Revista:

Sfântul Efrem cel Nou

Untitled

Biserica Ortodoxă Română împreună cu credincioşii au prăznuit pe data de 5 mai pe Sfântul Efrem cel Nou, mult apropiat celor ce‑l cheamă în rugăciuni, căci necontenit şi fără întârziere îi ajută pe toţi cei ce au evlavie la el. Acest sfânt face deopotrivă parte din ceata celor cuvioşi şi a celor ce au primit cununa muceniciei, pentru că atât de mult L‑a iubit pe Hristos cât a trăit pe pământ încât şi‑a
dat cu mare bucurie viaţa pentru El.

Viaţa Sfântului Efrem, pe scurt

S‑a născut în anul 1384, în oraşul Trikala din provincia Thessalia. Pe când avea 9 ani, în 1394, oraşul Trikala a fost ocupat de armata otomană, în momentul când Baiazid I a cucerit Thessalia. În anul 1398, la vârsta de 14 ani, sfătuit fiind de mama sa să fugă pentru a nu fi înrolat cu forţa în armata turcească, Constantinos Morfis, viitorul Sfânt Efrem, alege să se retragă la Mânăstirea Buneivestiri a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu de pe Muntele Amomon, în Attica.

În anul 1424, s‑a petrecut un act de mare cruzime pe când turcii au năvălit în Sfânta Mânăstire Bunavestire, ucigând monahii din lăcaşul Domnului. În acele clipe, Sfântul Efrem nu se afla în mânăstire, căci mergea adesea într‑un ascunziş pustnicesc supranumit Colina Neprihăniţilor pentru a se ruga. În clipa când s‑a întors, i‑a fost dat să vadă o privelişte înfiorătoare, cu trupurile măcelărite ale fraţilor monahi ce zăceau împrăştiate prin curtea mânăstirii.

În anul 1425, pe 14 septembrie, turcii s‑au întors la Mânăstirea Buneivestiri, găsindu‑l pe Sfântul Efrem acolo. L‑au prins şi l‑au legatîn lanţuri, iar vreme de 8 luni şi jumătate l‑au chinuit cu mare cruzime, întrebuinţând cele mai cumplite mijloace de tortură, trecând trupul lui prin suliţele păgâneşti, fiind bătut cu vână de bou, tras pe roată, ars cu fierul înroşit şi multe alte cumplite patimi asemenea Sfinţilor Mari Mucenici Gheorghe şi Dimitrie, îndurând acestea într‑o lungă perioadă de timp. Văzând păgânii că rămâne nestrămutat în credinţa lui în Hristos, în cele din urmă l‑au luat pe smeritul mucenic al Domnului şi l‑au spânzurat cu capul în jos de un copac şi i‑au bătut piroane, ţintuindu‑i trupul de trunchiul acelui arbore care mai există şi în zilele noastre. Apoi, nebuni de furie, barbarii au luat un ciomag aprins şi l‑au înfipt în pântecele sfântului. Astfel s‑a săvârşit Mucenicul lui Hristos Sfântul Efrem cel Nou într‑o zi de 5 mai 1426, dimineaţa pe la ora 9. Torturile pe care le‑a suferit Sfântul Efrem sunt dintre cele mai îndelungi şi grele torturi cunoscute în toată istoria Bisericii.

