Revista:

ÎPS Bartolomeu Anania: 7 ani de la mutarea la cele veşnice

anania

Duminică, 28 ianuarie 2018, Părintele Episcop Macarie a slujit Sfânta Liturghie în biserica parohiei româneşti din Oslo, Norvegia, fiind înconjurat de preoţii Marius‑Alin Ţeican şi Alexandru‑Călin Ardelean şi de bunii enoriaşi din comunitatea locală. Preasfinţitul Macarie a evocat, cu vie emoţie, după săvârşirea unei slujbe speciale de pomenire, personalitatea Mitropolitului Bartolomeu Anania, de la a cărui fericită adormire s‑au împlinit, pe 31 ianuarie, şapte ani. Ierarhul a vorbit credincioşilor despre credinţa şi vocaţia profetică a Mitropolitului Bartolomeu, îndemnându‑i să ţină aproape de inimile lor îndemnurile sale mărturisitoare. De altfel, pe tot cuprinsul Episcopiei Ortodoxe Române a Europei de Nord, s‑au săvârşit duminică, 28 ianuarie, slujbe speciale de pomenire a Mitropolitului Bartolomeu Anania.

Ierarhul celor trei principii

Acum şapte ani, primeam cu durere în suflet vestea trecerii la cele veşnice a Părintelui nostru duhovnicesc, ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu. Durerii fireşti resimţite la despărţirea trecătoare de un Părinte preaiubit, i‑a făcut loc, treptat, încredinţarea de a avea un ajutor de nădejde în Împărăţia Cerurilor.

Împărăţia Cerurilor. Înaltpreasfinţia Sa ne‑a fost Părinte duhovnicesc, model şi călăuză, în care am găsit îngemănate credinţa mărturisitoare şi o profundă cultură. Aşa cum şi‑a dorit, a trecut la veşnicele locaşuri de acasă, de la Cluj, unde bătrânul oştean, în ultimii 18 ani de viaţă, s‑a aflat sub drapelul Bisericii. Clujul i‑a oferit bucurii şi împliniri, însă şi dureri şi dezamăgiri. Oraşul din care a fost expulzat pe nedrept în tinereţe avea să‑l reprimească în anul 1993 ca arhipăstor şi luminător.

Slujirea ierarhului şi cărturarului Bartolomeu Valeriu Anania în metropola transilvană s‑a desfăşurat sub cele trei principii călăuzitoare, pe care le‑a pus la inimă discipolilor şi colaboratorilor: frică de Dumnezeu, obiectivitate şi transparenţă. Preţuind valorile adevărate şi acordând credit tinereţii, a ştiut să se înconjoare de colaboratori dispuşi să fie formaţi pentru o slujire sinceră, curată şi jertfelnică. De altfel, după cum se cunoaşte, Vlădica Bartolomeu a luptat din răsputeri, prin cuvânt şi prin puterea modelului, împotriva corupţiei de la orice nivel şi din orice generaţie, dar şi împotriva vicleniei şi a ipocriziei, a răului care se insinuează folosind măştile
binelui. În perioada imediată de după decembrie 1989, prin Grupul de Reflecţie, alături de Părintele Daniel Ciobotea, actualul Patriarh al României, şi de alţi intelectuali de marcă, clerici şi mireni, a contribuit la gestionarea perioadei de tranziţie în plan bisericesc şi a participat la asanarea societăţii româneşti în general.

Vlădica Bartolomeu era, totodată, un vizionar care înţelegea dincolo de aparenţe. Nu mult după ieşirea din comunism, a tras semnale puternice de alarmă cu privire la noile tendinţe de încălcare a libertăţii şi demnităţii poporului pe care l‑a iubit atât de mult şi îl iubeşte în continuare de unde este: „Sub masca libertăţii, a democraţiei, a îngăduinţei, vor să ni‑L smulgă pe Dumnezeu din suflet şi rugăciunile de pe buze și din urechi”, spunea, profetic, încă din anii 2000, vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu. Şi continua astfel: „De aceea trebuie să fim treji, noi, creştinii, şi Biserica noastră, pentru că vremurile încep să fie grele. Şi vor fi din ce în ce mai grele! În numele libertăţii şi democraţiei, se pregătesc crime morale şi chiar fizice!”. Înaltul Bartolomeu spunea atunci aceste lucruri pentru a ne întări şi pregăti duhovniceşte, gândindu‑se la noi toţi cu acea grijă şi nelinişte cu care comandantul de oşti, care ştia de ce e în stare inamicul, îşi lasă oastea şi căpitanii, încă fără experienţă, în faţa unui mare război.

