Revista:

Sfântul Dimitrie cel Nou: punte peste Dunăre

Untitled

În zi de mare praznic – 27 octombrie 2014 – se pare că Sfântul Ocrotitor al Bucureştilor, Cuviosul Dimitrie cel Nou Basarabov, a dorit să încerce credinţa şi tăria fiilor săi duhovniceşti, atât din România, cât şi din Bulgaria. Şi a mijlocit la Atotţiitorul să trimită în mijloc de toamnă înmiresmată de parfumul de crizanteme şi tufănele (floarea Sfântului Dimitrie, cum se spune în popor), un covor alb de nea…

Din România…

Nu puţini au fost cei ce, aşteptând marea sărbătoare de prăznuire a Ocrotitorului Bucureştilor, sfântul desculţ din Basarabi (Bulgaria), alături de Sfântul Sinod al B.O.R. şi de invitaţii pe “Colina Bucuriei” (cum este supranumit astăzi Dealul Patriarhiei sau al Mitropoliei), s-au trezit întorşi din pelerinajul lor de burniţa ce a anulat în ultimul moment slujirea ierarhilor la altarul amenajat cu trudă pe marea esplanadă de lângă catedrala patriarhală. Sfânta Liturghie a fost oficiată până la urmă în interiorul catedralei, unde protos a fost Mitropolitul Naum de Ruse (locul unde s-a nevoit Sfântul Dimitrie), alături de ierarhi români, întrun spaţiu arhiplin, cu uşile deschise larg, ca să poată primi duhul rugăciunii şi mulţimea de câteva sute de credincioşi ce au stat întăriţi doar de sfinţenia Cuviosului Dimitrie Basarabov, participând, sub vitregiile vremii, la jertfa euharistică, simţind poate pentru prima oară în viaţa lor o parte din nevoinţa Sfântului Dimitrie Basarabov şi fiind mângâiaţi de cuvântul frumos al ierarhului bulgar, ce a mulţumit atât ierarhilor B.O.R., cât mai ales poporului român evlavios, ce nu uită şi vine în fiecare an, cu sute de autocare, să-l cinstească pe sfânt în locul nevoinţelor sale. În numele Patriarhului României, Preafericitul Daniel, Î.P.S. Casian al Dunării de Jos a mulţumit înaltului ierarh bulgar, rugându-l totodată ca a doua zi, pe 27 octombrie 2014, să pomenească întreaga Biserică Ortodoxă Română la slujba din peştera Sfântului Ocrotitor al Bucureştilor aflată în Bulgaria, pe valea Lomului.

Întâmplător sau nu (sfinţii noştri părinţi spuneau că nimic nu-i întâmplător, ci totul este proniator), după aproape trei ore de tremurat (şi cu două steguleţe în mâini: al României şi al Bulgariei) afară, la uşa catedralei patriarhale, la prăznuirea din ajun (26 octombrie), am primit invitaţia (pe care am şi onorat-o, cu o bucurie duhovnicească greu de descris) de a participa, alături de preotul Fănel Burulean din Chirnogi, la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie din ziua de 27 octombrie, oficiată în mica biserică din grota în care s-a nevoit, pe valea Lomului, in apropiere de Ruse, Sfântul
Dimitrie cel Nou.

Zis şi făcut. A doua zi, luni, pe un timp deloc prietenos, am purces spre colinele Dunării, căutând apa Lomului din Bulgaria, uimiţi de zăpada de pe meleagurile bulgăreşti, încă şi mai mare decât cea din România, de parcă sfântul nu dorea să fie prăznuit de ziua sa, luând exemplu de la Sfântul Ilie Tesviteanul, despre care se spune în popor că-L roagă pe Dumnezeu să-i spună ziua sa, ca să pogoare din cer ploaie mare şi înfricoşată. Se pare că aşa a făcut în acest an şi Sfântul Dimitrie Basarabov. Acest lucru sfântul îl va fi făcut şi ca să închidă gura clevetitoare a unora care spun că marele pelerinaj din Dealul Patriarhiei, de praznicul său, ar fi “comercial, fals, ostentativ” etc., scoţând în relief doar îmbulzeala şi micile manifestări nu tocmai creştineşti ale unora dintre semenii noştri, ce credem că oricum nu prea rup pragurile bisericii în an – aşa cum se spune în popor.

Ei bine, uite că şi în acest an, chiar în condiţii meteo anevoie de suportat, “mulţime de popor”, aşa cum se spune în Sfânta Evanghelie, “se îmbulzea să vadă şi să ascute pe Învăţătorul” (adică pe Mântuitorul Hristos), stând la rând înghetaţi de frig, în ploaie, burniţă şi zloată, să sărute sfintele moaşte ale celui ce s-a nevoit în pământul creştin-ortodox al Bulgariei, sau măcar să asculte Sfânta Liturghie din catedrala patriarhală. Oare ce răspuns mai bun se poate? Da, într-adevăr, s-a văzut credinţa tare (Să stăm tare, să stăm cu frică…) a pelerinilor, şi aşa au fost ruşinaţi cei ce astăzi vor să discrediteze credinţa noastră apostolică de 2000 de ani.

