Revista:

Să nu ne jucăm cu Sfântul Ilie!

Sfantul Ilie

„Vino și vezi”, mi-a spus atunci Dragoș Pâslaru, viitorul părinte Valerian de la Frăsinei și Pătrunsa, parafrazându-l parcă pe Andrei, cel întâi chemat să arunce plasa de prins oameni, dar și prima captură a Pescarului. „Să vezi ce loc aparte, ce biserică minunată stă ițită pe un gorgan acolo, în spatele Primăriei”. Dacă sufletul meu pereche la acea vreme mi-a spus asta, ce puteam face? M-am dus întins, am urcat treptele de marmură albă și nu le-am mai coborât, de fapt, niciodată. Căci acolo, în vârf, mă aștepta din veac Hristos, clipocind în Potir. Eram sus pe platou, la obârșia izvorului…

Istorii, mituri, povești

Biserica Sfântul Ilie Gorgani este tipică, dar și singulară printre edificiile sacre valahe. Tipic este hramul care arată cu mândrie că acolo, pe acel tăpșan din lunca netedă a Dâmboviței, poate fi chiar Carmelul ceva mai teșit al proorocului Ilie; tipică este, oarecum, arhitectura exterioară, pridvorul impunător, cărămizile plate și mici, așezate cu meșteșug balcanic. Atipică este forma de navă, perfectă, care aduce răzbit cu Biserica Nașterii din Betleemul Iudeii. Iar și mai atipic este iconostasul, o capodoperă pictată de călugări aghioriți și care numără – dacă țin bine minte – 94 de icoane! Este, cu alte cuvinte, cel mai bogat iconostas în scene biblice și în chipuri sfinte din București. Icoanele mari, praznicale, sunt semnate de iconari greci trăitori la începutul veacului al 19-lea în Muntele Athos, atunci când dincolo de Dunăre se ridica biserica de către neguțătorii cojocari laolaltă cu Principele Caragea Vodă (1812-1818), unul dintre ultimii fanarioți (aventurier sadea!) din Muntenia…

De atunci și până la jumătatea secolului 20, viața a curs lin, pe făgașul ei, însă iarna anului 1937 a scos biserica din anonimat. Atunci, într-un ianuarie geros, au fost prohodiți Ionel Moța și Vasile Marin, cei doi legionari uciși de un obuz „roșu” la Majadahonda, în Spania, în timpul Războiului Civil. Motivul pentru care lui Moța și Marin li s-a făcut în această biserică slujba înmormântării este faptul că la numai câțiva pași, pe strada Gutenberg, la numărul 3, se afla Casa Verde, sediul Mișcării Legionare. Imobilul, care i-a aparținut lui Gheorghe Cantacuzino „Grănicerul”, fusese pus la dispoziție de acesta tinerilor naționaliști români, iar parastasul celor doi luptători legionari a fost făcut aici, la biserica din cartier. Partea tristă a istoriei este că acum câțiva ani această casă de patrimoniu, de incontestabilă valoare artistică, a fost demolată peste noapte de rechinii imobiliari, cu toate protestele asociațiilor și specialiștilor în domeniu. Acum, pe locul casei prințului „Zizi” Cantacuzino este un teren viran, pe care mai parchează mașinile venite cu treburi la instituțiile statului…

Însă, de la acel moment al prohodirii lui Moța și Marin (în fruntea soborului a fost însuși Mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului), bisericii i s-a asociat cumva renumele unui loc de întâlnire al foștilor combatanți legionari. Eu însumi, când am ajuns aici prin ’95-’96, am fost avertizat asupra acestui aspect, însă nimic din ceea ce am văzut – cu excepția unor bătrâni încovoiați de anii de pușcărie și care de la o Liturghie la alta erau efectiv tot mai puțini – nu m-a dus cu gândul la un spațiu „legionar”, dimpotrivă. Creștinii sunt foarte diferiți ca vârste, aspect, nivel de pregătire, stare de spirit. Aura pusă de un eveniment istoric s-a destrămat, iar acum realitatea arată total diferit. Acum aș putea spune că este o biserică a familiei!

