Revista:

Prodromița de la București

prodromita

Hram, mare hram la paraclisul noii Catedrale Patriarhale – ce prinde aripi de la o zi la alta pe Dealul Arsenalului –, ajungând, în miez de vară, la aproape 75 de metri înălțime. Pe 12 iulie, se prăznuiește Prodromița, icoana nefăcută de mână omenească, pornită de la Iași spre Athos în urmă cu peste un veac și jumătate…

Teama de hramuri

Mărturisesc că m‑am încumetat cu greu să bat drumul până la Casa Poporului. La un hram, lucrurile nu sunt deloc simple… Urmează să scrii cum a debutat și s‑a desfășurat evenimentul, ce ierarhi au slujit, cum a arătat soborul de preoți și diaconi în procesiune, ce a vorbit ierarhul în cuvântul de învățătură, cât de mare a fost bucuria celor prezenți, care au avut posibilitatea, cu acest prilej, de a se închina la un odor sfânt, neuitând, în final, să adaugi că fiecare credincios a primit câte o iconiță. Neaderarea la tipic se poate solda cu reproșuri… O dată, am uitat să scriu despre un gard, înălțat de un vrednic slujitor al Domnului, la o biserică dintr‑un orășel de provincie, cu ajutorul primăriei locale (amintirea acesteia fiind importantă pentru alte viitoare donații). Cu o altă ocazie, n‑am pomenit în revistă de un protopop, prezent la un eveniment, părintele făcându‑se foc și pară… Aveam să scap, în ambele situații, cu fața curată mulțumită unui ierarh iubitor de poezie și împăciuitor din fire…

Centrul unei capitale europene

Am urcat, așadar, în arșița verii, dealul Casei Poporului… Pe partea cu Casa Academiei Române – înaintea căreia se află un așa‑zis parc, de dimensiuni impresionante. Un parc în care, din 1990 și până astăzi, lăstarii de corcoduș s‑au prefăcut în pomi bătrâni, iarba necosită trece de brâu, iar gunoiul și câinii vagabonzi fac pe orice străin, ce fotografiază uriașul mastodont ceaușist de peste drum, să ia aminte cu nedumerire la nepăsarea noastră. Un parc nevăzut de nici un parlamentar (nu îl are „în fișă”, e drept), deși dă zilnic ochii – fără să roșească – cu maidanul în cauză. Și nici de primarii capitalei ori de sector, din ultimele decenii.

Istoria icoanei Prodromiței incepe la Iasi in 1863

Viitoarea Catedrală Patriarhală, fără legăturile rutiere promise (Uranus II ) ori continuarea magistralei de metrou Gara de Nord – Gara Progresul, ce ar urma să treacă prin apropiere, pare, astfel, tot mai „dosită”… Un soi de biserică mai răsărită de cartier, nu un simbol național, așa cum ni‑l dorim cu toții…

Lăcașul înaintemergător al Catedralei Mântuirii Neamului

Înălțat în câteva săptămâni, în 2011, paraclisul din fața hotelului Marriott prăznuiește, în fiecare an, pe data de 12 iulie, icoana Prodromiței. O icoană a cărei poveste a început la Iași, în 1863, când zugravul ce lucra la aceasta va constata (lucru dovedit mai apoi și de cercetarea amănunțită la microscop), într‑o dimineață, că s‑a pictat de la sine. Icoana fusese comandată de către schitul românesc Prodromu din Sfântul Munte. De aici și numele. Îndată după zugrăvirea minunată a chipurilor din icoană, până a ajunge la Athos, prin mijlocirea Maicii Domnului, la aceasta se vor săvârși mulțime de minuni – consemnate, în epocă, sub semnătură.

Evlavia, printre români, pentru Prodromița, va spori, astfel, de la un an la altul, credincioșii dând mărturie despre minuni petrecute cu ei, în urma închinării la icoana athonită ori la copiile acesteia….

Pelerini la Prodromița – 2018

Copia fidelă a icoanei Maicii Domnului Prodromiţa – în mărime naturală, atât în ceea ce priveşte pictura, cât și ferecătura – de la Paraclisul Catedralei Mântuirii Neamului, atrage zilnic, în acest loc, sute de credincioși cu felurite cereri și rugăciuni ori pentru a‑i mulțumi Născătoarei de Dumnezeu pentru marile sale daruri revărsate cu atâta dragoste asupra oamenilor.

Am privit această mulțime de hram, adunată, în miez de vară, ca pe un adevărat Tabor românesc. Urcând și coborând pe amândouă laturile Dealului Arsenalului. Cu tristeți, cu nădejdi, cu tăinuite bucurii.

Poate că mâine locul va arăta altfel de hram…

Da, ar fi nevoie, fără doar și poate, și de o copie – la scară mare, pentru a acoperi întreaga zonă – a curții scăldate în flori a Prodromiței athonite!…

Gheorghiță CIOCIOI