Bravo, Sfinte Dimitrie! Aşa bine cunoscându-i pe credincioşii tăi, pe lucrătorii cei buni ai viei, i-ai ruşinat pe clevetitori, “ai dat cu tifla” unei părţi din mass-media mai puţin duse pe la biserică, cum iarăşi spune poporul, scoţând la lumină diamantul cel strălucitor şi de mult preţ al credinţei ortodoxe a neamului românesc.

… în Bulgaria

Revenind la sfânta slujbă din Bulgaria, cea din peşteră, cred că în toată viaţa mea nu am trăit decât câteva asemenea momente înălţătoare, încât “pe pământ fiind, în cer îmi părea că sunt”. În altarul neîncăpător, ce de-abia îi cuprindea pe sfinţiţii slujitori, aveam impresia că întreaga lume sta de faţă în jurul Sfintei Mese, îmi închipuiam cu ochii minţii că, aşa cum menţiona Î.P.S. Casian al Dunării de Jos, întreaga Românie este prezentă şi nu numai, ci întregul univers. La această impresie a contribuit poate şi slujirea în multe limbi ale Sfintei Ortodoxii, şi anume în română, greacă, rusă şi bulgară (limba locului de obârşie şi de nevoinţă al Sfântului Dimitrie Basarabov), limba în care strana formată din preoţi bulgari (părintele Gheorghe, părintele Kiril Sinev şi mulţi alţii) dădea răspunsurile păstorului eparhiei de Ruse, Mitropolitul Naum, şi stareţului Antonie, al mânăstirii în care se slujea, alături de Mitropolitul A ntonie de Borispol şi Brovarsk, din greu încercata Ucraină, de părintele Spiridon din Arhiepiscopia Athenei (Grecia), de rectorul Academiei Duhovniceşti din Kiev şi de alţi preoţi şi diaconi. Din România, actuala patrie a Sfântului Dimitrie, a fost popor mult şi a slujit (în cadrul relaţiilor de colaborare între Primăria Chirnogi şi unităţi administrative din Ruse şi Turtucaia), având binecuvântarea vrednicului ierarh Vincenţiu al Sloboziei şi Călăraşilor de a participa la toate aceste întâlniri transfrontaliere, şi preotul din localitatea Chirnogi, jud. Călăraşi, sachelarul Fănel Burulean. S-a creat astfel o punte între Bulgaria şi România, între Basarabi şi Bucureşti. Slujind atât în română, cât şi în greacă, rusă şi bulgară, cerul parcă s-a unit cu pământul prin sfinţenia unuia dintre cei mai smeriţi slujitori ai lui Hristos ce au unit cele două popoare, întreaga slujbă fiind vegheată de părticica din sfintele moaşte ale Sfântului Dimitrie ce a fost dăruită într-o preafrumoasă icoană de către vrednicul de pomenire Părinte Patriarh Teoctist. În peştera de calcar săpată de apele râului Lom – şi poate lărgită şi amenajată ca o bisericuţă de mâinile cele nevoitoare şi pururea ridicate în rugăciune ale Cuviosului Dimitrie cu sute de ani în urmă – am simţit că mă aflam în catacombele din primele secole ale creştinismului, am simţit fiorul tainic al rugăciunii ierarhilor, preoţilor şi poporului dreptcredincios, ca atunci când, cu două mii de ani în urmă, Sfântul Apostol Andrei propovăduia Adevărul şi slujea lui Dumnezeu într-o peşteră asemănătoare dinDobrogea, de lângă actuala localitate Ioan Corvin.

Ce mai slujire! Unică, pot spune, unind cu şi întru Hristos, sub întâietatea tânărului ierarh al Bisericii Bulgare, Mitropolitul Naum, popoare diferite, graiuri diferite, oameni diferiţi. Mitropolitul Naum a vorbit cu mare har despre pilda Sfântului Dimitrie, despre nevoinţele sale şi despre calea ce trebuie urmată şi astăzi de noi toţi, cea a smereniei desăvârşite. Întâistătătorul Eparhiei de Ruse le-a mulţumit încă o dată pelerinilor români, Bisericii Ortodoxe Romane prietene, ierarhilor cu care a colaborat ca secretar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Bulgare, Preasfinţitului Vincenţiu, Presfinţitului Ambrozie şi altora cu care a co-liturghisit în numeroasele vizite făcute în România, unde primise doar cu o zi înainte, din mâna Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, la Palatul Patriarhal din Bucureşti, Ordinul Sfinţii Martiri Brâncoveni. Din partea Primăriei Chirnogi au fost înmânate daruri simbolice printr-un consilier local şi prin preotul Fănel Burulean, ce a transmis mesajul comunităţii ortodoxe in Chirnogi, localitate înfrăţită cu localitatea Turtucaia din Bulgaria. A urmat apoi sfinţirea agheasmei, în curtea de jos a sfintei mânăstiri, la doar 30 de metri de apa Lomului, ce ne-a descoperit prin pronie divină moaştele celui între Sfinţi Părintelui nostru Dimitrie cel Nou Basarabov.

Înaltul ierarh de Ruse a trimis binecuvântările sale arhiereşti şi cititorilor revistei Lumea Credinţei, invitândui pe toţi să facă un pelerinaj la peştera Cuviosului Dimitrie de la Basarabi şi să treacă pe la catedrala mitropolitană din Ruse, cu hramul Sfânta Treime.

A consemnat
Relu COTOBAN