LOADING

Type to search

Siria în lacrimi: va izbucni al treilea război mondial?

Siria în lacrimi: va izbucni al treilea război mondial?

Share

Siria, un leagăn al civilizației creștine – să nu uităm că în Antiohia pentru întâia oară s‑a folosit numele de creștin –, se află acum pe cruce: „Și în Antiohia, întâia oară, ucenicii s‑au numit creștini”, stă scris în Faptele Apostolilor (11, 26). Convertirea lui Pavel, întâlnirea sa cu Hristos s‑a petrecut pe drumul Damascului. În primele veacuri de creștinism, în Siria monahismul a fost înfloritor, aici s‑au ridicat mari vetre monahale, cu mii și mii de călugări. Siria a dat unii dintre cei mai mari sfinți ai Bisericii primelor veacuri, Sfântul Efrem Sirul și Sfântul Isaac Sirul fiind doar doi dintre ei. Biserica Antiohiei era, așadar, una dintre cele mai importante Biserici creștine din primele veacuri. Ne mai întâlnim astăzi cu Hristos pe drumul Damascului, așa cum s‑a întâlnit Sfântul Apostol Pavel, întâlnire care avea să îi transforme întreaga viață? Cu siguranță ne întâlnim cu moartea, și, după modul în care o întâmpinăm, ne putem întâlni și cu Hristos…

Datele problemei

Conflictul izbucnit în Siria în 2011 prin represiunea unor manifestații de către trupele actualului președinte a devenit complex prin implicarea grupărilor jihadiste și a marilor puteri internaționale. De la izbucnirea sa, se estimează la nivel oficial că ar fi făcut peste 465.000 de victime, morți sau dispăruți, și milioane de refugiați (Observatorul sirian al drepturilor omului, aprilie 2017). Dacă în 1920 creștinii reprezentau 30% din populație, în 2015 procentul scăzuse la 10%, cei mai mulți dintre ei fiind ortodocși, conform BBC.

Reamintim principalii actori implicați în conflict, conform ziarului francez La Croix: armata președintelui Bashar al‑Assad este susținută de milițieni proregim, printre care sirieni, irakieni, iranieni și afghani. De asemenea, de partea armatei președintelui luptă și libanezi din gruparea Hezbollah. Un aliat cu greutate este reprezentat de Rusia, care a intervenit în conflict din 2015, permițând trupelor președintelui să preia controlul asupra mai multor zone‑cheie, printre care Alepul și enclava rebelă din Ghouta de Est, în apropiere de Damasc. Un alt aliat important a fost Iranul, care a trimis efective militare și a oferit consultanță strategică. Armata prezidențială controlează în prezent peste 56% din teritoriu, unde se află principalele orașe: Damasc, Alep, Hama și Huoms, în care trăiește peste 70% din populație.

La începutul conflictului, rebelii s‑au grupat sub denumirea de „Armata liberă siriană”, care cuprindea însă miriade de fracțiuni, de la cei care nu aveau nici o orientare religioasă până la islamiștii radicali. Principalele grupări jihadiste sunt Statul Islamic și gruparea Hayat Tahrir al‑Sham. Statul Islamic urmărește înființarea unui califat arab pe teritorii aparținând Irakului și Siriei, în timp ce cealaltă grupare controlează cea mai mare parte a provinciei Idleb.

S.O.S. creștin

În zorii zilei de 14 aprilie a.c., o coaliție a SUA , Marii Britanii și Franței a bombardat Siria, acuzând armata președintelui Bashar al‑Assad de utilizarea armelor chimice cu câteva zile înainte, în luptele din orașul Douma, ocupat de teroriștii rebeli.

În acest context, pentru întâia oară Bisericile creștine din Siria și‑au unit glasurile și au dat o declarație comună referitoare la aceste atacuri din partea puterilor occidentale, pe care o redăm mai jos, fiind preluată de pe principalul portal de știri ortodoxe francofon, orthodoxie.com:
Damasc, 14 aprilie

„Cu noi este Dumnezeu, înțelegeți neamuri și vă plecați!” (Isaia 8, 9).

Noi, Patriarhii Ioan al X‑lea, Patriarhul grec‑ortodox al Antiohiei și Întregului Orient, Ignatie Efrem al II‑lea, Patriarhul siriac al Antiohiei și Întregului Orient și Iosif Absi, Patriarhul greco‑melchit catolic al Antiohiei, Alexandriei și al Ierusalimului, condamnăm și denunțăm agresiunea brutală care a avut loc în această dimineață asupra Siriei, scumpa noastră țară, din partea SUA, Franța și Marea Britanie, care au acuzat Guvernul sirian de utilizare a armelor chimice. Ne ridicăm glasurile pentru a face următoarea declarație:

1. Această agresiune brutală reprezintă o violare a legislației internaționale și a Cartei ONU, întrucât este vorba de o agresiune nejustificată asupra unui stat suveran, membru al ONU.