De asemenea, resimţea, deja, începuturile unui fenomen care astăzi este în floare, dacă ne gândim la vehemenţa cu care sunt atacate multe din valorile poporului nostru, inclusiv Biserica. Obişnuia deseori să atragă atenţia asupra rolului tot mai contestabil pe care televiziunile îl aveau. După cum spunea într‑o predică: „Câtă ipocrizie există în vremurile noastre! Numai ca să facă bani societăţile de televiziune! Micul ecran este un patrulater luminat pe dinăuntru, dar, de foarte multe ori, aducător de întuneric”.

Dar şi cu privire la riscurile puse de răspândirea internetului, pe acea vreme încă limitat faţă de potopul digital în care trăim noi astăzi, Vlădica Bartolomeu a atenţionat tinerii, îndemnându‑i să meargă la izvoarele curate ale Sfinţilor Părinţi ai Bisericii: „În vremea noastră, nu puţini sunt tinerii curaţi la suflet, bine intenţionaţi şi dornici să se iniţieze în tainele vieţii religioase, dar care nu merg direct la izvoare, adică la literatura de specialitate sau la duhovnici cu experienţă, bine pregătiţi şi gata să‑i asiste pe cei neajutoraţi, ci preferă să se cultive prin internet sau televizor, unde nu de puţine ori apar profeţi improvizaţi, cu evidentă poftă de publicitate sau stăpâniţi de un duh al cabotinajului stilizat”.

Arhiereul tinerilor

De altfel, îi iubea pe tineri nespus de mult, având încredinţarea că ei reprezintă viitorul neamului şi al Bisericii. Nu pierdea nici un prilej de a li se adresa şi a le da cuvânt de folos şi încurajare, iar în ultimii ani, fundaţia care îi poartă numele, a tinerilor studioşi, a reuşit să întrupeze cuvintele încurajatoare şi să aducă multor tineri promiţători un sprijin material concret. Cu umorul său firesc, spunea deseori că şi el trăieşte prin tineri a doua sa tinereţe deoarece prima s‑a consumat în temniţele comuniste şi în pribegie.

Studentul medicinist de odinioară, Anania, exmatriculat şi alungat din Cluj în 1946, pentru vina de a fi condus greva studenţească anticomunistă şi antirevizionistă, după mai bine de 50 de ani, a fost reprimit în cetatea universitară de pe Someş. Senatul Universităţii de Medicină şi Farmacie din Cluj a hotărât să anuleze decizia de exmatriculare, iar la unul din cursurile festive ale studenţilor medicinişti, fiind invitat şi ierarhul Bartolomeu, acesta le‑a cerut sutelor de absolvenţi să‑l primească în promoţia lor. În urale, Părintele Anania a fost primit cu bucurie şi entuziasm.

Cu dragoste şi durere de Părinte faţă de tineri şi faţă de copii, cel care şi‑a câştigat renumele de Leul Ardealului nu a contenit să atragă atenţia asupra mijloacelor de pervertire a acestor suflete inocente, curate. O făcea din toată inima, adresându‑se părinţilor cu acea putere pe care numai o inimă plină de dor, de iubire şi de grijă o poate avea: „Astăzi suntem într‑o febrilă căutare de soluţii împotriva crizei şi a sărăciei, dar nu vom face nimic fără remediile spirituale împotriva acestei crime lente şi bine studiate care distruge conştiinţa tinerilor. Zadarnic curăţim pământul de gunoaie dacă‑l vom lăsa populat cu oameni deformaţi şi mutilaţi sufleteşte. Vă rog, părinţilor, ocrotiţi‑vă copiii! E vorba de viitorul nostru ca neam, popor şi patrie”.

