Revista:

«Vocea Domnului vorbeşte în alte tonuri cu fiecare», interviu cu solista şi compozitoarea Paula Seling

Untitled

Născută la Baia Mare de Crăciunul anului 1978, Paula Seling a absolvit Liceul „Gheorghe Şincai” din oraşul natal, apoi Şcoala Superioară de Jurnalistică din Bucureşti. A studiat canto şi pian. Ascensiunea sa în lumea muzicală a început în 1996. Casătorită în 2005, şi‑a deschis propria casă de producţie, Unicorn Records, împreună cu fratele ei, Paul Seling, şi cu soţul ei, Radu Bucura. În 2010 a obţinut locul 3 în finala Eurovision de la Oslo. A fost în mai multe rânduri declarată cea mai frumoasă participantă la Eurovision, a cucerit mai multe premii româneşti şi internaţionale şi a scos peste o duzină de discuri de mare succes (de la Only love, în 1998, la One mile of words, în 2013). Credinţa în Dumnezeu a călăuzit‑o de‑a lungul întregii vieţi, iar interviul de mai jos, acordat în exclusivitate magazinului ilustrat Lumea Credinţei, în postul pascal al acestui an, reprezintă o impresionantă mărturie.

 

„Dacă voi avea un copil, am să‑l dau la ora de Religie”

Stimată doamnă Paula Seling, vă mulţumesc pentru amabilitatea acceptării acestui dialog pentru revista „Lumea Credinţei”, într‑o vreme în care societatea românească este divizată, iritată şi înverşunată pe tema studierii Religiei sau a educaţiei religioase în şcoala românească. Ştiu, din interviurile pe care le‑aţi acordat până acum diverselor reviste şi ziare, că din fragedă copilărie aţi fost foarte apropiată de Biserică, de viaţa bisericească, prin intermediul bunicilor dvs. Pot să vă mărturisesc şi eu că am ajuns să îmbrăţişez preoţia tot datorită bunicilor, care din copilărie mi‑au sădit în suflet dragostea de Dumnezeu, m‑au crescut în credinţă, în respect faţă de  ameni,
pentru că aceste simţăminte frumoase se sădesc în sufletele copiilor încă de la început. E ceva rău în a ne creşte copiii cu credinţă în Dumnezeu?

Dacă eu nu aveam parte de atenţie în sensul acesta din partea familiei ar fi fost posibil să ajung un om necredincios. E adevărat că atunci când eşti copil, aşa cum aţi spus, ţi se sădeşte în suflet dorinţa de a‑L căuta pe Dumnezeu în jurul tău. D acă nu‑L cauţi, nu‑L găseşti. Dacă nu‑L găseşti, atunci crezi că El nu este sau nu există. Dar cu siguranţă El este, există. Cred că fiecare dintre noi, dacă vrea să vadă, cu siguranţă vede că Dumnezeu are grijă de noi şi face lucrurile pentru noi în aşa fel încât să ne fie nouă mai bine. Mie îmi pare rău că s‑au născut atâtea discuţii acolo unde trebuia să fie un da hotărât. Întotdeauna educaţia ajută omul în devenirea lui, îl învaţă, îl povăţuieşte ce să facă şi cum să facă. Toate lucrurile acestea ar trebui să fie foarte importante pentru toţi părinţii. Vă spun sincer că dacă voi avea un copil, şi mă rog la Dumnezeu să‑l am, eu am să‑l dau la ora de Religie, pentru că eu ştiu că îi face bine. Îi face bine să înveţe Cartea Cărţilor, Biblia, să înveţe despre relaţia cu Dumnezeu, despre toate lucrurile sfinte. Eu ştiu că sunt atâtea exemple bune care pot fi studiate din Biblie, din vieţile sfinţilor, şi pot să le fie de un real folos copiilor, aşa cum şi mie mi‑au fost. Cum să te împotriveşti unui lucru care până la urmă arată clar tuturor ce e binele şi ce este răul? Sper că m‑am făcut înţeleasă, subiectul este delicat şi nu aş vrea să supăr pe nimeni cu aceste cuvinte.

