Revista:

Cu icoanele româneşti, până la capătul lumii…

australia

Am fost în Australia, la un capăt de lume, şi nu ne‑am dus singuri, ne‑am dus cu sfinţii noştri pictaţi în icoane, ne‑am dus cu tricolorul românesc, cu portretul părintelui Arsenie Boca şi cu revista Lumea Credinţei, şi acolo am găsit suflete româneşti foarte frumoase.

Cu Moş Crăciun, la plus 30 de grade…

Suntem încă sub efectul australian, suntem profund marcaţi, pot să spun, pentru că nu am fost doar într‑o ţară străină, am fost într‑o lume total diferită, am fost pe un alt continent, am fost la un fel de capăt de lume, unde am întâlnit oameni deosebiţi, care ne‑au învăţat că nu suntem singuri, care ne‑au învăţat să nu îi lăsăm să fie singuri şi am fost bucuroşi să putem reprezenta România şi creştinismul ortodox.

Am zburat cu Etihad Airways, o companie arabă din Emirate, care, spre surprinderea noastră, a afişat – ce coincidenţă – pe sutele de ecrane ale monitoarelor de la scaunele pasagerilor o imagine cu textul: Iconic Dimension… Am ştiut atunci că Dumnezeu este şi va fi cu noi. Semne de la Bunul Dumnezeu am avut pe tot parcursul călătoriei noastre.

În trei săptămâni – în care am schimbat zece fuse orare –, am zburat cu opt avioane, am avut şase escale, am avut o aterizare forţată la Perth, în vestul Australiei, fiind deviaţi cu peste 2700 de kilometri distanţă de aeroportul de destinaţie, Melbourne, am călătorit cu trei autocare, patru taxiuri, două autoturisme, patru feriboturi, o telecabină, şase trenuri şi am urcat cu două lifturi ultrarapide în cele mai înalte turnuri din Australia. Restul – per pedes. Obositor, dar fascinant.

Am întâlnit în Australia, pe acest fascinant continent, o floră şi o faună unice şi am văzut în oraşele de acolo toate rasele pământului. Fiind perioada sărbătorilor de iarnă, ne‑am întâlnit acolo cu Moş Crăciun, la plus 30 de grade Celsius, în luna decembrie… Era la plajă, cu placa de surf sub braţ, în pantaloni scurţi, în şlarfi şi cu tricou roşu complet, desigur. Am vorbit cu el despre România, deasupra oraşului, în Turnul Sydney, la 300 de metri înălţime, şi mi‑a promis că va veni şi la copiii noştri de Crăciun. Şi s‑a ţinut de cuvânt!

De la Melbourne la Canberra…

Am fost invitaţi de Ambasada României în Australia şi Noua Zeelandă, personal de doamna ambasador Nineta Bărbulescu, cea care a iniţiat şi organizat acum şi primul Festival al Creativităţii Geniului Românesc la Antipozi. Alături de dânsa, a fost co‑organizator nimeni altul decât cunoscutul matematician, economist şi om de cultură Dan Bărbulescu, soţul doamnei ambasador, cu sprijinul celor patru copii ai lor. Aici am aflat cu surprindere că excelenţa sa doamna ambasador Nineta Bărbulescu este o pictoriţă de excepţie, uimindu‑ne cu interesantele şi sugestivele sale tablouri.

Dar înainte de a ajunge la recepţia diplomatică de Ziua Naţională a României, am fost invitaţi să expunem la Catedrala ortodoxă română „Sfinţii Petru şi Pavel” din Melbourne. Biserica este foarte frumoasă, monumentală, iar aici slujesc români ortodocşi de peste 25 de ani. Preotul care ne‑a găzduit se numeşte Dumitru Coman, este preot vicar administrativ al Episcopiei Australiei şi Noii Zeelande, şi, împreună cu soţia dânsului, doamna preoteasă Floreana Coman, care este un important şi cunoscut om de ştiinţă din Australia, au făcut ca acel eveniment să fie unul cu totul special. Aici am avut bucuria să ne întâlnim cu o comunitate românească stabilă şi frumoasă, şi am beneficiat de prezenţa doamnei ambasador Nineta Bărbulescu şi a soţului dumneaei, veniţi special de la 662 de kilometri la acest eveniment, tocmai din Canberra, capitala statului‑continent Australia.

