Lumea Credinței nr. 9 (158), septembrie 2016

coperta LC 158

EDITORIAL  –  Adormirea Maicii Domnului și adormiții morali

Nimic nu se compară în lumea asta cu prăznuirea Adormirii Maicii Domnului în Țara de Sus, în Maramureș. Mai precis, la Mânăstirea Rohia – care a și împlinit recent 90 de ani de viață. (Paranteză: am avut onoarea și bucuria să fim noi, cei de la Lumea Credinței, editorii albumului omagial scris de părintele stareț Macarie Motogna, cu ocazia acestei frumoase aniversări.)

Ei bine, modul cum cinstesc oamenii marea sărbătoare a Adormirii Preacuratei întrece orice închipuire a mentalului modern. Într‑adevăr, nu se poate explica sociologic cum și de ce zeci de mii de oameni întregi la minte își lasă rosturile gospodăriei în plin sezon de rod al câmpului, își abandonează concediile și vizitele, își anulează programul obișnuit cu familia ori prietenii, pentru a merge câteva zile pe jos, peste creste și văi adânci, pentru a urca muntele, a dormi sub cerul liber și a rămâne necliniți în rugăciune o zi și o noapte… Nu se poate explica ce brazdă sufletească ancestrală, ce cromozom (nedescoperit încă) al credinței adânc îngropat în ADN ‑ul făpturii lor religioase le creează acest instinct de a porni – la soroc – în pelerinaj.

Trebuie doar să stai câteva zile printre ei și vezi cum îți revii și tu la statura de homo religiosus, cum te afli în situația de a te rebranșa la marele circuit al doxologiei, de a‑ți redescoperi adâncurile firii. „Adânc pe adânc cheamă”, zice Psalmul 41 – și așa este! Adâncurile sufletului nostru sunt chemate, scoase la lumină, date în vileag de adâncul înconjurător al mulțimilor în care te pierzi, regăsindu‑te…

Rohia este, sub acest aspect, un spectacol dătător de curaj. Nu mai ești singur, nu ești al nimănui – deodată devii al poporului dreptmăritor și al Maicii sale. Strașnică, nobilă apartenență!

Și ca peisajul lăuntric să fie complet și folositor, în timpul rostirii predicii sale Preasfințitul Iustin a pus o întrebare pur și simplu dureroasă. Venind vorba despre agresiunea legislativă împotriva familiei tradiționale și despre noul mod de viață care vrea să se impună românilor cu anasâna, Vlădica s‑a întrebat ce fel de oameni pot ieși din familiile cu doi tați sau cu două‑trei mame. Mai mult, oare din aceste familii pot ieși oameni sfinți? Grea întrebare, dificil răspuns. Și totuși, previzibil…

Oricum ar fi, cine dintre noi și‑ar fi închipuit, în cele mai negre coșmaruri, că la praznicul Adormirii Maicii Domnului, în anul mântuirii 2016, vom putea vorbi despre astfel de lucruri ca despre o realitate iminentă?! Cine s‑ar fi gândit o clipă că la un sfert de secol după cea mai cruntă dictatură și cel mai sever ateism de partid și de stat. care a prigonit creștinii și a pus botniță publică Bisericii. vom retrăi astfel de vremuri, de ură și dispreț pentru Hristos? Eu unul, mărturisesc că nu…

Dar voi? Voi? Unii da, ați intuit – cei mai mulți pe filiera aversiunii necondiționate față de Europa și creștinismul apusean. Alții, ca mine, nu. Sau nu… chiar așa, la acest nivel de grozăvie a ființei umane. „Se sparie gândul”, vorba lui Miron Costin. De ce nu se „sparie” însă și cei care pun la cale această hecatombă morală în România de azi? Aud…?

Răzvan Bucuroiu

Articole asociate: