Revista:

Mănăstirea Parva‑Rebra; Mărturisitul şi mărturisitorii Săi – de Răzvan Bucuroiu

Parva 02Hram biserica nouă: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel
Hram biserica veche: Buna Vestire
Adresă: Com. Rebra, cod 427325, jud. Bistriţa-Năsăud
Acces: DN 17C Năsăud (spre Sângeorz‑Băi)-Rebrişoara, apoi stânga DJ172B
Stareţ: Protosinghel Chiril Zăgrean
Contact: 0263 367 0040263 367 004
Cazare: aprox. 100 de locuri

Asta fac sfinţii: primesc cereri de la noi, pământenii. Iar unii din ei primesc chiar şi petiţii. În viaţă fiind. O astfel de petiţie a primit voievodul moldovean Ştefan cel Mare, devenit ulterior şi Sfânt. Îi era adresată lui, ca voievod dreptcredincios, şi era scrisă cu durere. Destinatarul deja vi l-am făcut cunoscut, expeditorul însă cine putea fi?!

Erau românii ortodocşi de peste munţi, din Ardealul stăpânit în acea vreme de regii maghiari. Expediţia petiţiei era făcută din micuţa aşezare Rebra, în judeţul Bistriţa Năsăud de azi. Acest mesaj a fost găsit într-un Minei scris în slavonă şi în română, descoperit târziu în podul bisericii parohiale din Rebra, şi a fost scris în jurul anului 1500, puţin înainte de moartea binecredinciosului domnitor. Mai interesant este conţinutul lui, care vorbea despre biserica veche de acolo, dar şi despre o mânăstire ortodoxă cu hramul Bunevestiri.

În secolul al 18-lea apare a doua referire, consemnată pe spatele unei vechi icoane de patrimoniu, pe care scria în română, cu litere chirilice: ”Scris-am eu smeritul şi robul lui Dumnezeu, Ieromonahul Samoil din oraşul Ismeniţi, în mănăstirea Rebra Mare cu hramul Bunavestire a Precistei şi am pus la icoana Maicii Preciste pentru slava ei şi cine-o va citi să mă pomenească şi pe mine ticălosul şi nevrednicul”. Respectiva icoană, alături de alte 14, au fost păstrate la parohia Parva.

Biserica vechii mănăstiri, probabil de lemn, a fost mutată de mai multe ori (inclusiv în cimitir), dar în 1963 a fost dărâmată definitiv pentru a se construi una nouă, care să găzduiască aşa cum se cuvine comunitatea care s-a dezvoltat şi a crescut ca număr. Cu toate aceste nestatornicii locative, s-au păstrat mai multe obiecte de cult, printre care numeroase icoane. Însă câteva dintre chipurile sfinte pictate pe lemn au fost luate în timpul regimului comunist de tristă amintire, şi nu au mai putut fi recuperate…

În 1993, cu binecuvântarea proaspătului ÎPS Arhiepiscop şi Mitropolit Bartolomeu al Clujului, la iniţiativa preotului paroh şi a credincioşilor, s-a reînfiinţat mănăstirea de la Rebra, însă cu un alt hram: Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel. Dar cum? Exact pe locul vechii mănăstiri, ale cărei origini se pierd în negura timpurilor. Obştea de călugări a provenit din Mănăstirea Turnu de pe Valea Oltului; la originea acestei alegeri presupun că or fi fost şi vechile „slăbiciuni” ale Mitropolitului Bartolomeu pentru monahismul oltean, dar este ştiut şi faptul că această lavră a fost un adevărat rezervor de monahi îmbunătăţiţi, care alimentează obştile în formare. Refacerea mânăstirii s-a făcut la cerinţa expresă şi dorinţa fierbinte a credincioşilor din zonă. La început erau 7 călugări, iar în fruntea lor se găsea părintele Stareţ Paisie Iloaie. Majoritatea monahilor erau de origine din Năsăud. Asta i-a făcut poate mai îndârjiţi să reziste aici, pe această culme de deal, fără să aibă de nici unele. Ba chiar ţin minte un reportaj tv care îi arăta pe monahi cum locuiau în bordeie primitive, sub pământ, săpate în coasta dealului, ca nişte adevărate catacombe de veac târziu. Aşa au traversat iarna grea din 1994-95, iar când au ieşit la primăvară erau şi mai hotărâţi să reziste. Traiul autoimpus a fost asemănător celui al Muntelui Athos, cu rânduielile şi nevoinţele specifice. Aşadar, asprime maximă!