Cei o sută şi ceva de români care au venit la acest eveniment ne‑au impresionat pentru că au fost foarte interesaţi de icoanele noastre româneşti şi de viaţa de aici, din România. Deşi mijloacele de informare sunt destule în zilele noastre, ei au dorit să afle noutăţi prin viu grai, de la noi. S‑au bucurat mult să ne vadă îmbrăcaţi în port popular românesc şi cu aceste lucrări de artă iconografică care ne reprezintă pe noi, românii, cu cinste, oriunde în lume. Am avut cu noi peste 20 de lucrări de iconografie, bizantină şi neobizantină. Am fost cu icoane din toată gama pe care o pictăm în mod obişnuit – pe lemn de tei, pe piatră, pe carton special, pe marmură, pe lemn cu scoarţă şi pe pânză. Am avut câteva lucrări cu Maica Domnului şi Pruncul Iisus îmbrăcaţi în straie româneşti cu tricolor – acestea au fost cele mai apreciate şi cele mai dorite icoane atât de români, cât şi de străini. Aceştia au fost interesaţi de icoane şi au făcut câteva comenzi, ceea ce ne‑a bucurat mult.

După Melbourne, care este cel mai european oraş din Australia, am plecat către Canberra, capitala Australiei, la recepţia diplomatică de Ziua Naţională a României.

Festivalul românesc

La festival au participat peste 60 de români din cele şase state din Australia, din Noua Zeelandă şi Tasmania. Noi am fost singurii participanţi din România.

Evenimentul inaugural al festivalului a cuprins un spectacol complex de muzică şi poezie dedicat României. Au mai fost trei lansări de carte şi sesiuni de autografe, prezentările lucrărilor a şase pictori români din Australia şi Noua Zeelandă, recitaluri de poezie românească contemporană din Australia şi prezentarea icoanelor pictate ale Atelierului de Iconografie „SchinteieArt” din staţiunea Covasna, România. Compania Serco din Sydney a expediat la Canberra macheta viitorului spărgător de gheaţă al Australiei, a cărui construcţie a început deja la Şantierul Naval „Damen” din Galaţi. În cadrul festivalului a fost marcat şi Anul Brâncuşi în Australia şi Noua Zeelandă – Window to Romanian Soul, printr‑o vizită a unui grup de artişti români din Sydney şi Melbourne la capodopera brâncuşiană Pasărea în spaţiu, aflată în custodia Galeriilor Naţionale Australiene.

Părintele Arsenie Boca a fost cu noi la Antipozi…

Românii din Australia vorbesc foarte bine româneşte, chiar am rămas plăcut surprins de acest lucru. România de la Antipozi – a afirmat doamna ambasador Nineta Bărbulescu – este o Românie bine conservată, distanţa aceasta mare faţă de ţară i‑a făcut să fie mult mai conservatori în a‑şi păstra tradiţiile şi limba. Acolo am cunoscut şi persoane care auziseră de sfântul nostru părinte Arsenie Boca, dar majoritatea nu ştiau nimic. Acum ştiu. Am purtat portretul lui pictat de noi peste tot unde am fost în lume. Mulţi deja şi‑au manifestat interesul să meargă la mormântul de la Prislop şi la biserica din Drăgănescu.