V‑aţi întors deseori în vremea copilăriei şi evocaţi deseori momentele de bucurie şi fericire pe care le‑aţi trăit în copilărie. V‑am ascultat deseori piesa „Acasă”, în care mă regăsesc şi eu când mă gândesc la satul copilăriei din ţara lui Coşbuc şi Rebreanu. Unde sunteţi mai „acasă” acum: în Maramureş, Bucureşti sau Braşov?

E greu de spus pentru că fiecare loc are oameni dragi sufletului meu. Fiecare loc este, chiar dacă vorbim de unul fizic, un loc unde s‑au adunat o mulţime de amintiri. Mă simt bine şi în siguranţă şi la casa din Bucureşti, şi la Braşov, şi la Baia Mare. Socrul meu, Dumnezeu să‑l odihnească, îmi spunea că acum am trei case: la Bucureşti, la Braşov şi la Baia Mare. Mă simt acasă şi acolo, şi acolo,şi acolo. Cred că cel mai mult vibrează în sufletul meu casa bunicilor; nu casa în care am stat şi m‑am dus la şcoală, ci casa bunicilor aflată într‑un sat la 17 kilometri de Baia Mare. Aceea e casa de care sunt foarte legată sufleteşte.

Suntem acum în această perioadă a Postului Paştilor, o perioadă de reculegere din punct de vedere duhovnicesc, perioadă în care ne pregătim sufleteşte de marea sărbătoare a Învierii Domnului Iisus Hristos. Cum erau Paştile în Maramureş, în satul bunicilor din vremea copilăriei dvs.?

Abia aşteptam să vină sfintele sărbători. Ştiam încă de mică semnificaţia sărbătorii Paştilor. A şteptam să ajung la bunici, să mă duc la biserică. Tot timpul îmi povesteau bunicii despre semnificaţia sărbătorilor pascale. Vreau să vă spun că pe mine m‑a marcat foarte profund filmul Iisus din Nazareth al lui Franco Zeffirelli. În anii trecuţi, televiziunile difuzau filmul acesta în perioada de dinaintea Paştilor. În ultimii ani însă, din păcate, nu se mai difuzează. Aşa cum am spus, pe mine m‑a marcat acest film, chiar mi‑am cumpărat un DVD cu filmul, îl am acasă şi când am timp mă uit la el. Pentru că vorbeam despre educaţia tinerilor şi a copiilor în credinţă, de îndrumarea lor în ce priveşte semnificaţia acestor întâmplări din credinţa noastră, vizionarea unui asemenea film le poate aduce lămuriri, întrucât faptele din viaţa Mântuitorului relatate de Evanghelii sunt redate acolo atât de frumos încât pe mine m‑au emoţionat de fiecare dată. Îmi pare rău că acest film nu se mai difuzează în fiecare an în preajma sărbătorilor pascale.

„Muzica cultă, cea înălţătoare, îşi are începutul  în Biserică”

Vă propun să ne apropiem de ceea ce faceţi dvs. cu multă pasiune şi dăruire: muzica! Aţi afirmat cândva că „un artist care cântă cu însufleţire e şi Dumnezeu în glasul lui”. Ştim că muzica îl înalţă pe om sufleteşte, însă nu orice fel de muzică…

Aşa este. Nu orice muzică.

Dvs. cântaţi atât de frumos şi cântece de dragoste, şi cântări bisericeşti, religioase, care îi sensibilizează pe cei ce vă ascultă. În ce măsură îl poate apropia muzica pe om de Dumnezeu?