2. Constatăm cu durere că bombardamentele au fost efectuate de țări puternice, cărora Siria nu le‑a adus nici un prejudiciu.

3. Acuzațiile aduse de SUA, precum și de alte state, în legătură cu utilizarea armelor chimice de către armata siriană sunt nejustificate și nu sunt susținute prin dovezi solide.

4. Data la care are loc această acțiune contra Siriei sabotează munca Comisiei internaționale de anchetă, care era pe punctul de a veni în Siria.

5. Această agresiune brutală distruge șansele găsirii unei soluții politice pașnice și conduce la escaladarea violențelor și la alte complicații.

6. Această agresiune nejustificată încurajează organizațiile teroriste și le dă elan în continuarea acțiunilor lor barbare.

7. Cerem Consiliului de Securitate al ONU să‑și îndeplinească rolul de menținere a păcii în loc să contribuie la escaladarea conflictelor militare.

8. Cerem tuturor Bisericilor din țările participante la aceste atacuri să‑și îndeplinească datoria creștinească, după învățăturile Evangheliei lui Hristos, să condamne aceste acțiuni și să ceară guvernelor țărilor lor să se angajeze pe calea menținerii păcii pe plan internațional.

9. Salutăm curajul, eroismul și sacrificiile armatei arabe siriene, care protejează cu mult curaj Siria și siguranța poporului sirian.

Ne rugăm pentru sufletele martirilor și pentru vindecarea răniților. Suntem convinși că armata siriană nu se va pleca în fața agresiunilor teroriste, fie ele interne sau externe, va continua să lupte contra terorismului până ce chiar și ultimul centimetru de pământ sirian va fi curățat de terorism. Salutăm, de asemenea, poziția curajoasă a țărilor aliate Siriei și poporului sirian.

Ne rugăm pentru securitatea, victoria și izbăvirea Siriei de războaie de orice fel și de terorism. Ne rugăm, de asemenea, pentru pacea Siriei și a lumii întregi și chemăm la pace și înțelegere pe plan intern, în vederea protejării țării noastre și a demnității poporului sirian.

Iată că Bisericile creștine din Siria adoptă o poziție unită în fața acestor acțiuni, condamnându‑le și în același timp făcând apel la instanțele internaționale, precum Consiliul de Securitate al ONU, dar și la Bisericile creștine surori din țările care au participat la atacurile asupra Siriei. De asemenea, ele au mulțumit aliaților Siriei și au cerut restabilirea păcii și înțelegerii pe plan intern.

Poziția Bisericilor creștine

Care a fost reacția capilor Bisericii din țările angrenate în acest conflict?

Episcopul‑vicar catolic siriac Pascal Gollnisch afirmă că la fața locului predomină sentimentul că țările occidentale nu au așteptat rapoartele experților și au acționat pripit. Episodul care s‑a petrecut în 2003 în Irak este încă proaspăt și este firesc ca credincioșii creștini și ierarhii lor să aibă îndoieli. În prezent, din cei 1,8 milioane de creștini câți trăiau în Irak în 1987 au mai rămas mai puțin de 400.000.

Patriarhul Kiril al Moscovei pozează în apărătorul creștinilor din Orientul Apropiat și în acest scop a și reunit în decembrie trecut la Moscova pe toți capii Bisericilor orientale. După atacurile occidentale, acesta a purtat o discuție cu Papa Francisc cu referire la situația din Siria. Prezentă în Orientul Apropiat încă din secolul al 19‑lea, Biserica Ortodoxă Rusă și‑a întărit prezența datorită armatei rusești prin intermediul preoților militari și a dispensarelor medicale.

Rusia vrea să demonstreze astfel faptul că are un interlocutor cu greutate în Occident în persoana Papei, explică Cyrill Bret, conferențiar la Sciences Po, specialist în Rusia și Orientul Apropiat pentru ziarul La Croix. Astfel evită să declanșeze un conflict Est‑Vest și are un susținătorde înaltă calitate morală, fapt ce face ca politica sa în Siria să pară mai acceptabilă în ochii Occidentului.

Armele chimice: realitate sau supoziție?

A existat oare cu adevărat un atac cu arme chimice sau este vorba de o înscenare?