După deschiderea festivalului, care durează până pe data de 1 mai 2017, am plecat la Sydney, pentru a vedea una dintre cele mai frumoase metropole din lume. La cea mai mare catedrală din Australia, Sfânta Maria, am petrecut momente înălţătoare în interiorul ei, care este asemănător cu Catedrala Notre‑Dame din Paris, dar şi în exteriorul ei, seara, la lăsarea întunericului, când au fost proiectate pe uriaşul frontispiciu spectaculoase filme digitale diverse, desene animate religioase şi succesiuni de icoane cu Maica Domnului cu Pruncul Iisus în braţe. Mare bucurie am avut când am văzut proiectate acolo icoanele noastre ortodoxe.

australia 1

Sydney este metropola superlativelor. Oraşul Sydney, avangardist şi multietnic, denumit şi „oraşul de smarald”, este cel mai multicultural oraş al lumii – aici se vorbesc mai mult de 250 de limbi diferite. Chineza este aproape a doua limbă oficială, iar asiaticii peste 20‑30 de ani pot egala populaţia albă. Acolo am stat de vorbă cu aborigenii australieni, care au o pictură şi o artă specifică extrem de frumoasă şi interesantă.

Cangurii de la ora 5…

Cel mai greu în Australia este să te întâlneşti cu… simpaticii canguri. Acolo cei mai iubiţi sunt ursuleţi Koala şi girafele, pe care le‑am văzut la cea mai mare grădină zoologică din Australia, Taronga Zoo din Sydney. Canguri în libertate am văzut în Canberra chiar la ambasadă, unde vin la gard familii întregi de canguri, foarte aproape de locuinţe şi umblă liberi pe străzi cu regularitate la ora 17:00. I‑am „vânat” cu aparatul foto şi ziua şi noaptea, la lumina farurilor de maşină. Trăiesc precum câinii vagabonzi de pe la noi. Nu sunt simpatizaţi de localnici, pentru că produc frecvent accidente de maşină. Pinguinii sunt o atracţie mare aici, atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Acolo am văzut pinguinii australieni, care sunt cei mai mici din toate rasele existente şi rezistă la temperaturile ridicate ale verii australiene.

La Sydney am vizitat Grădina Botanică Regală, care este foarte aproape de Opera House, şi am văzut mii de feluri de palmieri şi lilieci zburători uriaşi, de mărimea unui vultur de pe la noi. 20.000 de mii de exemplare trăiesc acolo, punând în pericol câteva specii de arbori locali. Cele mai nepopulare vietăţi de acolo sunt păianjenii extrem de otrăvitori, şerpii cei mai veninoşi şi miliardele de… muşte. Există chiar o pălărie specială, cu nişte ciucurei, care te apără de muşte fără să fii nevoit să dai din mâini.

Lumea Credinţei n‑a lipsit nici ea…

Pe parcursul peregrinării noastre în Australia, am călătorit cu Revista Lumea Credinţei. A fost un lucru dorit mult de mine – să nu las în urmă pe aceia care îmi sunt aproape şi îmi sunt dragi, pe cei care luptă aici pentru păstrarea cu sfinţenie a creştinismului ortodox şi a românismului.

Revista Lumea Credinţei a fost dăruită, deoarece această sfântă lucrare nu o facem numai pentru noi. Oriunde mergem, mergem să reprezentăm pe toţi cunoscuţii noştri, locul meu de naştere, Anina, locul unde ne‑am stabilit, staţiunea Covasna, care este locul de naştere al Mariei‑Kornelia, creştinismul ortodox, presa românească şi pe cea ortodoxă, ţara noastră dragă, România.

Peste tot unde am mers, ne‑am întâlnit „întâmplător” cu australieni de origine română. Graiul românesc este dulce şi la antipozi. A fi român în lumea acesta este un lucru pozitiv, pentru că românii sunt dreptcredincioşi, harnici, super‑talentaţi şi inventivi, românii sunt drepţi, românii sunt iubitori de alte naţii şi se pot mândri oricând cu aceste daruri. Am întâlnit români care lucrează pentru guvernul australian, în armata australiană, în firme de renume mondial şi sunt implicaţi în lucrări de foarte mare importanţă pentru această ţară, sunt la nivelul cel mai înalt la care poate să ajungă un om în profesia sa, pentru că sunt foarte serioşi şi foarte apreciaţi. Aceşti români nu au ajuns degeaba acolo şi ei duc mai departe bunul renume al ţării noastre.

Matei SCHINTEIE