Ctitor de biserici, făuritor de cultură

Datorită Mitropolitului Bartolomeu, Catedrala din Cluj a reuşit să devină model de slujire liturgică şi un cadru de echilibru între ethos şi logos. Omiliile ierarhului cărturar şi atitudinile sale de după 1993 au devenit evenimente majore ale cetăţii. Aşa cum mărturisea, cuvântul său rostit la amvon, dorea să intre la inima tuturor, să hrănească şi să călăuzească pe cei aflaţi în căutare de sine, de la simplul credincios până la cel mai rafinat intelectual. Animat de aceste preocupări, a tâlcuit şi diortosit Sfânta Scriptură, iar tipărirea ei ca ediţie jubiliară a Sfântului Sinod, în anul 2000, a fost unul dintre evenimentele de excepţie din răstimpul vieţii sale.

Pe plan cultural, în timpul păstoririi sale, a vegheat la bunul mers al şcolilor teologice de la Cluj, a crescut prestigiul editurii eparhiale, dezvoltând proiecte editoriale ambiţioase şi dinamizând revistele Renaşterea şi Tabor. Numeroase lucrări liturgice, teologice şi ştiinţifice, unele fiind semnate chiar de ierarh, au contribuit la refacerea simbiozei dintre credinţă şi ştiinţă, cult şi cultură, aceasta fiind una dintre priorităţile enunţate chiar la începutul slujirii sale arhiereşti.

Creștinismul: soluția Europei

Vrednicul de pomenire arhiereu Bartolomeu Anania a fost o întruchipare a atitudinii pe care toţi cei chemaţi la treapta apostoliei trebuie să o aibă, după cuvântul pe care Apostolii Petru şi Ioan l‑au adresat Sinedriului: „Judecaţi dacă este drept înaintea lui Dumnezeu să ascultăm de voi mai mult decât de Dumnezeu” (Faptele Apostolilor 4, 19). Vlădica Bartolomeu nu căuta la faţa oamenilor şi nu se temea să mustre reprezentanţi ai înaltelor stăpâniri.

Acum, mai mult decât oricând, este valabil cuvântul său tunător, aplaudat de mulţimea de popor strânsă la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului de la Mânăstirea Nicula, prin care cerea respectarea identităţii noastre de creştini şi de români: „Aş spune o vorbă, care să fie auzită bine: noi suntem europeni prin geografie, prin istorie şi prin vocaţie. Noi suntem în Europa. Este vorba să intrăm în structurile europene şi suntem gata să o facem, iar Biserica Ortodoxă Română şi fiii ei au declarat‑o sus şi tare: suntem în Europa. Avem în faţă o nouă Europa care ni se propune, dar aş vrea să spun răspicat: Europa, nu Sodoma! Suntem europeni! Puneţi la inimă, domnii mei şi iubiţii mei, reacţia acestui popor, care, de obicei, la slujbe nu aplaudă. Întoarceţi‑vă la casele voastre cu un spor de sfinţenie şi de bună‑cuviinţă, şi mai cu seamă cu un mare spor de curaj. Noi, ca popor român, mai cu seamă în Transilvania, n‑am pierit în vremurile grele, nu vom pieri acum. Important este să ne ţinem trează conştiinţa noastră creştină şi românească”.

Să ţinem aceste cuvinte vii în inimile noastre şi să căutăm, cu osârdie, să le împlinim, fiecare după măsura lui!

Rugăm pe Bunul Dumnezeu să odihnească sufletul Părintelui nostru Mitropolit Bartolomeu acolo unde drepţii se odihnesc şi unde mila Lui face din cei muritori părtaşi ai Împărăţiei Cerurilor.

Veşnică să‑i fie pomenirea din neam în neam!