Revista:

Maica Domnului, schitul Pătrunsa şi lumina sfinţirii prin smerenie – de Laurenţiu Cosmoiu

VARSANUFIEInterviu cu părintele stareţ Varsanufie Gherghel

La sfârşitul lunii noiembrie a anului trecut, părintele Varsanufie Gherghel, stareţul Schitului Pătrunsa din judeţul Vâlcea, a fost îndepărtat pe nedrept şi fără prea multe explicaţii de la conducerea obştii pe care chiar el a format-o şi trimis să vieţuiască la mănăstirea Stânişoara. În locul lui a fost instalat ca stareţ Caliopie, un tânăr monah care a studiat la Paris şi cu orientări destul de lumeşti şi moderniste.

 

Acesta, de cum a venit, a planificat împreună cu primarul comunei Bărbăteşti (de care aparţine schitul) şi câţiva doritori de ”emancipare”, realizarea unui drum asfaltat şi a unei linii de curent electric, investiţii ce ar fi afectat în mod direct felul de vieţuire duhovnicească, dar şi Parcul Natural Buila- Vânturariţa. Din aceste motive, accesul la sus-menţionatele „beneficii” nu au fost dorite de cei mai mulţi părinţi din obştea de acolo. Şi de aici s-a iscat o mare tensiune în rândul fraţilor şi în sânul credincioşilor, care urcă muntele în număr din ce în ce mai mare. Tensiunea s-a risipit doar după deciziile înţelepte ale ierarhilor, care au cercetat în amănunţime speţa… Lăsându-l deoparte pe părintele ce poartă numele Sfântului Mucenic şi Mărturisitor Caliopie, nu vă ascundem faptul că şi noi am primit cu mare bucurie vestea că la insistenţele şi într- o solidaritate exemplară a părinţilor de la Pătrunsa pe lângă Mitropolia Olteniei, după 6-7 luni de văduvie duhovnicească, a fost reinstaurat ca stareţ părintele Varsanufie – cel sub a cărui îngrijire s-a construit noua biserică, arhondaricul, clopotniţa, trapeza, atelierele şi, ce este cel mai important, s-a format obştea ce în prezent numără aproximativ 40 de vieţuitori.

PĂTRUNSA

Mai mult, ulterior revenirii părintelui Varsanufie, pe data de 10 mai a.c. a avut loc Slujba de sfinţire a unei troiţe care se va utiliza drept cabinet duhovnicesc de vindecare a sufletelor, lăcaş de spovedanie, de mare folos credincioşilor şi obştei. Părintele Varsanufie, cu o smerenie şi discreţie impresionante, a binevoit totuşi să ne acorde un interviu la o zi de la sfinţirea troiţei, pe care îl redăm în continuare.

Vă rog să ne spuneţi, părinte, cum v-a venit ideea realizării acestei troiţe şi cât a durat finalizarea ei?

Ideea ne-a venit de la Mormântul Sfânt – Ierusalim, mai exact de la un loc special ce se numeşte Tezaurul Sfântului Mormânt, şi ne-am folosit oarecum de denumire, dându-i numele, la rândul nostru, Tezaurul Maicii Domnului. Mergând în pelerinaje în Ţara Sfântă, Sfântul Munte Athos şi la multe mănăstiri din România, am adunat numeroase copii de icoane cu Maica Domnului, dintre cele mai frumoase şi mai impunătoare ale ortodoxiei şi astfel am considerat că ar putea fi puse mai bine în valoare, printrun asemenea lăcaş de rugăciune şi curăţare sufletească. Parcursul a fost unul destul de greu, întâmpinând tot felul de piedici, dar dorinţa noastră a fost mai puternică şi a ieşit biruitoare cu ajutorul lui Dumnezeu, astfel încât, trecând peste aceste momente, în mai puţin de un an s-a putut finaliza.

Am înţeles că sfinţirea troiţei a fost amânată, că ar fi trebuit să aibă loc mai devreme. Ne puteţi spune de ce s-a întârziat?

Practic nu s-a amânat intenţionat. Când am hotărât sfinţirea împreună cu ctitorii şi alţi oameni ce au contribuit la realizarea construcţiei, eu nu mai eram stareţ al mănăstirii Pătrunsa. În aşteptarea iconei făcătoare de minuni de la mănăstirea Neamţ, care urma să sosească pentru a întregi suita de icoane prezente deja, s-a tot întârziat aducerea ei fără voia noastră. A fost voia lui Dumnezeu să se sfinţească tocmai când eu m-am întors stareţ. Consider că nu este numai o simplă coincidenţă, ci o purtare de grijă a Maicii Domnului pentru îndrăzneala şi curajul cu care a trebuit să desăvârşim această lucrare.

Mulţi dintre credincioşi au aflat acum 6 luni cu tristeţe că aţi fost îndepărtat de la stăreţia acestei obşti. Care a fost motivul?

