Revista:

Sfântul Mare Mucenic Pantelimon, tămăduitor de trup şi suflet

Untitled

Ocrotitor al medicilor şi tămăduitor al tuturor suferinţelor, Sfântul Mare Mucenic Pantelimon este prăznuit de Biserica Ortodoxă pe 27 iulie. Acest sfânt este cinstit de credincioşii din întreaga lume, iar noi, românii, avem bucuria de a ne putea închina sfintelor sale moaşte la Catedrala din Constanţa. De asemenea, la Mânăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, în imediata apropiere a mormântului părintelui Arsenie Papacioc, un izvor curge întru veşnicie spre tămăduirea celor care se închină sfântului tămăduitor, a cărui privire mângâie pe tot creştinul care ajunge aici.

Pantelimon „cel cu totul milostiv”

Sfântul mare mucenic şi Tămăduitor Pantelimon este cunoscut drept unul dintre „doctorii fără de arginţi” care au tămăduit multe răni şi neputinţe, fără să aştepte nici un fel de răsplată. acesta era considerat tămăduitor al bolnavilor şi ocrotitor al doctorilor, moştenind smerenia mamei sale evula, care era o creştină desăvârşită şi mare iubitoare de Dumnezeu. Pantoleon, cum se numea la vremea aceea, era foarte atras de învăţătura creştină, iar mama sa i‑a fost sprijin întotdeauna, împărtăşindu‑i toate ideile şi faptele cele creştineşti. după trecerea la Domnul a credincioasei sale mame, tatăl său l‑a îndemnat tot timpul doar către cele păgâne. Tânărul Pantoleon a absolvit Şcoala de medicină din Nicomidia, după care a început să‑i ajute pe toţi cei afl aţi în suferinţă. Pe lângă vindecarea bolilor, acesta îi tămăduia şi sufl eteşte pe toţi cei care îl căutau pentru sfaturi. Vestea priceperii şi isteţimii sale s‑a răspândit imediat, motiv pentru care a devenit medicul personal al împăratului. Când a realizat că singurul nostru tămăduitor este Mântuitorul Iisus Hristos, s‑a sfătuit cu bătrânul său sfetnic Ermolae şi în scurt timp a primit Taina Sfântului Botez, numele pe care l‑a primit fiind Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”. numele i‑a fost de bun augur pentru că din momentul acela avea să săvârşească nenumărate vindecări de‑a dreptul miraculoase. Datorită milosteniilor pe care le făcea cu cei bolnavi şi neajutoraţi, Sfântul mare mucenic şi Tămăduitor Pantelimon a fost alăturat celorlalţi „doctori fără de arginţi”.

Multe şi grăitoare minuni a săvârşit încă din timpul vieţii

Pentru că vindecările sale erau de‑a dreptul miraculoase, dar şi pentru credinţa sa, Sfântul Pantelimon a fost supus unor chinuri groaznice de către împăratul Maximian, care a cerut într‑un sfârşit să i se taie capul. Sfântul a fost legat de un stâlp, iar mai multe gheare de fier i‑au brăzdat trupul, după care rănile i‑au fost arse cu torţe aprinse. Spre uimirea tuturor celor de faţă, torţele s‑au stins ca prin minune, iar rănile s‑au vindecat pe loc. cuprins de furie, împăratul Maximian a dat ordin să fi e scufundat în plumb topit şi aruncat în mare şi, pentru că nici atunci nu a murit, a fost aruncat în cuşca unor fi are sălbatice, care însă l‑au înconjurat cu blândeţe. Într‑o ultimă încercare, împăratul a cerut ca Sfântul Pantelimon să fi e decapitat, iar trupul său aruncat în foc. acesta a fost momentul în care mai mult decât oricând şi‑a dovedit sfinţenia. În clipa în care şi‑a dat sufletul, din înălţimea cerurilor s‑au auzit cuvintele: „Slujitor credincios, dorinţa ta va fi acum îndeplinită, porţile cerului îţi sunt deschise, cununa ta e pregătită. Vei fi de‑acum înainte adăpost deznădăjduiţilor, ajutor celor încercaţi, doctor bolnavilor şi teroare demonilor”.

Izvorul făcător de minuni de la Techirghiol

Oameni suferinzi din toate colţurile lumii vin ajutorul nămolului sapropelic de la Techirghiol. dincolo de tratamentul balnear, majoritatea celor aflaţi aici pentru alinarea bolilor se opresc întotdeauna şi la slujbele oficiate la mânăstirea Sfânta Maria. Am stat de vorbă cu mulţi dintre ei şi am afl at că zilnic vin să ia apă de la izvorul făcător de minuni al Sfântului Pantelimon. Oamenii se smeresc şi în general nu doresc să fie fotografiaţi, dar din povestirile lor am aflat cât de folositoare este apa acestui izvor.

„Vin aici de peste douăzeci de ani – mi‑a mărturisit d‑na minodora V., din Făgăraş –, iar apa acestui izvor m‑a ajutat să birui un psoriazis destul de chinuitor. Se spune că această boală nu se vindecă niciodată, dar rănile sângerii pe care le aveam pe trup cu zeci de ani în urmă şi care mă chinuiau până la depresie au dispărut ca şi cum n‑ar fi fost niciodată. Mai apar când şi când pete şi mâncărimi ale pielii, dar foarte vagi. cu apă de mare, nămol sapropelic şi apă de la izvorul Sfântului Pantelimon am redevenit un om normal. Îi mulţumesc lui Dumnezeu şi Sfântului Pantelimon pentru că am descoperit binefacerile acestui izvor”.

Am rămas şi eu, o vreme, lângă izvorul Sfântului Pantelimon şi, după ce am tămâiat mormântul părintelui Arsenie Papacioc, am mai zăbovit o vreme acolo, în raiul de la Techirghiol, după care am băut din apa cea vindecătoare, simţind cum mă limpezesc pe dinăuntru: „Purtătorule de chinuri, Sfinte şi Tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe milostivul Dumnezeu ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre!”.

Mariana BORLOVEANU