Parva 01Ieşirea din catacombe

În 15 august 1994 a fost pusă prima piatră de temelie a bisericii mari a mânăstirii. La slujbă a participat PS Irineu Pop, actualmente Arhiepiscop al Alba Iuliei. Peste un an avea să intre în obşte şi actualul stareţ, părintele Chiril. Era deja vieţuitorul cu numărul 27… Acest fapt arată că lucrarea de la Parva Rebra a tras, ca un magnet, tineri entuziaşti în a-I sluji Domnului, dar şi în a face muncă misionară pe aceste meleaguri. Aşa se face că mulţi, foarte mulţi mireni au început să dea târcoale mânăstirii care creştea văzând cu ochii, atraşi de slujbele riguroase şi de puterea irezistibilă a harului. În special, în acei ani de început, joi seara se făcea slujba Sfântului Maslu, lucru nemaiîntâlnit în zonă, la acea dată.

În paralel cu întemeierea şi consolidarea vieţii duhovniceşti s-a lucrat la biserică, dar şi la corpul de chilii, cu tenacitate, chiar dacă în 1999 a avut loc o alunecare de teren în urma căreia s-a distrus un corp de chilii care adăpostea şi atelierele, şi unde deja locuiau câţiva călugări. Lucrările la biserica mare, monumentală, s-au finalizat în 1998, după care s-a aşteptat câţiva ani pentru a fi pregătită tencuiala spre a primi pictura în frescă.

Primul stareţ, părintele Paisie, s-a retras la Sfântul Munte Athos în 2001, iar stăreţia a fost încredinţată de către Mitropolitul Bartolomeu părintelui Simion. După doi ani, în 2003, a venit stareţ stareţ al mănăstirii părintele Chiril Zăgrean, cel care îndrumă obştea şi în prezent. În acelaşi an s-a început pictura bisericii cu soţii Moldoveanu din Bucureşti, care au lucrat Sfântul Altar şi turla până la baza ei, adică deasupra Sfinţilor Evanghelişti. Aceştia au fost urmaţi de o altă echipă, tot din Bucureşti, formată chiar din ucenici ai pictorului Moldoveanu şi care au finalizat lucrarea, aşa cum se vede ea astăzi.

Parva 05Programul liturgic al mănăstirii este următorul: „De duminică noaptea spre luni, de la ora 2 se începe cu Miezonoptica, Utrenia, Ceasul întâi şi al treilea, după programul riguros din Sfântul Munte, apoi Sfânta Liturghie, totul până pe la 6 dimineaţa. După aceea este un program liber, în care fiecare monah îşi face rânduala personală, rugăciunile de dimineaţă, metanii, închinăciuni, citesc, studiază, iar la ora 12 este prima masă, după care se fac ascultările de obşte, în funcţie de nevoile obştei, apoi o pauză de jumătate de oră pentru pregătirea slujbei de seară, din care fac parte Ceasul al nouălea, Vecernia, Pavecerniţa şi Acatistul. Dupăslujbă este masa de seara, iar apoi program liber până la ora 2, când începe Miezonoptica. Vineri seara se începe la ora 20 cu Miezonoptica şi Utrenia şi apoi se continuă cu Taina Sfântului Maslu, când de fapt se schimbă programul slujbelor de noapte, adică diferit faţă de primele 5 nopţi din săptămână. Astfel, se schimbă programul de vineri de la ora 22, începând cu Sfăntul Maslu , la care participă credincioşii, fiind o slujbă dedicată special lor şi acest program schimbat continuă în zilele de sâmbătă
şi duminică”. La sărbătorirea hramului, de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, participă cam 6.000- 7.000 de credincioşi.

Parva 03
Hora tăcută a sfinţilor români

Am ajuns la Rebra chiar înainte de începutul Postului Mare. Mânăstirea, la ora amiezii, părea pustie. Iarna îşi mai făcea simţită prezenţa doar prin câteva crâmpeie de zăpadă. În biserica mare, nici ţipenie. Am intrat, la început sfioşi, după care am demarat procedurile de fotografiere: rafală, foc cu foc… Chiar în acest timp, am simţit – din aşezarea şi realizarea frescelor – cum ceata sfinţilor români are un discurs tăcut extrem de puternic, de grav. Da, sfinţii români mărturisitori, de care ţinutul Bistriţei şi al Năsăudului este plin. Sânge, lacrimi, mir, odăjdii, tămâie, icoane, bucurie – tot spectrul de suferinţă şi entuziasm omenesc, doar pentru a rosti, cu glas mare, că Hristos există, a Înviat, e viu şi ne va învia şi pe noi. Atât. E prea mult? E prea puţin? Numai sfinţii mărturisitori o ştiu. Şi, bineînţeles, Mărturisitul.

Răzvan Bucuroiu