Familiștii de la Gorgani, cu copiii printre schele

De multe cununii și botezuri am avut parte aici, ca nași! Noi înșine ne-am cununat aici, și tot aici neam botezat copiii. Dar – coincidență! – familia soției mele tot aici a fost arondată liturgic, soacra mea fiind botezată acum 80 de ani de părintele de atunci… Așadar ne leagă multe fire de biserica de pe Silfidelor 5! Dar nu numai pe noi, ci firele solidarității duhovnicești leagă sute și mii de oameni. Deja comunitatea este sudată și întinerită – lucru esențial pentru orice parohie. Însă șantierul care a început în 2012 și pare că nu se mai termină dă reale dureri de cap enoriașilor, produce insomnie preoților și barează cumva împrospătarea elementului tânăr. Nemaispunând faptul că la biserică au loc puține cununii și botezuri din pricina schelelor și a șantierului perpetuu. Cu toate eforturile (uriașe chiar) ale parohului – părintele profesor Silviu Tudose –, cu toată susținerea celorlalți preoți (Vasile Gordon, Emanoil Băbuș, Vasile Crețu – toți oameni subțiri și de caracter, profesori cu experiență, minți luminate, o adevărată garnitură de elită a clerului bucureștean) și cu toată implicarea consiliului parohial, dar și a fiecărui credincios în parte, lucrurile pare că s-au împotmolit. Startul lucrărilor atât de necesare (era în pericol viața oamenilor și a edificiului din cauza faptului că bucăți mari din fresca de pe bolți începuse să cadă) a fost foarte bun, astfel încât:

- au fost realizate subfundările zidurilor exterioare în zonele cu probleme, au fost injectate fisurile structurale din zidăria exterioară, s-au înlocuit buiandrugii ferestrelor de la nivelul cafasului și s‑au rețesut zonele cu lacune sau cu material puternic degradat din zidărie;

- s-au introdus tiranți verticali și orizontali în zidurile perimetrale;

- s-au consolidat semicalota și arcul de zidărie al timpanului altarului;

- s-a decis tratarea stâlpilor de lemn din naos cu rășini speciale și folosirea lor în continuare, ca elemente structurale. Fiecare stâlp de lemn a fost ridicat individual de pe poziție, tratat și reașezat pe o nouă grindă de B.A. turnată la partea superioară a zidăriei vechi;

- s-a luat decizia de a se desface partea superioară a zidăriei perimetrale pentru a fi refăcută cu cărămidă nouă plină, cu format asemănător celei originale, astfel încât să se poată obține profilatura originală a cornișei bisericii, profilatură regăsită în documentele de arhivă – schițele/ desenele arhitectului Horia
Teodoru;

- s-a realizat decopertarea tencuielii exterioare și înlăturarea intervențiilor anterioare, care fuseseră făcute cu mortare de ciment sau cămășuieli cu beton armat;

- s-au realizat rețeseri ale zidăriei în zona soclului cu cărămidă format original;

- s-a refăcut zidăria cornișei pentru realizarea profilului decorativ, conform schiței arhitectului Horia Teodoru;

- s-a început realizarea unei suprastructuri de protecție din lemn, care să poată acoperi întreaga biserică după desfacerea acoperișului. La momentul actual această structură asigură protecția zidurilor și realizează izolarea componentelor din interior de factorii externi.

În fine, nu e locul aici pentru o dare de seamă completă, ce vreau să spun este că s-au realizat foarte multe lucrări care au scos biserica și închinătorii ei din starea de pericol iminent în care se aflau. Însă lucrările sunt departe de a fi gata, iar timpul trece fără ca la orizont să apară semnele unei schimbări în bine, ca finanțare salvatoare. Mai mult, încercarea de a depune documentația pentru obținerea de fonduri europene nu a dat rezultate.

În această situație limită, nu mai rămâne decât o soluție: solidaritatea noastră, a credincioșilor români. Un edificiu cu o istorie glorioasă și o viață intensă (ridicat pe vremea turcilor!) străjuiește capitala de 200 de ani, iar noi, cei de azi, nu putem să îl ținem în viață?! Solidaritatea umană poate multe, iar românul la nevoie chiar își dă cămașa pentru aproapele. Or, asta nu ne cere nimeni, ci doar acea mică jertfă care – însumată cu a celor mulți – poate să scoată această biserică emblematică la lumină. Totodată, facem apel la cei care țin în mână soarta comunităților locale, spunând că acest loc aflat la 100 de metri de Primăria Capitalei și peste drum de Cișmigiu nu este unul oarecare; el are forță, are duhviu și este un releu al vieții liturgice a Bucureștiului. Dar și un releu de comunicare publică, de formare a opiniei publice prin oamenii de excepție care îi trec, periodic, pragul. Veniți și vedeți!

Răzvan BUCUROIU

Pentru susținerea lucrărilor de restaurare a bisericii, pot fi donaţi bani în contul deschis de Parohia Sf. Ilie Gorgani la BCR RO51RNCB0069148788880001

BIC / SWIFT = RNCB RO BU
CUI 13137906