Până ce nu apar dovezi concrete, continuă să persiste îndoiala cu privire la utilizarea armelor chimice de către armata siriană în lupta cu rebelii teroriști. Astfel, chiar fostul șef al forțelor speciale britanice, general‑maior de acest fapt, afirmând în cotidianul britanic Daily Mail că deja Assad a câștigat războiul. Ce rost ar mai avea să folosească arme chimice în acest moment?! Iar opinia lui este împărtășită de majoritatea comandanților din armata SUA . Amiralul Lord West împărtășește și el această viziune, declarând că jihadiștii ar avea mult mai mult de câștigat din înscenarea unui atac cu arme chimice care să pară că vine din partea trupelor prezidențiale, mai ales având în vedere hotărârea SUA de a nu se mai implica în conflictul sirian. Pe de altă parte, colonelul Hamish de Bretton‑Gordon afirmă că la Douma s‑a folosit un agent chimic foarte sofisticat, pe care numai guvernul Assad ar fi avut bani să îl producă în Siria. Lipsa dovezilor este însă evocată și de fostul ministru francez Thierry Mariani, într‑o emisiune televizată la postul LC1, care declară că armata franceză s‑a pripit să participe la aceste atacuri.

Deja în 2012, sora Agnes‑Miriam de la Croix, stareța Mânăstirii Sfântul Iacov, aflată între Damasc și Huoms și ocupată de trupele Al‑Queda pentru a împiedica sărbătorirea Crăciunului, afirma pentru Daily Mail: „Crima, răpirile, violurile și jafurile devin banale. Lumea liberă și democratică sprijină extremiștii. […] Ei [extremiștii – n. a.] doresc să impună legea Sharia și să creeze un stat islamic în Siria. […] Revoluția a fost deturnată de mercenari islamiști, care sunt mai interesați de un război sfânt decât de schimbarea guvernului”.

Soarta creștinilor sirieni

În acest context, creștinii din Siria văd în persoana lui Bashar al‑Assad singurul om care le poate asigura o stabilitate și îi poate proteja de atacurile jihadiștilor islamiști și preferă această variantă față de cea a Statului Islamic sau a califatului arab, ne‑a precizat din Elveția Christine Chaillot, specialistă în Bisericile vechi orientale. Instaurarea califatului arab ar însemna pentru ei distrugerea oricăror urme de creștinism din Siria. De la începutul războiului, din cei 1,5 milioane de creștini, se pare că pe teritoriul Siriei au mai rămas numai câteva sute de mii, conform unui documentar realizat de postul Arte.

Redăm câteva exemple de persecuții ale creștinilor din Siria reținute de CFI, Agenția de cooperare a mass‑mediei, sub egida Ministerului de Externe francez. La 9 august 2017, Sawsan Karapetyan dimpreună cu șase membri ai familiei sale siriaco‑armene au fost ridicați în toiul nopții și duși în afara orașului Raqqa. Erau printre puținii creștini care mai rămăseseră în zonă. Femeia a declarat că au fost insultați și umiliți, obligați să plătească taxe din ce în ce mai mari de către islamiștii din Statul Islamic, care au aruncat în aer toate bisericile creștine din localitate.

Pe 10 aprilie 2016, 21 de creștini au fost omorâți în Al‑Qaryatain de către membrii ai Statului Islamic, iar pe 24 ianuarie 2016, trei creștini au fost omorâți și alți șapte răniți, în timpul unui atac într‑un cartier de la periferia orașului Hassaka, de către teroriștii din gruparea Statul Islamic.

De asemenea, reamintim că în 2015 gruparea islamistă Al‑Queda a distrus mânăstirea de la Mar Elian, veche de peste 1500 de ani, răpindu‑l pe preot dimpreună cu câțiva zeci de creștini. În 2013, rebelii au distrus Mânăstirea Sfinții Serghie și Vah din Maaloula, localitate unde se mai vorbește încă limba aramaică folosită pe vremea Mântuitorului, furând și distrugând icoane cunoscute în întreaga lume, conform pravoslavie.ru. Această biserică a fost construită la începutul secolului al 4‑lea în cinstea creștinilor executați pentru credința lor și adăpostea niște icoane unice. Călugărițele dimpreună cu 40 de orfani s‑au refugiat în Mânăstirea Sfânta Tecla din apropiere. Iar în 2012, șoferul de taxi creștin Andrei Arbashe a fost decapitat, iar trupul său dat la câini pentru că fratele său a criticat stăpânirea instaurată de rebeli.

