Revista:

Niş, Serbia 1700 de ani de libertate creştină

Untitled

Celebrare panortodoxă

 

Pe data de 6 octombrie a.c., la Niş (Serbia), a avut loc comemorarea – printr-o liturghie solemnă – a 1700 de ani de la Edictul de la Milan (313). Liturghia a fost oficiată, în faţa noii catedrale a oraşului, cu hramul Sf. Împăraţi Constantin şi Elena, de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I, împreună cu Patriarhii Teofil al Ierusalimului, Kiril al Moscovei, Irinej al Serbiei şi Arhiepiscopii Ieronim al Atenei, Hrisostom al Ciprului, Anastasios al Albaniei şi Sava al Poloniei. La acest măreţ eveniment au fost prezenţi reprezentanţi ai confesiunilor creştine din întreaga lume, ca şi ai comunităţilor musulmane din Serbia. Au participat, de asemenea, la ceremonie preşedintele sârb Tomislav Nikolić, prim-ministrul guvernului de la Belgrad, Ivica Dacić, şi prinţul moştenitor al casei regale sârbe, Aleksandar Karadjorjević. Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului, în cuvântul său, rostit cu acest prilej, a ţinut să sublinieze că, din păcate, după 1700 de ani de la promulgarea Edictului de la Milan, creştinii din diferite colţuri ale lumii încă mai sunt prigoniţi. La liturghia aniversară, după estimările poliţiei sârbe, au participat peste 15 mii de credincioşi.

 

2013 – Crucea de lumină de la Niş

În ajunul marelui praznic de la Niş, prin care s-au comemorat 1700 de ani de libertate creştină, peste 5 mii de credincioşi s-au adunat în centrul acestui străvechi oraş din sudul Serbiei. Purtând în mâini lumânări şi făclii  prinse, aceştia au format o imensă cruce de lumină, amintind de semnul crucii arătat Sf. Împărat Constantin cel Mare înaintea bătăliei purtate împotriva împăratului Maxenţiu (28 octombrie 312, Podul Milvius de lângă Roma).
Iniţiativa a aparţinut Bisericii Sârbe, care a organizat acest eveniment în colaborare cu autorităţile locale. Festivităţile dedicate împlinirii a 1700 de ani de la Edictul de la Milan s-au desfăşurat în trei oraşe din Serbia – Niş, Belgrad şi Podgoriţa. La Niş, credincioşii s-au putut închina, cu acest prilej, la moaştele Sf. Ioan Botezătorul şi la Lemnul Sf. Cruci, aduse special pentru marcarea măreţului eveniment.

 

Străvechiul oraş Niş

Oraşul Niş (lat. Naissus), locul de naştere al Sf. Împărat Constantin cel Mare, este situat în sudul Serbiei (aprox 240 de km. SE de Belgrad şi 160 km. NV de Sofia). Localitate tracă la origine, Nişul este considerat de istorici ca fiind unul dintre cele mai vechi oraşe europene. Pe lângă Sf. Constantin cel Mare (272-337), primul împărat creştin, la Niş s-au mai născut alţi doi împăraţi romani: Constanţiu al III-lea (?- 421) şi Justin I (450-527). Cucerit de romani în anul 75 d. Hr. (care îi vor da numele de Naissus), oraşul a aparţinut, de-a lungul istoriei, bizantinilor, sârbilor, bulgarilor şi Imperiului Otoman, fiind integrat în Regatul Serbiei în anul 1878. Într-o suburbie a Nişului, s-au descoperit (în 2000 şi 2007) două dintre cele mai vechi biserici de pe teritoriul Serbiei, datând din sec. al 4-lea.
Oraşul numără astăzi aprox. 180 de mii de locuitori. Patroni ai oraşului Niş: Sf. Împăraţi Constantin şi Elena.

 

Niş – noua biserică închinată Sf. Împăraţi Constantin şi Elena

Catedrala Sf. Împăraţi Constantin şi Elena din Niş este situată în parcul Sf. Sava din partea nouă a oraşului. Planurile sfântului locaş au fost întocmite de către cunoscutul arhitect sârb Jovan Mandić care, în noua construcţie în stil bizantin va introduce elemente de arhitectură veche sârbă. Piatra de temelie a bisericii a fost aşezată pe data de 3 aprilie 1999. La construcţia acesteia s-au folosit materiale dintre cele mai scumpe (unele comandate special în Brazilia), primăria oraşului Niş făcând eforturi uriaşe pentru ca lucrările să fie încheiate la termen. Scopul principal al înălţării catedralei, după declaraţiile oficialilor Patriarhiei Sârbe, a fost marcarea, în 2013, a aniversării a 1700 de ani de la Edictul de la Milan. Ultima solemnitate dedicată măreţului eveniment a avut loc în anul 1913, la Constantinopol, când s-au împlinit 1600 de ani de la Edictul emis de către împăratul Constantin cel Mare.

 

Edictul de la Milan – 313

Edictul de la Milan (Mediolan), promulgat de împăratul Constantin în aprilie 313, este un edict de toleranţă prin care s-a acordat libertate de cult tuturor religiilor din imperiu, scutindu-i pe creştini, totodată, de a nu mai fi obligaţi să venereze pe împărat ca zeu. Prin acest edict, creştinismul devine “religio licita”, la fel ca toate celelalte religii ale Imperiului Roman, înlăturânduse pedepsele împotriva adepţilor săi (răstignirea, aruncarea la fiare, zdrobirea picioarelor, însemnarea cu fierul rosu). Proprietăţile confiscate vor fi returnate, iar dreptul la întrunire al creştinilor va fi garantat de lege. Împăratul va deveni, după emiterea edictului, din tolerant faţă de toate religiile din imperiu, un adevărat protector al creştinismului, luând o serie de măsuri ce vor favoriza credinţa creştină (acordarea de subvenţii pentru întreţinerea clerului, permisiunea ca episcopii şi preoţii să-i declare liberi pe sclavi, grija faţă de orfani şi văduve etc.).

 

Prevestiri minunate ale libertăţii creştine

În ajunul bătăliei cu Maxenţiu, sfântului împărat Constantin cel Mare (născut la Niş, în anul 272) i s-a arătat în vis Mântuitorul Hristos, cerându-i ca mai înainte de luptă să graveze pe steagurile soldaţilor săi însemnul ceresc al lui Dumnezeu – Sf. Cruce – (“caeleste signum dei”). Eusebiu de Cezareea, în Viaţa lui Constantin, povesteşte, de asemenea, despre apariţia pe cer, la ora amiezii, a unei cruci luminoase, deasupra soarelui, împreună cu inscripţia prin acest semn vei învinge (“in hoc signo vinces”). Crucea se pare că i s-a arătat Sf. Împărat Constantin şi armatei sale pe când se afla în drum spre Italia, venind din Galia. Ascultând de porunca Mântuitorului, împăratul
a aşezat pe steagurile de luptă ale armatei sale semnul sfintei cruci, ieşind astfel învingător. Mărturia ajutorului de Sus, primit de către Sf. Constantin cel Mare, se află pe Arcul lui Constantin de la Roma, marcată de o inscripţie, ce
descrie bătălia ca fiind câştigată prin prin inspiraţie divină (“instinctu divinitatis”).

 
Gheorghiţă CIOCIOI