Revista:

Prorociile „clarvăzătorilor” din Balcanii secolului 20

vanga

Creştinul călătoreşte pe marea acestei vieţi – după cuvântul Apostolului – „prin credinţă, nu prin vedere”, necălăuzindu-se după vise, vedenii, clarviziuni ori prorocii. Îi este îndeajuns credinţa în cuvântul rostit de Hristos şi propovăduit de Biserică – de folos în măsura cea mai înaltă pentru mântuire. Fenomenele parareligioase din imediata noastră apropiere, ce au marcat, vreme îndelungată, conştiinţe şi inimi, nu pot fi, însă, cu toate acestea, ignorate. Fie şi ca evidenţă socială…

Legende şi hagiografi de ocazie

S-au creat adevărate legende în jurul „prorocilor” din Balcani şi de la Nord de Dunăre – de-ar fi să amintim doar de celebra baba Vanga din Petrici ori de Petrache Lupu de la Maglavit. Vieţile lor au fost consemnate de biografi dibaci în ale scrisului, fiind răspândite în popor prin broşuri atrăgătoare ori prin intermediul presei de mare tiraj. Canonul hagiografic a fost respectat şi el întru totul: „Fost-a prorociţa aceasta aleasă de Cel Preaînalt chiar din pântecele maicii sale”, „maica sa a avut, înainte de a-l naşte, semn că va fi proroc şi îndreptător al vieţii multor oameni pe pământ” ori „încă din pruncie postea şi se ruga, arătându-i-se ei, la vârsta de şapte ani, Născătoarea de Dumnezeu, care a călăuzit-o întreaga viaţă”…

galina

Mesaje şi „proroci”

Ce au vestit prorocii balcanici ai veacului al 20-lea? Dezastre naturale, cutremure, războaie, foamete, decăderea credinţei, dar şi chemarea la pocăinţă pentru a preîntâmpina toate aceste nefericiri. Uneori – mai cu seamă prorociţele – se vor constitui în adevărate pitia, indicând precis lucruri ascunse în casele oamenilor ori vrăjmaşi neştiuţi, întrezărind viitorul celor care le consultau,
povăţuindu-i pe calea pe care se cuvenea să meargă în viaţă, pentru fericirea lor cea vremelnică şi veşnică. Puţini dintre cei care le vor călca pragul se vor plânge ori se vor îndoi, de altfel, de soluţiile lor, din teama de a nu avea parte, după despărţirea de clarvăzător, de împrejurări chiar mai rele decât cele prin care treceau…

Nobelul pentru literatură şi fotbalul

Au fost consultaţi, în multe rânduri, de înalte personalităţi politice, de oameni de ştiinţă, artişti, scriitori ori de către sportivi de performanţă. Li s-a cerut să întrevadă în viitor soarta unor neamuri creştine ori păgâne, descoperiri ştiinţifice ce vor urma şi care vor marca soarta omenirii, dar şi rezultatul unor importante dispute fotbalistice, de handbal ori ale unor competiţii de haltere. Nu vor lipsi, desigur, nici întrebări legate de atribuirea „Nobelului” pentru literatură, căderea comunismului, câştigarea alegerilor de către un partid ori un altul…

Uneori, tâlcuirea prorociilor lor se va face după decenii bune, ori chiar după un veac (precum cele făcute de Vlaicu Ionescu de la New York în privinţa lui Nostradamus), cu referire atât la viitor, cât şi la împlinirea spuselor „prorocilor” de până la acea dată.

Credinţă şi îndoială

Puţini vor fi cei care se vor îndoi însă de vorbele atribuite de tălmăcitori „prorocilor”, descoperindu-se chiar că astfel de „prorocii” nu au fost rostite niciodată, fiind născocire pură a unor jurnalişti dornici de senzaţional… Mulţi vor crede, însă, aşteptând cu înfrigurare împlinirea celorlalte clarviziuni puse pe seama „prorocilor”, grăite în taină în faţa unor oameni simpli şi umili, din vreun colţ uitat de ţară, ce tocmai trecuseră de curând la cele veşnice – nemaiputând să dea mărturie despre autenticitatea celor apărute în presă ori în broşurile viu colorate, aflate pe toate tarabele de la Sofia, Skopje, Podgorica sau Belgrad.

În lumea tot mai tulbure a Balcanilor, ameninţată nu doar de primejdia turcească, cât mai ales de războaie interne şi zvonuri dintre cele mai pline de groază, „prorociile” vor juca însă un rol prea important – oricare va fi fost izvorul şi tâlcuirea lor – pentru a putea fi trecute atât de uşor cu vederea.