De altfel, Patriarhul Ignatie Efrem al II ‑lea al Patriarhiei Siriace declarase pentru documentarul realizat în ianuarie de Arte: „Aș vrea să adresez următorul mesaj occidentalilor și europenilor: Am admirat foarte mult discursul vostru democratic și drepturile omului. Dar am fost foarte surprins să văd lipsa voastră de reacție față de atrocitățile comise în Nigeria: sate întregi care au fost arse, oameni arși. Sate întregi din Irak ale comunității yezedi și ale celei creștine sunt distruse, iar locuitorii sfârșesc cu gâturile tăiate ca și martirii noștri din Libia și Etiopia, și totuși pe plan internațional nici o reacție. Dar atunci când a avut loc atentatul de la ziarul francez Charlie Hebdo, dintr‑o dată milioane de europeni, șefi de state s‑au arătat foarte indignați ca și cum sângele francez ar fi mai important decât cel al celorlalți oameni. Este important, darla fel este și cel al altor popoare. Îmi pare rău, dar nu  mai aveți nici un dram de credibilitate. Să nu îndrăzniți să mai vorbiți de democrație, nici să dați lecții cu privire la drepturile omului!”.

Iar Patriarhul Ioan al X‑lea a publicat un comunicat prin care condamnă tweet‑urile președintelui Trump și intervenția militară americană, franceză și britanică fără girul ONU și fără a aștepta raportul Organizației pentru Interzicerea Armelor Chimice privitor la utilizarea armelor chimice în luptele de la Douma.

Ultimul apel

Pe 18 aprilie, cinci Patriarhi, precum și alți capi ai Bisericilor creștine au lansat un apel pentru restabilirea păcii. Textul apelului a fost stabilit în urma convorbirii telefonice dintre Papa Francisc și Patriarhul Kiril al Rusiei. Acest apel este susținut de Patriarhul Teodor al II ‑lea al Alexandriei, Patriarhul Ioan al X‑lea al Antiohiei și Orientului și de Patriarhul Teofil al III ‑lea al Alexandriei. În plus, la acest text au subscris și capii Bisericilor monofizite: Patriarhul Tawdoros al Bisericii Copte din Alexandria și Patriarhul Ignatie Efrem al II ‑lea al Bisericii Antiohiene Siriace. Redăm mai jos textul acestei declarații așa cum apare el pe portalul ortodox orthodoxie.com:

„Fericiți făcătorii de pace căci aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema” (Matei 5, 9).

Însuflețiți de grija pentru milioanele de suflete creștine pe care Dumnezeu ni le‑a încredințat în grijă și pentru binele întregii omeniri, care împărtășește același destin, ne‑am unit vocile în aceste zile pentru a vorbi despre tensiunile internaționale din ce în ce mai acute.

Conflictele în curs de desfășurare din Orientul Mijlociu, care în ultimii ani au generat mari suferințe și au făcut mii de victime și au determinat milioane de persoane să ia calea exilului, amenință să se transforme într‑un adevărat război mondial.

Am ajuns în această lume la un punct de cotitură în privința deteriorării relațiilor pe plan internațional și al cooperării pentru binele comun al omenirii.

Cu siguranță însă că ororile celor două războaie mondiale din secolul trecut nu se pot nici măcar compara cu consecințele dezastruoase pe care le‑ar avea un război mondial în zilele noastre.

Aflându‑ne în fața acestei amenințări teribile, cerem tuturor conducătorilor din această lume să își asume responsabilitatea pe care o au în fața poporului lor, a întregii omeniri și a lui Dumnezeu.

Cerem, de asemenea, țărilor membre ale ONU și în primul rând membrilor Consiliului de Securitate să își amintească de îndatoririle pe care le au față de familia de națiuni și îi implorăm în numele Domnului să depășească neînțelegerile și să coopereze pentru pacea lumii.

În Duminica femeilor mironosițe, 22 aprilie, Patriarhul Antiohiei, Ioan al X‑lea, a prezidat Sfânta Liturghie la Biserica Sfânta Cruce din Damasc, la împlinirea a cinci ani de la răpirea celor doi Episcopi de Alep: Paul Yazigi și Ioan Ibrahim. Cei doi ierarhi au fost răpiți pe data de 22 aprilie 2013 de către un grup terorist, în apropierea orașului Alep, în timp ce se aflau într‑o misiune caritabilă. Episcopul Paul Yazigi de Alep este fratele actualului Patriarh al Antiohiei, iar Episcopul Ioan Ibrahim aparține de Patriarhia Siriacă a Antiohiei.

Așadar, în aceste vremuri de restriște și grea încercare pentru frații noștri creștini, nu ne rămâne decât să ne rugăm pentru pacea lumii și pentru ca Dumnezeu să le dea înțelepciune liderilor politici ai acestei lumi.

Raluca PRELIPCEANU