Aşa cum nu m-am considerat îndepărtat, la fel nici acum nu mă consider stareţul efectiv, care poartă de grijă. Noi avem aici alăturat o altă troiţă cu o altă icoană, pe care observând-o un credincios a spus foarte frumos: „Aici ea este stareţă”, fiind vorba de icoana „Portăriţa” a Maicii Domnului, pe care eu personal o consider Stareţa acestei mănăstiri. Niciodată nu am să consider că acest loc va rămâne fără stăreţie, pentru că Maica Domnului va rămâne, şi în absenţa mea sau a oricăruia, protectoare şi ocrotitoare. De aceea, în perioada în care nu am mai fost numit stareţ, a fost o perioadă nu foarte grea pentru mine, pentru că ştiam înlăuntrul meu că şi atunci când sunt stareţ încredinţez această purtare de grijă Maicii Domnului, la fel şi când nu am mai îndeplinit această funcţie.

VARSANUFIE 02

Totuşi, care a fost motivul pentru care aţi fost mutat la altă mănăstire?

Eu nu am avut nimic de comentat privind motivul, oricare ar fi el şi pe care nu doresc să-l contest în niciun fel, sau chiar putea să nu fie vreunul (dacă aşa s-a dorit şi realizat). Eu am primit decizia cu seninătate şi dăruire lăuntrică. Oricând s-ar mai întâmpla înlocuirea mea, aş considera că poate veni altcineva mai bun în urma mea şi cu tot dragul l-aş lăsa să mă schimbe.

Dar obştea a avut de suferit din cauza schimbării… Cum comentaţi?

Pentru obşte şi pentru credincioşi, pentru cei care formam deja o familie aici, a fost o perioadă mai grea…

VARSANUFIE 03Cel care v-a înlocuit a venit cu o altă viziune, total diferită, despre conducerea acestui loc. Cum a primit obştea această schimbare impusă fără voia lor?

Acestă venire a noului părinte stareţ a fost fără a se respecta tradiţia Bisericii. A veni stareţ cineva din altă parte, care nu face parte dintre vieţuitorii mănăstirii, destul de numeroşi de altfel, fără a fi consultaţi măcar… Desigur, este un lucru mai mult decât neobişnuit în practica mănăstirească. În tradiţia mănăstirilor, stareţul ar trebui să se aleagă întotdeauna din obştea în care se formează. Intenţiile stareţului venit din afara obştei au fost de a face drum chiar până aici în faţa bisericii noi şi să construiască aşezarea mănăstirească altfel de cum este acum. Acestea au fost ideile primei dezbinări şi cei mai mulţi nu le-am acceptat, bineînţeles că au fost şi câţiva care s-au alăturat acestui „plan”. Având experienţa construirii bisericii cu ajutorul celor 11 măgăruşi ai mănăstirii şi al sutelor şi miilor de creştini, care au format potecile şi le-au sfinţit prin poverile ce le-au purtat cu materialele pentru costruirea a aproape tot ce este aici, acestea ar fi urmat să fie stricate pentru a face loc drumului. Alte idei noi ar fi fost aducerea curentului electric şi realizarea unui corp de chilii în formă de cetate, lucruri pe care marea majoritate a obştii nu le considera realizabile şi oricum, toate acestea ar fi slăbit viaţa duhovnicească şi legătura cu Dumnezeu.

 

VARSANUFIE 04

Cu toată această schimbare, aţi continuat să fiţi duhovnic pentru majoritatea celor din obşte şi pentru credincioşi. Asta a presupus să veniţi săptămânal de la mănăstirea Stânişoara, care nu e chiar aproape, pentru a spovedi. În acelaşi timp, sub diferite metode de recompensă sau impunere, stareţul venit din afara obştei, a reuşit să constrângă pe unii fraţi, sub pretextul că el este stareţ, să se spovedească la el, schimbandu‑şi astfel duhovnicul. E normal?

Părintele, pot spune că folosea această formă de ademenire, te chema, te invita, dar bineînţeles, până la libertate. Nu putea nimeni să fie forţat. Dar folosea această metodă de a recompensa şi în acelaşi timp fiind stareţ, unii se gândeau că e mai avantajos să fii sub ocrotirea lui şi prin asta apărea primul gând al recompensei, măcar şi pe linie duhovnicească.

Cum aţi fost numit din nou stareţ al mănăstirii Pătrunsa?

Atunci când avea să se dea decizia, am plecat împreună cu anumiţi părinţi ce făceau parte din Consiliul Duhovnicesc, iar când coboram pe potecă, în drum spre Mitropolie, mă rugam să se decidă numirea unui stareţ din obştea noastră, dar în niciun caz la mine pentru că în interiorul meu nu îmi doream acest lucru, doream să fie ales altcineva, din ceilalţi părinţi. Cu toate acestea, când am ajuns acolo, hotărârea deja se luase şi am primit această ascultare de a reveni în funcţia de stareţ, gândindu-mă că o fac pentru ceilalţi şi că din toate ce au fost să fie, am învăţat cu toţii ceva. Am devenit mai uniţi, ne-am mobilizat mai mult şi pornim pe drumul acesta cu o experienţă în plus.

Părinte vă urez multă putere duhovnicească şi înţelepciune în conducerea acestei mănăstiri, Bunul Dumnezeu să vă întărească şi să vă ajute!

Vă răspund şi eu prin cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur, ”Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”, mulţumesc tuturor credincioşilor care sunt alături de noi şi pe care îi purtăm la rândul nostru în inimile şi rugăciunile noastre pentru că în suferinţele şi bucuriile lor participăm şi noi. Mulţumesc pentru tot. Slăvit să fie Dumnezeu!

Interviu & foto

Laurenţiu Cosmoiu