Revista:

Sfânta Marina – ocrotitoarea ortodocșilor dunăreni

slujba la Manastirea Sfanta Marina

Dacă am avea o cugetare mai profundă asupra a tot ceea ce ne înconjoară, am constata că ne agităm (a se citi: stresăm) în zadar, căci deși trăim în așa‑zisul secol al vitezei, totuși măsura timpului este în mâna lui Dumnezeu. EL, CREATORUL, are măsura tuturor lucrurilor, iar ceea ce la om este cu neputință, la Dumnezeu este cu putință. Astfel, Dumnezeu, milostivindu‑Se de lacrimile pruncilor creștini, a îngăduit (contrazicând calculele, pronosticurile și mai cu seamă încurcând socotelile mai‑marilor politici ai vremii) și, asemenea crucii arătate Sfântului Constantin cel Mare, a reîntors uneori crucea pe locul în care „arma împotriva diavolilor” trebuia să fie iarăși mijlocitoare legătură între cer și pământ, între creație și Creator…

Răspuns unei chemări

Un astfel de loc am descoperit (fiind chemat în mod tainic) în Bulgaria. Totul a început ca într‑o poveste, cu a fost odată ca niciodată. Am primit cu exact o zi și jumătate înainte o invitație din Bulgaria de la preacucernicul preot Kiril Sinev, un mare prieten al românilor, ca și vlădica locului, ÎPS Mitropolit Naum de Ruse. Să vin, dacă pot, marți, în Bulgaria, la hramul Sfintei Marina, prăznuită în calendarul ortodox român și bulgar pe data de 17 iulie, la mânăstirea cu același nume din cadrul eparhiei de Ruse. Am primit încurajări să vin, că va fi „frumos” și că vor veni mulți români. Editorul nostru, d‑l Răzvan Bucuroiu, m‑a încurajat și dânsul să merg să promovăm locul și momentul de trăire și, deși nu eram foarte convins că voi vedea ceva deosebit, am plecat, sincer să fiu, mai mult pentru bucuria revederii cu vlădica Naum și pentru că o familie binecredincioasă din Chirnogi donase pentru Biserica Înălțării Domnului din Ruse o frumoasă cristelniță, ce trebuia dusă și așezată unde îi era locul.

Am pornit la drum în ziua hramului sfintei mucenițe ce a înfruntat moartea și pe persecutori la doar 15 ani. Harta îmi era prietenoasă (20‑25 de kilometri de micul orășel Două Movile – Dve Moghili). Drumul nu prea se arăta prietenos și l‑am parcurs cu oarece sfială, deși asfaltat până în poarta mânăstirii, cu indicatoare foarte rare sau deloc (deh… este economie de piață!), mergând printr‑un peisaj foarte sălbatic, de munte autentic, cu păduri de pini și arbori de câmpie, coborând parcă în „centrul pământului” – asemenea cărții lui Jules Verne. Am ajuns la baza canionului Lomului, cu un peisaj sălbatic, dar foarte atrăgător, ce traversa muntele de calcar ce din loc în loc își dezvăluia frumosul obraz de piatră asemenea unei cetăți medievale ce stă ascunsă de privirile curioase ale trecătorilor.

„Pustia” Sfintei Marina

Am ajuns cu îngăduința lui Dumnezeu la poarta Mânăstirii Sfânta Marina, mânăstire de călugări, unde câțiva monahi se smeresc sub povața avvei Filaret ca într‑o pustie de Pateric. La orele nouă, în dangătele firave și timide ale unicului clopot (foarte mic, de altfel – Dumnezeu are măsuri mici pentru esențe tari), a început Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie arhierească, unde, sub protia ÎPS Mitropolit Naum de Ruse, au slujit preoți bulgari și români. Locul este așezat pe un deal cu meri ce își arătau roșeața, parcă sfiindu‑se de puterea și minunile pe care Sfânta Marina le săvârșește și astăzi, ca și acum aproape 800 de ani, a fost ridicat primul lăcaș deasupra acestui izvor cu apă vindecătoare (agheasmă), captat astăzi într‑o fântână în formă de cruce așezată în mijlocul bisericii (apa aceasta tămăduitoare a fost captată și oferită celor ce vin cu credință puternică la izvorul sfintei mucenițe de doar 15 ani, Marina, în afara bisericii, printr‑o cișmea ce amintește de scăldătoarea Siloamului, ce avea cinci pridvoare).

