Revista:

Trei locuri din lume sub semnul Sfintei Treimi

borloveanu

A vorbi despre sărbătoarea Sfintei Treimi este o bucurie, dar a poposi la vetre monastice care poartă acest hram este o împlinire. „Cunoștința Sfintei și celei de o ființă Treimi este sfințire și îndumnezeire pentru îngeri și pentru oameni”, așa cum minunat ne învață Sfântul Maxim Mărturisitorul, motiv pentru care atunci când vorbim despre Sfânta Treime trebuie să trăim o prezență continuă. Cu aceste gânduri am poposit în trei locuri cu aceeași dimensiune spirituală, dar în zone geografice diferite: Meteora, Hebron și Insula Creta. Toate aceste lăcașuri de închinare poartă însemnul Sfintei Treimi.

Mânăstirea Sfintei Treimi – Meteora

Considerat al doilea centru monahal ortodox al grecilor, după Muntele Athos, Complexul de la Meteora este de o frumusețe aparte. Ajungând în centrul Câmpiei Thesaliei, o mulțime de stânci parcă țâșnesc din pământ, iar vârfurile lor semețe mângâie cerul. Așa arată tabloul Meteorelor, văzute de la Kalambaka, pentru ca apoi să urci printre uriașii de stâncă.

Pentru a ajunge la Mânăstirea Sfânta Treime trebuie să urci cele 140 de trepte săpate în piatră, lăsând de o parte și de cealaltă alte două frumuseți de nedescris: Mânăstirea Sfântul Ștefan și Mânăstirea Rousanu. Considerată a treia ca vechime, Mânăstirea Sfintei Treimi tronează deasupra unei stânci deosebit de înalte, fiind cel mai greu accesibilă pentru pelerini. A fost nevoie de 70 de ani pentru ca monahii să urce toate materialele de care a fost nevoie pentru construirea lăcașului de închinare.

Deși Mânăstirea Sfintei Treimi are două biserici, katholikon‑ul (biserica centrală) și o bisericuță mai mică, a Sfântului Ioan Botezătorul, harul care tronează acolo sporește rugăciunea și în ambele locuri simți bucuria de a fi aproape de cer. Văzută de departe, mânăstirea pare o bijuterie, iar când ajungi acolo nu contenești să admiri peisajele care se derulează în fața ochilor. Ceea ce m‑a uimit cel mai mult a fost faptul că Mânăstirea Sfintei Treimi nu constă doar în cele două biserici. Călugării ne‑au primit la trapeza mânăstirii, după care ne‑am desfătat privirea aici, în vârf de stâncă, cu deosebite exponate ale micului muzeu de artă populară. Chiliile monahilor sunt foarte bine îngrijite, iar ceea ce ne‑a surprins pe toți a fost faptul că în spatele bisericii am descoperit o mică grădină de zarzavat. Așa se conturează Mânăstirea Sfintei Treimi de la Meteora, un loc în care ajungi foarte greu, după care îți dorești să rămâi acolo cât mai mult.

Mânăstirea Sfânta Treime – Hebron

Hebronul este unul dintre locurile Țării Sfinte cinstit atât de creștini, cât și de evrei și musulmani. Aceste locuri sunt legate de patriarhii Vechiului Testament, iar cel mai de preț dar al Hebronului este fără îndoială stejarul de la Mamvri, despre care Tradiția spune că va pieri înaintea celei de A Doua Veniri a Mântuitorului. Acesta este locul în care, potrivit Sfintei Scripturi, Sfânta Treime S‑a arătat Dreptului Avraam în chipul a trei călători.

Stejarul lui Avraam, crescut în Valea Mamvri, se află la o distanță de câțiva kilometri sud‑vest de Mamvri, în regiunea Hebron din ținutul Canaan. În mijlocul unei imense grădini a mai rămas un trunchi uscat de stejar, ancorat în chingi de fier și înconjurat cu un gard de protecție din sârmă și fier. Este tot ce a mai rămas din stejarul lui Avraam din Mamvri.

În imediata apropiere a vechiului stejar biblic se înalță Mânăstirea Sfânta Treime, un așezământ monahal ortodox care aparține rușilor. Mânăstirea a devenit un adevărat loc de pelerinaj pentru ruşi, dar şi pentru ceilalţi creştini, și asta pentru că este singurul așezământ creştin‑ortodox din regiunea Hebron. Biserica Mânăstirii Sfânta Treime are trei altare și este împodobită în stilul specific rusesc, cu multe icoane, dar și cu fresce bizantine.

În sfântul lăcaș monastic viețuiesc astăzi doar câțiva călugări, dar au o rânduială oarecum deosebită, în afara slujbelor de peste zi și a privegherilor. În fiecare zi a săptămânii, indiferent că este sau nu sărbătoare, monahii de la Mânăstirea Sfânta Treime înconjoară biserica cu icoana Maicii Domnului, întregind fiecare clipă de rugăciune cu ocrotirea Cinstitului ei Acoperământ. Călugării care se nevoiesc aici rostesc Acatistul Sfintei Treimi în fiecare noapte de priveghere și în locul pomelnicelor pe care noi le lăsăm la biserici aceștia se roagă pentru întreaga omenire.

Mânăstirea Sfintei Treimi – Tzangarólon

Orice pelerin însetat de mirajul Ortodoxiei își dorește să ajungă și în Insula Creta, cunoscută fiind ca leagăn al civilizației mediteraneene. Aceasta este cunoscută și sub numele de Insula Miracolelor, cea mai mare și mai sudică insulă a Greciei, care are o istorie și un pitoresc aparte, cu o combinație unică între tradiție și spiritualitate.

Una dintre cele mai importante mânăstiri cretane ctitorite în vremea stăpânirii venețiene, cu un remarcabil aport la istoria și cultura Insulei Creta, este Mânăstirea Sfintei Treimi – Tzangarólon, stavropighie a Patriarhiei Ecumenice. Biserica principală a mânăstirii are trei abside și un nartex, conturându‑se într‑un mod oarecum diferit de al celorlalte mânăstiri ortodoxe. Katholikon‑ul a fost conceput într‑un stil arhitectonic deosebit, fiind triconc, prevăzut cu o turlă, având mai multe paraclise atât la parter, cât și la etaj. Această biserică a fost construită după modelul lăcașurilor monastice din Sfântul Munte, având însă și motive arhitecturale apusene. Ctitorii bisericii cu hramul Sfânta Treime au fost frații Ieremia și Lavrentie Tzangarólos, care aparțineau unei familii venețiano‑cretane foarte cunoscute, având mare influență atât asupra ortodocșilor, cât și asupra catolicilor din insulă. Acești doi călugări au pus bazele viețuirii monastice din Tzangarólon, făcând ca acest sfânt lăcaș să devină cel mai cunoscut și căutat așezământ din Creta.

Mânăstirea Sfintei Treimi – Tzangarólon se află la poalele Munților Stavroú, unde se poate ajunge pe drumul care vine de la Haniá sau Soúda. Domeniile lăcașului monastic se întind în mare parte în regiunea peninsulei Akrotíri, care este o zonă uscată, propice viței‑de‑vie. Monahii de aici s‑au îndeletnicit de peste 400 de ani cu viticultura, producând vinuri dintre cele mai bune. Pelerinii care ajung la această mânăstire vin aici pentru privegherile deosebite în stil athonit, minuțios slujite de către cei cinci călugări care mai viețuiesc la Tzangarólon.

Mariana BORLOVEANU