Revista:

Enigmaticul Ali Ufkî Bey – întâiul traducător al Bibliei în limba turcă – de Gheorghiță CIOCIOI

ALI BEY 01Când s-a tradus pentru prima oară Sfânta Scriptură în limba turcă? A fost tălmăcitorul acesteia, dragomanul Albertus Bobovius (după numele său musulman Ali Ufkî) de origine valahă? Ce spun contemporanii în privinţa credinţei tălmăcitorului? Despre toate acestea, în rândurile care urmează…

Sclavul savant

Compozitor, orientalist, dragoman în Imperiul Otoman… Polonezii îl numesc Wojciech Bobowski, turcii – Ali Ufkî Bey, ruşii – Voiţeh Bob. Opera sa muzicală este considerată printre cele mai importante în muzica
otomană din secolul al 17‑lea. Se spune că stăpânea 16 limbi: turcă, arabă, greacă, latină, ebraică, franceză, italiană, germană etc… Drept urmare, devine unul din cei mai cunoscuţi interpreţi ai Curţii Otomane. Va ocupa, totodată, întâiul rang de muzician şi trezorier al saraiului sultanului. Călătoreşte la Mecca şi în Egipt, unde petrece o lungă perioadă de timp. Scrie o gramatică a limbii turce otomane şi traduce din Comenius şi Hugo Grotius. Îi familiarizează pe europeni cu cultura islamică, scriind în latină De Turcarum liturgia, peregrinatione Meccana, circumcisione, aegrotorum visitatione. Îşi uimeşte contemporanii prin măiestria sa în multe alte domenii. În saloanele ambasadelor Stambulului, diplomaţii vor fi nedumeriţi: de unde atâta ştiinţă de carte la un fost sclav din Carpaţii de miazănoapte?

Urmaşul goralilor

Au rămas nelămurite până astăzi o serie de aspecte din viaţa lui Albertus Bobovius, după cum îşi semna cel mai adesea scrierile sale învăţatul născut la Liov, ce şi-a petrecut copilăria la Bobowa – o aşezare de gorali (munteni) din sudul Poloniei.

Cine sunt goralii? O populaţie care nu se identifică nici cu polonezii, nici cu slovacii. Urmaşi ai păstorilor transilvăneni care, începând cu anul 1200, aflaţi în transhumanţă, vor întemia peste 500 de aşezări în sudul Poloniei. În jurul oraşului Nowy Sacz, la sud de Bobowa, de altfel, se mai întâlnesc şi astăzi sate de gorali. Ipoteza originii valahe a acestora este confirmată atât de istorici, cât şi de antropologi. Ocupaţiile, portul şi obicieiurile lor diferă mult de cele ale polonezilor, în vreme ce dialectul polon vorbit de aceştia astăzi cuprinde o mulţime de cuvinte din limba română (brânză, cătun, fluier, măgură, merinde, mioară, vatră etc.). Unii, după secole de înstrăinare, încă îşi mai recunosc rădăcinile româneşti (ca, de pildă, sătenii din Koniakow), în vreme ce alţii, asimilaţi naţiunii polone, îşi caută în continuare obârşiile lor…

ALI BEY 02Prizonier la Stambul

Născut în jurul anului 1610, Bobovius este făcut prizonier la o incursiune a tătarilor în Polonia (datele sunt controversate – unii istorici vorbind despre anul 1632, în vreme ce alţii avansează anul 1637). Cunoaşterea mai multor limbi străine şi instrucţia sa muzicală fac însă mai probabilă ultima dată a căderii lui în sclavie. Mai mulţi istorici polonezi consideră (fără vreo dovadă însă) că Bobovius aparţinea unei importante familii nobiliare poloneze. Se pune atunci, în mod firesc, întrebarea: de ce cunoscutul învăţat nu va menţiona niciodată în scrierile sale ascendenţa lui nobiliară? O dovadă în plus în privinţa originii valahe… Ajuns la Istanbul, Bobovius este trecut cu forţa la islam (tot astfel cum familia sa trecuse, în locurile de baştină, datorită împrejurărilor istorice, la protestantism). Circumscrierea era, de altfel, un tratament normal aplicat de turci oricărei categorii de captivi. Îşi va recăpăta libertatea pierdută în tinereţea sa abia în 1657, după 20 de ani petrecuţi ca sclav la curtea sulta- Albertus Bobovius nului turc.

ALI BEY 04Biblia în turcă, cu caractere arabe, sec. 19
Prima Biblie în limba turcă

Ali Ufkî Bey începe să traducă Biblia în limba turcă în anul 1662, terminând lucrul 3 ani mai târziu. Era prima Sfântă Scriptură tradusă în această limbă în întregime. Kitabı Mukaddes (“Cartea Sfântă”), tălmăcită de Ali Ufkî Bey, va rămâne pentru multă vreme singura traducere a Bibliei în această limbă; chiar şi în secolul al 20-lea, când este trecută din grafia arabă în cea latină… Ea este folosită, în mod surprinzător, până şi în zilele noastre, cu toate că, în 2002, a fost realizată o nouă traducere a Sfintei Scripturi în limba turcă.

Diplomaţii occidentali care l-au cunoscut pe Ali Ufkî Bey vorbesc în memoriile lor despre “un suflet ales de creştin în straie de musulman”. Mai multe însemnări din 1668 (Thomas Smith Collection) amintesc şi ele despre dorinţa fierbinte a lui Ali Bey de a părăsi islamul şi de a reveni în Biserică. Bobovius însuşi demonstreză că a rămas creştin atunci când la sfârşitul Evangheliei după Ioan notează în latineşte Anno Salutis Humanæ 1664, arătând de unde crede că vine cu adevărat mântuirea. Într-o altă însemnare a sa, îşi manifestă dorinţa de a părăsi Turcia şi de a trăi printre creştini. Slavistul polonez Jan Łoś (1860-1928) e de părere că goralul Ali Ufkî Bey, spre sfârşitul vieţii sale (1676), a revenit la creştinism. Câţiva cercetători ruşi demonstreză chiar că, la Constantinopol, el a îmbrăţişat, ca un adevărat rob al lui Hristos, Sfânta şi Dreapta Credinţă a Răsăritului…

Gheorghiţă CIOCIOI