Revista:

Recea: 10 ani de la înveșnicirea părintelui Ioan Iovan

mormant Recea parinte Ioan Iovan

Acum am terminat de citit o biografie a părintelui Arsenie Boca scrisă de Tatiana Niculescu, bazată mult pe arhivele celor care îl filau și prigoneau pe Sfântul Ardealului. Volumul are un capitol întreg numit „Iovan”, în care se vorbește despre persoana și caracterul neînduplecat, neaplecat spre concesii și compromisuri al marelui duhovnic. Acesta odihnește la Recea, bijuteria de mânăstire pe care a ridicat‑o alături de maica stareță Cristina Chichernea. Aceasta i‑a făcut în Sâmbăta morților (26 mai a. c.) o pomenire. Dar ce pomenire…!

Oamenii încă plângeau

Mare lucru să vezi oameni plângând pe cineva drag, chiar și după un deceniu… Asta am văzut la Recea, unde am fost prezent în calitate de creștin care l‑a cunoscut pe părintele Ioan Iovan, de ziarist care a scris despre mânăstire, de prieten al maicii starețe Cristina, dar și de editor. Căci am realizat, la îndemnul și sub presiunea discretă a maicii starețe, o lucrare impresionantă – sub forma unui triptic – care prezintă Viața părintelui Ioan, Predicile marelui duhovnic și ale stareței Cristina și Istoricul așezământului mureșean. Trebuie spus că lucrarea editorială s‑a bucurat de binecuvântarea generoasă și de Cuvântul înainte al ÎPS Irineu al Albei Iulia, scris cu vibrație și sinceritate duhovnicească. Toate cele trei volume, spectaculoase ca imagini (full color) și text, sunt cuprinse într‑o casetă legată cu bandă tricoloră. Ce mai, o carte‑obiect de excepție pe care numai o viață ca a părintelui Ioan și o tenacitate ca a maicii Cristina o puteau genera și susține ca demers editorial! Aici se cuvine să aduc mulțumiri celor care au contribuit cu texte la alcătuirea volumelor, Larisei Barbu care a paginat și a creat ținuta grafică a albumelor, lui Tudor Călin Zarojanu care a îngrijit triada de albume, corectorilor Valeriu Vaţel şi Mariana Dinu, precum și maicii Lidia care a fost veriga de legătură între proiectul și intențiile maicii starețe și noi, editura care le‑a realizat. Cu această lucrare pot spune cu mâna pe inimă că Editura Lumea Credinței s‑a înscris definitiv pe orbita caselor editoriale (foarte puține, de altfel) care produc la calitate excepțională albume de artă, monografii, albume de prezentare – adevărate cărți de vizită ale mânăstirilor sau episcopiilor beneficiare.

Stareța Cristina – o specie pe cale de dispariție

La Recea însă a fost investit și mult sentiment de prețuire pentru cei morți, dar și pentru cei vii, iar când am văzut mulțimea de oameni care au umplut biserica pentru a fi părtași la comemorare, sufletul meu s‑a bucurat. S‑a bucurat în primul rând pentru amintirea pe care a lăsat‑o arhimandritul Ioan, pentru creștinii care poartă o fărâmă din duhul său, pentru frământarea și truda obștii ca totul să iasă bine, pentru soborul de preoți care a slujit – condus de părintele Nectarie. Toate au fost după rânduială, toate au fost cu inimă bună, deschisă, iar cuvântările de la sfârșit au generat multă emoție. Mai întâi a vorbit stareța – ca ucenică și prietenă în deceniile de suferință ale părintelui –, care impresionează prin discurs și atitudine, oricum ai privi lucrurile. Stăpânind perfect limba română, stavrofora Cristina este un orator redutabil, care are arta evocării la purtător. Emană credibilitate și autoritate, este genul de stareță (pe cale de dispariție) care îmbină natural calitățile duhovnicești cu cele ale unei mari doamne prin cultură, norme de conduită și caracter. Are rasă (și clasă), cu alte cuvinte!

A urmat la cuvânt părintele Jan Nicolae, cel mai serios și eficace urmaș al părintelui Ioan Iovan. Pe lângă faptul că are o suprafață intelectuală impresionantă, părintele Jan (care slujește la Alba Iulia, într‑o biserică a cărei poveste o voi spune într‑un viitor apropiat) posedă harul vorbirii, are naturalețe și elan euharistic vizibil. Continuator în duh al marelui monah, preotul de mir (venit la Recea cu parte din adorabila sa familie) știe cum să apropie lumea de potir, știe și cum să atragă intelectualii în biserică, are darul pescuirii mulțimilor în năvodul lui Hristos.

Unele peste altele, dacă ar fi să ne uităm doar la acești doi oameni remarcabili, urmași ai marelui duhovnic, și tot înțelegem puterea pe care a avut‑o în viață fiind, dar și de dincolo de mormânt. Pentru că știți ceva? Marii oameni nu mor niciodată, și asta am văzut la evenimentul pascal de la Recea!

Răzvan BUCUROIU