelaşi Pazvantoglu, pe data de 16 ianuarie 1806, în timpul unei Sfintei Liturghii, va martiriza mai mulţi preoţi din împrejurimile Vidinului, în frunte cu episcopul Calinic (trăitor o vreme la mănăstirea Mărcuţa din Bucureşti). Va fi înjunghiat,  cu acest prilej, alături de credincioşii prezenţi la slujbă şi de dascălul sfântului locaş (“Ţicu”), şi un vestit negustor de la nord de Dunăre, aflat în trecere prin Vidin. Turcii vor acoperi mai apoi pictura bisericii cu un strat gros de var, transformând-o, la jumătatea sec. al 19-lea, în depozit de cărbuni pentru o cazarmă otomană din apropiere. Destul de târziu, în 1912, firul slujbelor, întrerupt vreme de mai multe decenii, va fi reluat, locaşul fiind restaurat sumar.

Vlaha Irina

După mai bine de un veac, Biserica Cuvioasei Parascheva din Vidin, ctitoria lui Matei Basarab, ar avea nevoie de o nouă restaurare. Din păcate, banii lipsesc aproape cu desăvârşire. Nici măcar pentru reparaţia urgentă a acoperişului acesteia, pentru ca ploaia să nu mai pătrundă în voie în sfântul locaş (aprox. 2500 de euro) nu se pot aduna. Cu toate că biserica este trecută pe lista monumentelor istorice din ţara vecină, iar sfânta Parascheva este ocrotitoare a eparhiei Vidinului… Credincioşii care trec pragul sfântului locaş ar dori, desigur, să se realizeze cât mai repede aceasta, dar sunt lipsiţi chiar şi de cele mai trebuincioase lucruri ale traiului zilnic.

Femeia de la pangarul bisericii Sfintei Parascheva din Vidin, Irina Cerneva, e o româncă din părţile locului. Şi nu e de mirare, căci numai în cartierul Cumbair din Vidin locuiesc peste 4.000 de români. Dorinţa ei cea mai mare? Să ajungă la Iaşi, la moaştele Cuvioasei Parascheva. S-ar ruga acolo, întâi de toate, pentru locaşul sfintei de la Dunăre,  unde ea îşi petrece aproape întreaga zi. Cum n-a fost niciodată în România, de la o zi la alta, îşi închipuie că Iaşul se apropie din ce în ce mai mult de Bucureşti; şi că odată şi odată, trecând acesta de capitala României, va ajunge atât de aproape de Vidin, încât ar fi cu neputinţă ca ea, vlaha Irina, să nu se închine la Cuvioasa…