Muzica este un mod de comunicare şi are diferite scopuri, funcţii, cum am învăţat recent la şcoală, strâns legate de nevoile omului. Printre altele, există funcţia anatomo‑fiziologică, cea psihologică, de comunicare, estetică, dar şi axiologică, culturală. Omul a simţit nevoia, de‑a lungul timpului, să se exprime prin muzică în cele mai importante momente din viaţa lui. Dar muzica cultă, cea înălţătoare, îşi are începutul în Biserică. Acolo a apărut din nevoia de a „cânta” frumos rugăciunile, de a crea stări înalte pentru cei care asistau la slujbe. Aşadar muzica avea rostul de a eleva spiritual şi nu avea doar o funcţie hedonică, cum a rămas în majoritatea ei în vremurile noastre. Muzica are 40.000 de ani vechime şi are şi o funcţie vindecătoare. Îţi vindecă sufletul, inima. E menită să te liniştească, să te bucure. Practic, muzica e o dublă rugăciune, dacă o spui cum trebuie – şi prin cuvânt, şi prin frumuseţea ei în sine.

Dvs. aţi cântat şi cântaţi muzică religioasă, bisericească. Spunea cineva că aveţi o voce îngerească, de heruvim. Ce simţăminte aveţi faţă de muzica religioasă pe care o cântaţi?

Pe mine această muzică mă vindecă. Vă spun sincer: mă înalţă, mă linişteşte. Întotdeauna îi spuneam soţului meu, Radu, că abia aştept de fiecare dată Sărbătorile, perioada colindelor şi perioada Paştilor, pentru că sunt invitată să cânt muzică bisericească, să cânt muzică sfântă, cu ocazia acestor mari sărbători. Pentru mine acest lucru este şi o terapie, dacă vreţi. Cântând această muzică, inclusiv vocea parcă mi se aşază altfel. E minunat.

Cu siguranţă, mulţi dintre credincioşii Bisericii noastre aşteaptă cu multă bucurie noi albume cu colinde sau pricesne interpretate de Paula Seling. Aveţi în lucru vreun nou album pe aceste teme?

Sigur. Plănuiesc ca anul acesta să pun într‑un album toate noile colinde pe care le‑am înregistrat în ultima vreme şi să le ofer publicului. Până atunci, însă, abia aştept să fie finalizat mixajul unui album special pentru mine, cu cântările Sfintei Liturghii interpretate în Biserica Vovidenia, alături de Corul Vovidenia, o idee minunată a Arhimandritului Mihail Daniliuc, părinte drag şi bun prieten, cel care de multe ori mă ajută cu sfaturi şi vorbe bune.

În legătură cu viaţa duhovnicească, vreau să vă întreb dacă aveţi anumite locuri speciale în care să vă retrageţi uneori pentru linişte şi meditaţie, cum ar fi anumite mânăstiri preferate, fie din Maramureş, fie din jurul Bucureştilor?

Cu multă tristeţe vă spun că nu am avut vreme în ultima perioadă să mă retrag, am fost prinsă într‑un vârtej pe care nu am avut cum să îl opresc prea des şi, atunci când am putut, am fugit acasă la părinţi, pe care îi văd destul de rar. Ceea ce îmi doresc este să petrec câteva zile la Schitul Vovidenia, am primit invitaţia de multe ori şi, după ce vom termina şi casa la care muncim, sper să ne luăm o pauză de la muncă şi să dăm o fugă până acolo.

Aţi fost dăruită de Dumnezeu cu mult har în ceea ce priveşte calităţile dvs. muzicale. Chiar aţi afirmat că talentul e un har pe care îl primeşti de la Dumnezeu şi că fiecare om are un rost în lume, pe care Cel de Sus îl arată omului în vederea îndeplinirii scopului existenţei sale pe acest pământ. Sigur, pe lângă talentul pus de Dumnezeu în om e nevoie de foarte multă muncă. Ce sfaturi le‑aţi da tinerilor care vor să meargă pe urmele Paulei Seling?

