Revista:

Sotiria: taina Taborului

sotiria

„Când mai plecaţi în Israel? Aş dori să trimit maicilor de pe Tabor ceva, sau măcar să le transmit că s‑a născut fiica noastră Sotiria şi suntem bine, sănătoşi cu toţii! Mulţumim!”. Mesajul sosit pe Facebook cu doar o zi înaintea plecării în Ţara Sfântă m‑a făcut curioasă, aşa ca am răspuns tot cu o întrebare: „Foarte frumoasă veste, să vă bucuraţi de Sotiria! S‑a născut în urma rugăciunilor la Icoana Maicii Domnului de pe Tabor? Mâine plec”. „Da, multe rugăciuni ne‑au fost ascultate pe Tabor şi mult ajutor am simţit din partea maicilor românce de acolo! Iar Sotiria s‑a născut cu binecuvântarea părintelui stareţ grec de la mânăstire! Vă rog, dacă ajungeţi la Tabor, transmiteţi maicilor toate mulţumirile noastre şi să le spuneţi despre Sotiria! Doamne‑ajută şi călătorie cu folos!”. M‑am bucurat pentru o aşa veste frumoasă din partea familiei lui Răzvan L. din zona Bacăului, care fusese anii trecuţi în Ţara Sfântă prin agenţia noastră de turism – ultima oară în călătorie de nuntă, împreună cu tânăra şi frumoasa lui soţie. Mi‑am notat în agenda telefonului numele neobişnuit al copilului (pe care altfel nu cred că l‑aş fi ţinut minte) şi m‑am întrebat nedumerită… ce nume este acesta?!

Februarie în Israel

Ca niciodată până acum, în timpul programului acesta din februarie 2017 ne‑a plouat temeinic, mocăneşte, şi am făcut frig în Ţara Sfântă – disconfort continuu… Cu grup de 50 de persoane şi cu program intensiv de vizitare, nici o şansă să mă pot baza pe memoria mea pentru astfel de mici rugăminţi preluate de acasă. Am uitat şi să cumpăr zatar (un amestec de condimente foarte energizant, care se poate mânca în post şi pe care îmi propusesem să i‑l aduc mamei), mi‑am amintit de asta după ce m‑am reîntors în România!

Şi totuşi, în a treia zi de program, dimineaţa, în mânăstirea ortodoxă a Schimbării la Faţă de pe Muntele Tabor, după ce tot grupul s‑a risipit în biserică pentru rugăciuni personale, lăsare de acatiste sau cumpărături la pangar, în faţa icoanei Maicii Domnului din stânga altarului… mi‑am amintit brusc de rugămintea lui Răzvan. Dar cum se numeşte fetiţa?! Noroc că scrisesem în telefon!

Minunile Maicii Domnului

La pangar, aproape tot grupul făcea cumpărături, iar maica era numai una. Ştiind că o cam încurc, m‑am dus în lateralul tejghelei şi i‑am spus destul de încet ceea ce aveam de transmis. Maica s‑a oprit brusc, s‑a întors la mine şi m‑a întrebat: „Bogdan sau Răzvan? Ei sunt doi fraţi! Mă bucur mult pentru copil, e binecuvântarea Maicii Domnului!”. Apoi şi‑a continuat treaba, cu grupul gălăgios în faţă.

O dată cu plecarea grupului nostru, s‑a golit mânăstirea. Pentru că rămăsesem să cobor cu ultimul microbuz, maica m‑a găsit în curte, în faţa porţii. Mă căuta. Apucase să îi povestească pe scurt părintelui stareţ despre această nouă minune a Maicii Domnului prin icoana ei de pe Tabor, iar părintele a dorit să îi trimită micuţei Sotiria binecuvântarea sfinţiei sale, împreună cu un mic dar. Şi răspunzându‑mi la o întrebare nepusă, maica a adăugat: „Toţi copiii care se nasc cu binecuvântarea Taborului poartă numele de Sotiris sau Sotiria! Numele este asociat din vechime cu sărbătoarea Schimbării la Faţă a Mântuitorului şi înseamnă Salvator. Salvare, adică mântuire. Onomastica se sărbătoreşte chiar de marele paznic al Schimbării la Faţă. Mulţi copii cu acest nume sunt botezaţi în Grecia, România, Rusia, Serbia… ca urmare a răspunsului dat de Maica Domnului şi de Mântuitorul nostru rugăciunilor înălţate aici, pe Muntele Tabor!”.

