Revista:

Părintele Arsenie Boca continuă să facă minuni şi de dincolo de moarte…

… a uneia dintre acestea sunt martoră şi beneficiară eu, Florica Dragoş Roman de 72 de ani, din Cluj Napoca. Citisem mult, dascăl de profesie fiind, despre acest „sfânt al Ardealului” (şi eu sunt ardeleancă), Părintele Arsenie Boca, şi doream din inimă să ajung la mormânt la Sfânta Mănăstire Prislop, dar cum mă deplasez foarte greu numai cu ajutorul unui baston, uneori chiar cu două bastoane ca urmare a unui handicap locomotor congenital, mă întrebam cum oare voi putea ajunge la mormântul sfântului? Ştiam că este o pantă foarte abruptă de la biserică prin pădurice, pantă greoaie chiar şi pentru cei sănătoşi, dar pentru mine ar fi fost o grea încercare. Unii mă încurajau, alţii aveau mari rezerve că voi putea parcurge acea distanţă, făcându-mi cunoscut că drumul acesta până la mormânt nu este nici foarte scurt nici uşor pentru picioarele mele bolnave.

 

Drumul este în serpentină, printre rădăcini de copaci viguroşi şi cam prăpăstios pe margine, dar le-am zis copiilor mei că vreau să încerc, că simt că trebuie să fac asta… Copiii m-au înţeles, mai mult decât atăt, le-am insuflat şi lor această dorinţă şi neam dus cu maşina. Ajungând pe înserate şi aflând că mânăstirea de la Prislop nu cazează pelerini, am rămas peste noapte la o pensiune în Silvaşu de Sus, o localitate apropiată… În dimineaţa zilei de 28.08.2010 ne-am îndreptat spre locul atât de dorit de mine. Peisajul este de vis – adevărat colţ de Rai – şi aerul curat de munte te îmbia mai mult la călătorie. Ajunşi, am fost lăsaţi să intrăm şi să parcăm chiar în curtea mânăstirii. Le-am zis copiilor că doresc să nu zăbovim deloc şi să ajungem cât mai repede la mormânt, iar de rest ne ocupăm după… şi ei ca întotdeauna m-au ascultat şi am urcat aproape fără să-mi dau seama cum… Aveam mormântul în imagine chiar înainte de a ajunge. Am îmbrăţişat cu ardoare crucea Părintelui şi cu fruntea lipită pe lemnul acesteia, parcă am intrat… în transă. Toate grijile şi efortul îmi dispăruseră ca prin farmec. Mă simţeam eliberată de tot răul vieţii… eram fericită! Mă găseam unde am dorit şi aveam impresia că Părintele e viu, lângă mine.

Când m-am trezit din această reverie de‑abia atunci am observat nu zecile, ci sutele de glastre şi ghivecele cu flori ce înconjoară mormântul, un preot ce se ruga la celălalt capăt şi o măicuţă ce supraveghea totul de la distanţă. În apropiere era un grup de pelerini ce aştepta cu răbdare să eliberez locul de lângă cruce. M-am îndepărtat câţiva paşi de mormânt şi i-am văzut pe copiii mei urmărindu-mă cu atenţie şi mi-am întrebat fiica unde îmi este bastonul? S-a speriat şi ea şi atunci şi-au dat seama şi ei, ca şi mine că de fapt… am urcat fără baston. Niciunul din ei nu observară acest lucru! Aşa a vrut sfântul să se întâmple. Oare este nevoie de o minune mai elocventă că am urcat singură, fară baston, drumul până la cruce fără să-mi dea seama nici eu, nici ei? Eu, care de-abia mă deplasez pe drum drept – şi chiar micile trepte sunt un ostacol mare pentru mine?! I-am mulţurintelui Arsenie pentru ajutor şi pentru starea de bine de la mormânt. Apoi am aşteptat pe copii să se închine, am aprins lumânări şi am coborât în linişte la mânăstire, am intrat în biserică şi n-am simţit nici de data aceasta nevoia bastonului. Aici i-am mulţumit încă o dată sfântului pentru minunea ce-am trăit-o şi am mărturisit că mi-aş dori să revin în acel loc binecuvântat… şi Părintele Arsenie m-a ascultat şi în această vară am ajuns a treia oară la mânăstire şi la mormânt. Anul acesta am nimerit să fie o zi de mare praznic, de 1 Septembrie – început de an bisericesc. Zeci de maşini şi autocare se apropiau organizat de parcările pregătite din timp, iar coloana credincioşilor se întindea de jos, de la izvor, până la mormânt, dovadă că sfântul trăieşte în inimile miilor de români care-l caută în continuare, iar el de acolo de sus le îndeplineşte promisiunea făcută în timpul vieţii, aceea de a ne ajuta şi de dincolo de moarte. Îţi mulţumim, Părinte Arsenie, fii cu noi, fii călăuză şi ajutor şi-n continuare!