Iubirea pentru muzică este foarte importantă. Dacă printre motivele pentru care cineva se apucă de muzică nu există şi aceasta înseamnă că îi va fi greu să cânte. Trebuie să fii sincer cu tine şi cu publicul tău, să studiezi, să munceşti, să te organizezi, să cauţi răspunsuri la întrebările vieţii, lucruri care îţi pot da un plus de emoţie în interpretare, să înţelegi de ce simţi chemarea de a cânta, să cânţi cu gândul la emoţiile pe care le creezi, cu dăruire, cu modestie şi cu iubire.

„Există oameni disperaţi care au ales căi nepotrivite…”

Am citit undeva câteva cuvinte de‑ale dvs. despre dragoste, care m‑au dus cu gândul la minunatul cuvânt despre dragoste al Sfântului Apostol Pavel din Epistola întâi către Corinteni: „Dragostea face lumea să se învârtă.  Dragostea e complexă şi subtilă, fără să necesite demonstraţii sau cuvinte în plus. Dragostea este în primul rând altruism, înseamnă dăruire, implicare, devotament… Dragostea pentru oameni se naşte din posibilitatea de a înţelege sufletul celuilalt, din bunăvoinţă, din bunătate. Scopul este ca să iubeşti oamenii şi să le înţelegi firea, bucuriile, suferinţele, să te pui în locul lor…”. Nu vi se pare că, în aceşti 25 de ani de libertate, noi, societatea românească, ne‑am urâţit un pic la suflet?

Suntem nepăsători, suntem altfel decât puteam fi, ezităm în faţa nevoii de iubire, e adevărat. Însă poporul ăsta a trecut prin multe. Nu ştiu dacă e în totalitate vina lui că, atunci când a avut libertate, a transformat‑o fără să ştie în corvoadă. Când s‑ar fi putut construi atât în afară, cât şi în sufletele noastre, s‑au ales alte căi de către cei ce aveau puterea, demolând încrederea multora în oameni, în bine, în viitor. E xistă oameni disperaţi care au ales căi nepotrivite de a exista. Au devenit, din oameni luminoşi, oameni închişi în griji şi în nevoi. Grijile, nevoile şi frustrările te pot schimba, dacă nu eşti puternic în faţa lor. Cine ştie încotro ne îndreptăm şi de ce…

În legătură cu calea credinţei pe care aţi urmat‑o din copilărie până în prezent, ce sfaturi le‑aţi adresa tinerilor din vremea noastră cu privire la urmarea credinţei în Dumnezeu, într‑o vreme cu multe tentaţii şi provocări pentru generaţia lor?

Îmi este foarte greu să spun, pentru că fiecare are inima lui şi vocea Domnului vorbeşte în alte tonuri cu fiecare. C e pot să spun este că, privind înapoi, dacă nu aş fi avut pe Domnul alături în fiecare clipă, nu aş fi fost poate azi. De mică m‑a ferit de lucruri care puteau să mă ia de lângă părinţii mei. Eu ştiu că El a fost. Cum pot să îi conving pe ceilalţi? Există un lucru care se întâmplă atunci când spui cât de des poţi Rugăciunea inimii. Poate să devină un fel de gând care merge în paralel cu tot ceea ce faci sau spui sau gândeşti. Şi asta face bine sufletului, te ajută să simţi, să cauţi şi să pui întrebările potrivite. Se ştie că postul e important când Îl cauţi pe Dumnezeu. Curăţă, pregăteşte corpul pentru lumina pe care ne‑o trimite Dumnezeu zi de zi, întăreşte prin sacrificiul făcut.

Vă rog, în final, să transmiteţi câteva gânduri pentru cititorii revistei „Lumea Credinţei”.

Vă mulţumesc că aţi citit gândurile acestea, sper să vă fie de folos şi, dacă ceva nu vă e pe plac, să mă iertaţi, învăţ
şi eu, tot timpul omul învaţă şi fiecare dintre noi are lecţiile sale de parcurs. Să fie uşoare şi puternice ale voastre, să vă înalţe spre cer, spre lumină. Cu drag, Paula.

 

Interviu realizat de Preot Ion Alexandru MIZGAN

Foto: facebook.com/paulaseling/