Primele minuni ale Sfântului Efrem

Prin revelaţie şi mare minune dumnezeiască au fost aflate moaştele Sfântului Efrem atunci când maica Macaria, egumena Mânăstirii Bunavestire, se ruga cu sârg lui Dumnezeu să‑i descopere pe unul dintre sfinţii ce s‑au nevoit şi şi‑au dat viaţa pentru credinţa ortodoxă la această mânăstire. Mult timp a stăruit maica, iar până la urmă rugăciunile i‑au fost ascultate, auzind un glas îngeresc care i‑a spus: „Sapă acolo şi vei găsi ceea ce doreşti”, arătându‑i‑se în chip tainic un colţ din pridvorul mânăstirii. Apoi încă o dată a auzit, mai poruncitor, glasul acela: „Sapă acolo şi vei afla ceea ce doreşti!”. Aşa că stareţa a rugat un muncitor să sape în locul respectiv, iar la o adâncime de 1,7 metri a descoperit craniul unui om ce îndată a început să răspândească un miros frumos împrejur. Maica Macaria a îngenuncheat şi a îmbrăţişat moaştele, închinându‑se cu evlavie. Le‑a luat să le cureţe de pământ şi apoi le‑a lăsat într‑o nişă şi a mers să se roage singură în biserică. Deodată a auzit paşi hotărâţi şi puternici în biserică. Înspăimântată fiind, nici măcar nu a îndrăznit să se întoarcă, dar auzind glasul celui ce‑i spunea: „Până când mă vei lăsa acolo? Şi el, care mi‑a pus capul aşa…!”, s‑a întors şi l‑a văzut pe sfânt că „era înalt de statură, cu ochii mici, rotunzi, cu uşoare riduri pe la colţuri. Barba sa era neagră şi puţin ondulată. Purta îmbrăcăminte călugărească şi în mâna stângă ţinea o făclie foarte strălucitoare, iar cu mâna dreaptă binecuvânta”.

A doua zi, maica Macaria a aprins o candelă în Sfântul Altar, după care a luat sfintele moaşte şi le‑a pus într‑o firidă sub acea candelă. Seara în somn i s‑a arătat din nou sfântul, stând în picioare în biserică şi ţinând alături o icoană ferecată în argint. Sfântul i‑a spus: „Îţi mulţumesc mult! Mă numesc Efrem”.

De atunci, necontenit multe minuni s‑au săvârşit atât în Grecia, cât şi în România. La noi în ţară sunt sute de mărturisiri despre minunile şi ajutorul primit de credincioşi atunci când s‑au rugat cu nădejde la Sfântul Efrem. În repetate rânduri din ale sale moaşte a izvorât mir. I‑a ajutat pe cei bolnavi, iar cei ce urmau să sufere intervenţii chirurgicale şi care s‑au rugat Sfântului s‑au făcut bine. Pe dependenţii de droguri îi ajută să scape de această patimă, pe cei căzuţi în depresie şi deznădejde, pe cei aflaţi în necazuri şi în primejdii, pe cei care au nevoie de un loc de muncă, chiar şi pe cei care se află în examene la şcoală, Sfântul Efrem cel Nou, dintru darul Duhului Sfânt, împarte, chiar şi după aproape 600 de ani de la mucenicia sa, milostenia Domnului în chip minunat.

Odoarele din Bucureşti ale Sfântului

Mulţi credincioşi merg zilnic să se închine şi să se roage la Sfântul Efrem în Bucureşti în mai multe lăcaşuri, trei dintre ele fiind mai importante. Pe lângă proaspăt adusele moaşte ale sfântului, la 3 mai 2015, ce au fost aşezate la loc de cinste în biserica Mânăstirii Radu‑Vodă, în dreapta, chiar între icoana Maicii Domnului şi racla moaştelor Sfântului Ierarh Nectarie, credincioşii mai pot merge spre închinare la biserica Icoanei, unde se află papucul Sfântului Efrem, alături de o frumoasă icoană care îl reprezintă. Undeva, mai la margine de Bucureşti, lângă ruinele vechii biserici de secol 18 a Mânăstirii Chiajna, lângă o groapă de gunoi, s‑a ridicat o nouă aşezare monahală cu o biserică din lemn în stil maramureşan, unde se găsesc spre închinare moaşte ale Sfântului Efrem.

Cu bucurie mi‑a fost dat să văd că în ziua de 5 mai, atunci când este sărbătorit Sfântul Efrem cel Nou, sute de credincioşi au format rânduri pentru a se ruga, închina şi pentru a mulţumi sfântului. Strălucirea minunilor sale a străbătut întreaga lume, fiind deja mult cunoscută în România. Mulţi români şi‑au aflat alinarea suferinţelor şi şi‑au găsit îndreptare fie doar şi gândindu‑se la Sfântul Efrem, cel care acum 589 de ani murea cu jertfă pentru dreapta credinţă, luând exemplu pe Mântuitorul Hristos.

 
Laurenţiu COSMOIU