Am văzut și am trăit cuvintele frumoasei cântări bisericești de odinioară: „Cu adevărat, mare este taină creștinătății, Dumnezeu S‑a arătat în trup; S‑a îndreptat în Duhul; S‑a vestit de îngeri; S‑a propovăduit întru neamuri; S‑a crezut în lume. Și S‑a înălțat, S‑a înălțat întru Slavă!”. Deși erau câteva sute de persoane, români și bulgari, nu aveai sentimentul de îmbulzeală, totul decurgând firesc în curtea mânăstirii, oamenii trecând în ordine și cu sfială prin biserica cu o catapeteasmă improvizată, ca a bisericii primare din catacombele romane, dar înveșmântată într‑o frumoasă haină picturală nouă, unde într‑un colț atrăgea ca un magnet o foarte frumoasă icoană românească așezată într‑un iconostas unde trona o modestă casetă cu o părticică din moaștele Sfintei Mucenițe Marina (Hristos S‑a născut în peștera vitelor din Betleemul Iudeii…!).

Cuvântul de învățătură al ÎPS Mitropolit Naum parcă a fost insuflat de către Sfânta Muceniță Marina

Slujba s‑a auzit în trei limbi (dar ea a fost săvârșită în limbă comună a ORTODOXIEI), bulgară, română și greacă, răspunsurile la strană fiind date de către trei preoți ai Coralei „Sfântul Dimitrie Basarabov” a catedralei mitropolitane din Ruse, în armonia muzicii psaltice de bună calitate, de către doi protopsalți din București, iar preoții mai multor lăcașuri bucureștene au înălțat rugi alături de preoții bulgari, simțind parcă duhul acelea de comuniune curată al primelor veacuri creștine. Împărtășirea numeroșilor pelerini, cu precădere români, s‑a făcut de către reprezentantul Bisericii Bulgare în Tesalonic, iar cuvântul de învățătură al ÎPS Mitropolit Naum parcă a fost insuflat de către Sfânta Muceniță Marina, predica fiind axată pe asumarea sau nu a „muceniciei” zilelor noastre de către membrii societății moderne ce sunt supuși multor provocări și ispite ce presupun sub o formă sau alta o mucenicie ce merge până la martiraj, nu acel martiraj asemănător cu cel poruncit de către „Dioclețian – Împăratul”, ci unul adaptat zilelor noastre… „cine are urechi să audă…!”.

La sfârșitul slujbei a fost sfințită agheasma cea mică într‑un loc al sfințeniei însăși, și o frumoasă icoană de dimensiuni mari a Sfintei Marina, apoi, înainte ca preoții români să împartă anafură, au fost oferite daruri simbolice din partea comunității creștin‑ortodoxe din Chirnogi – o cruce de binecuvântare slavonă ÎPS sale Mitropolitului, împreună cu un ștergar românesc autentic țesut de către bunicile noastre și o icoană a Maicii Domnului părintelui stareț Filaret. Bucatele pregătite cu dragoste și trudă de către credincioasele din București au fost binecuvântate și oferite tuturor celor prezenți indiferent de naționalitate, agapa fiind în cinstea Sfintei Marina, un alt mijloc de comuniune în rugăciune pan‑ortodoxă.

Minuni peste minuni

În liniștea muntelui de calcar, rugăciunea se împletea cu parfumul de tămâie al cădirilor ce se ridica în văzduh până la vârful brazilor în care conurile aurii păreau lumânări de ceară curată ce ardeau preamărind pe Dumnezeu cel mare întru sfinții Săi.

Multe, mari, nenumărate, dar mai cu seamă tainice sunt minunile ce le‑a săvârșit în acel loc, dar le mai săvârșește și astăzi așa, în văzul tuturor, al acestor fii ai lui „Toma Necredinciosul”, Sfânta Marina, ea, cea care i‑a adus și îi aduce pe acești creștini cu bucuriile, dar și cu neputințele lor periodic alături de păstorii lor – preoții noștri ortodocși să săvârșească Taina Sfântului Maslu la fântâna cea cu agheasmă a Sfintei Marina. Și răspunsurile nu au încetat să vină, dar despre acest lucru am fost rugați să păstrăm o smerită tăcere până la momentul când vor fi adunate toate aceste mărturii. U nele din ele te zguduie și te întăresc în puterea cea mare a sfinților bineplăcuți lui Dumnezeu. Nu îmi rămâne, ca un „pelerin danubian” ce sunt, decât să vă rog să vă îndreptați pașii și spre această ctitorie ce devine (redevine) un loc de pelerinaj binecuvântat de aici, din marginea Bulgariei creștine și prietene, să vă adăpați la acest izvor cu apa vie a credinței ortodoxe, de unde izvorăște apa cea vie de care nu mai însetezi în veac, apa cea vie promisă femeii samarinence la puțul lui Iacov de către Mântuitorul Hristos, Care sigur vă va număra acești pași și vă va răsplăti truda acestei călătorii spre casa Sfintei Marina, muceniță în cetatea Antiohiei Pisidiei, unde a înfruntat în numele lui Iisus Hristos toate uneltirile vrăjmașului cel rău.

A consemnat
Relu COTOBAN