M‑am întors să mulţumesc personal părintelui stareţ, iar la plecare, una dintre maicile românce mi‑a arătat o scrisoare scrisă de mână, primită din România de curând, în care o doamnă relata un caz asemănător: în ultimii zece ani a mers pe la medici, a încercat tot felul de tratamente pentru a putea avea copii, dar verdictul final a fost nemilos – din punct de vedere medical era imposibil! A venit în vizită în Ţara Sfântă, a vizitat şi Taborul, aici s‑a rugat din inimă la icoana Maicii Domnului mare făcătoare de minuni şi, pe 31 august, când s‑a terminat pelerinajul său, a plecat acasă. În luna septembrie a rămas însărcinată, împotriva oricăror pronosticuri medicale! Copilul s‑a născut sănătos, iar acum mama a trimis o scrisoare de mulţumire, care ajunsese la mânăstirea ortodoxă a Schimbării la Faţă de pe Muntele Tabor cu puţin timp înainte de a veni noi!

Icoana Maicii Domnului de pe Tabor

De câţiva ani ştiu istoria minunată a acestei icoane, povestită în anul 2012 tot de către una dintre cele trei maici românce care vieţuiesc aici:

„Un credincios din Insula Creta a dorit să ajungă în Ţara Sfântă, dar nu a avut posibilitatea. Atunci a pus această icoană a Maicii Domnului într‑o sticlă, a mers la malul Mării Mediterane, a aruncat sticla în mare şi s‑a rugat: «Măicuţa Domnului, dacă nu pot eu să ajung în Ţara Sfântă, măcar această icoană să ajungă – dar să fie nu după voia mea, ci după voia ta!». Ştiţi cum este marea, învolburată, dar Maica Domnului i‑a făcut drum! Trei luni a făcut sticla cu icoana între Insula Creta şi Israel (distanţa este de 1000 de kilometri). Vedeţi că lângă icoană este înrămată scrisoarea de răspuns a Mitropolitului de Ierusalim către acel om (care îşi trimisese adresa odată cu icoana) şi este datată în anul 1958, la zece ani după declararea independenţei statului Israel. La puţină vreme, icoana a început să fie făcătoare de minuni, mai ales legate de naşterea de prunci. Nenumărate familii au revenit şi au spus că, prin rugăciune la această icoană, Maica Domnului i‑a ajutat – printre aceştia, de curând, chiar o familie din România, care de 13 ani îşi dorea copii!”.

Numele icoanei este „Maica Domnului, trandafirul cel neveştejit”, aceasta fiind o copie a celebrei icoane a Maicii Domnului de la Mânăstirea Marea Meteora din Grecia, al cărei hram este chiar Schimbarea la Faţă a Mântuitorului.

Icoana aceasta este întotdeauna înconjurată de mulţime de fotografii – poate ca nici o alta din Ţara Sfântă – şi de plăcuţe metalice, care exprimă cererile pelerinilor către Maica Domnului.

Revenind acasă…

Ajunsă acasă, l‑am căutat la telefon pe tatăl micuţei Sotiria – cel care, drept mulţumire pentru ajutorul dumnezeiesc primit, a avut tăria de a‑şi boteza fetiţa cu acest nume neobişnuit pentru noi (unic nume al copilului). L‑am rugat să‑mi spună cum a simţit că exact la Tabor rugăciunile sale şi ale soţiei sale au fost primite…

Răspunsul său a fost: „Nu ştiu dacă se poate explica… este exact ca atunci când simţi că dragostea cuiva vine din suflet şi se simte numai cu sufletul. Au fost poate mai multe semne legate de Schimbarea la Faţă, de această Evanghelie, de‑a lungul timpului… Este o emoţie foarte, foarte puternică, legată de acest loc!”.

Fie ca lumina taborică să o însoţească întreaga viaţă pe micuţa Sotiria şi pe părinţii săi şi să aibă cu toţii parte de mântuire!

A consemnat
Maria CHIRCULESCU
Miriam Turism