Sub lupa oamenilor de ştiinţă

„Manipulare ori adevăr?” – se vor întreba mai mulţi antropologi şi sociologi din Bulgaria şi Serbia. În ultimii ani, fenomenul prorocilor şi prorociilor din Balcanii secolului al 20-lea va face, de altfel, chiar obiectul unor teze de doctorat (ca, de pildă, cea a Galinei Vălcinova – Balkanski iasnovidki i prorociţi ot XX vek, tipărită la Sofia, în 2006), apărând, de asemenea, mai multe cărţi şi articole ştiinţifice pe tema dată. „Prorocii”, în mentalul colectiv balcanic, sunt oameni de care ar trebui să se ţină seama atât la nivel politic şi social, cât şi bisericesc.

Dacă la Nord de Dunăre, unele mituri, însă, prin comparaţie cu Balcanii, sunt centrate în jurul a puţine obiective (mitul jertfei zidirii, de pildă, la români, este legat, în principal, de mânăstirea de la Curtea de Argeş, în vreme ce la bulgari şi macedoneni e întâlnit aproape la fiecare pas, fiind atribuit oricărei mari construcţii), în Balcani lucrurile stau cu totul altfel. Mai cu seamă în privinţa prorocilor…

Concurenţa uitată a Vangăi

De celebra baba Vanga am auzit cu toţii, desigur, „vizionara” trăind până aproape de zilele noastre. A fost vizitată de numeroşi români, ruşi, ucraineni, americani – ba chiar şi de turci musulmani –, cu tălmaci de bulgară bine plătiţi, pentru a afla adevăruri neştiute despre trecut, prezent, dar mai cu seamă despre viitor. Cu toată internaţionalizarea „fenomenului Vanga”, „concurenţa” a rămas însă una destul de strânsă la Sud de Dunăre, „prorocii” despre România, Bulgaria, Rusia ori Statele Unite apărând în mulţime de sate bulgăreşti, mari cultivatoare de legume ori fruntaşe la nivel naţional în creşterea viţeilor de rasă.

vanga

Cum bulgara nu e însă o limbă la îndemâna oricui – doar baba Vanga „învrednicinduse” de articole în limba engleză şi bucurându-se, astfel, de o promovare intensă în întreaga lume –, consumatorului de prorocii la nivel mondial îi vor rămâne străine „concurenţa” celebrei clarvăzătoare din Petrici şi disputele interne bulgăreşti legate de viziuni şi prorocii, neputând să-şi facă o imagine exactă în privinţa peisajului parareligios din Balcani.

Presa bulgară şi clarviziunile

Şi cine să fi auzit, de pildă, de prorociţe bulgăroaice şi macedonene din veacul al 20-lea precum Stoina din Zlatolist, „sora” Korteza din Sliven, Bona Velinova, Miliţa din Bansko ori Snejana din Baniţa? Lista, desigur, ar fi una mult mai lungă – Rusia prăbuşindu-se în unele „prorocii”, în vreme ce în altele ea „câştigă ultimul război mondial”.

Bulgarului îi era îndeajuns, până mai deunăzi, să deschidă oricare dintre ziarele de la Sofia pentru a afla ce au mai prorocit odinioară, ori cu o zi înainte, vestalele balcanice ale lui Apolo în faţa a mulţimi de oameni care le-au cercetat cu sârg: „Cade guvernul? – „Neama!” – „Prorociţa Snejana a prevăzut, în urmă cu două decenii, cu lux de amănunte, moţiunea de cenzură respinsă de Parlament”. Atâta doar că a doua zi, neîmplinindu-se „prorocia”, presa va reveni cu un nou articol, purtând un titlu cu litere de-o şchioapă: „Snejana a prevăzut căderea guvernului în prorocia ei către Nedelko, un tânăr care s-a stins în urma unui post îndelungat: mărturia unei rude decedate acum un an, lăsată în scris la redacţie de către o soră medicală din Varna”…

Evidenţa din spatele fenomenelor

Desigur, prorociile de ordin politic, social, cultural şi religios din Balcani, prin comparaţie cu spaţiul românesc, au jucat un rol important în ţările vecine (ca şi în Rusia, de altfel, unde au fost folosite în scopul „fortificării conştiinţei maselor”, pentru justificarea unor acţiuni de ordin politic şi chiar militar ale puterii de la Kremlin), presa şi serviciile secrete folosindu-se din plin de mesaje puse pe seama unor „proroci” şi „clarvăzători”.

Dincolo de toate aceste fenomene de masă – înşelaţi ori ba –, prorocii balcanici au existat şi mai există încă… Despre vieţile lor, aşa cum au fost, într-un număr viitor al revistei noastre.

Gheorghiţă CIOCIOI