Revista:

Mânăstirea Diaconeşti: praznicul bucuriei

diaconesti

Ne‑a îngăduit Dumnezeu să ajungem, de marele praznic al Adormirii Maicii Domnului, într‑un loc despre care auzisem multe lucruri deosebite, însă nu‑l cunoşteam direct. Ştiam despre talentul deosebit al maicilor de a picta icoane, despre talentul condeiului lor şi chiar despre cântările de la strană, care au ajuns să fie publicate pe CD‑uri. Dar nimic nu se poate asemăna cu prezența în inima acestui loc dumnezeiesc, sfințit și sfințitor deopotrivă.

Ajunşi dis‑de‑dimineaţă acolo, nu mică mi‑a fost mirarea să văd mireni şi monahi, copii, tineri şi bătrâni urcând pe jos drumul sinuos şi abrupt către Mânăstirea Diaconeşti. E drept că şi maşini erau deja parcate de‑a stânga şi de‑a dreapta, până sus.

Încă de la porţile înalte de sub clopotniţă ne‑a întâmpinat mulţimea de oameni frumoşi cu chipurile senine, pline de bucurie şi îmbrăcaţi preponderent în portul multicolor al costumelor populare. Se întindeau de la altarul de vară în sus pe deal, până la chilii.

Slujba a fost ţinută de un numeros sobor de preoţi, în frunte cu părintele arhimandrit Teofil Anăstăsoaie, stareţul Mânăstirii Darvari din Bucureşti, alături de părintele duhovnic al obştii de aici, protosinghelul Amfilohie Brânză.

După împărtăşirea cu Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos a unui număr impresionant de credincioşi şi încheierea Sfintei Liturghii, părintele Teofil a fost primul care a luat cuvântul într‑o predică memorabilă. Stareţul ne‑a vorbit despre minunatul moment al Adormirii Maicii Domnului şi despre ceea ce se petrece la Ierusalim, în zilele noastre, de acest praznic minunat, invitându‑ne să‑l însoţim „cu ochii sufletului şi ai minţii” pentru a călători împreună la cetatea Ierusalimului:

„Înainte ca Preacurata Născătoare de Dumnezeu să închidă ochii, pe Muntele Sion, acolo unde locuia, în casa Sfântului Apostol Ioan, au fost aduşi pe norii cerului de la marginile pământului Apostolii, pentru că erau plecaţi să propovăduiască, după cum Domnul Iisus le‑a lăsat poruncă: «Mergeţi până la capătul pământului şi propovăduiţi Evanghelia!». Astfel ei au participat la ultimul drum pământesc al Maicii Domnului, de pe Muntele Sion, care este în interiorul cetăţii Ierusalimului, au parcurs un drum până dincolo de zidurile cetăţii, au trecut pârâul Cedrilor şi la Ghetsimani, unde era un loc de îngropăciune, un mormânt săpat în stâncă, au aşezat trupul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Acestea sunt relatările din Sfânta Tradiţie despre acest moment al Adormirii Maicii Domnului. La Ierusalim, în fiecare an, praznicul acesta este ţinut cu mare fast… Iată ce se întâmplă în Ierusalim, în zilele noastre. Cu trei zile înainte de praznicul Adormirii Maicii Domnului, lângă Biserica Sfântului Mormânt, se află un mic paraclis numit Metocul Ghetsimani. Acolo există o preafrumoasă icoană în care este reprezentată Maica Domnului Adormită… dar chipul Maicii în această icoană este decupat din argint, ca şi când ar fi adormită. Cu trei zile înainte, la miezul nopţii, se săvârşeşte – la Sfântul Mormânt mai întâi, şi apoi la Metocul Ghetsimani – Sfânta Liturghie. Pe la orele trei şi jumătate noaptea, spre dimineaţă, când se sfârşeşte Liturghia, stareţul de la Ghetsimani vine şi scoate această icoană pe care o poartă pe braţe… însă nu o atinge cu mâinile, ci poartă nişte veşminte speciale şi o ţine pe Maica Domnului aşa cum este pictată şi în icoanele de la praznicul de astăzi. De la Sfântul Mormânt începând, pe Drumul Crucii, către Ghetsimani, porneşte o procesiune la care participă Episcopii, preoţii şi credincioşii care se află atunci în Ierusalim. Este noapte, străzile Ierusalimului sunt goale. Doar credincioşii vin din toate direcţiile, cu lumânări aprinse şi cu flori, să o conducă pe Maica Domnului până la Ghetsimani… La porţile bisericii din Ghetsimani alaiul ajunge spre dimineaţă. Cam atunci când răsare soarele. De fiecare dată, în fiecare an, deşi la Ierusalim acum este o perioadă în care din luna aprilie nu a mai plouat deloc şi nici nu plouă până în decembrie… atunci când alaiul cu Maica Domnului ajunge la Ghetsimani, în jurul bisericii, deasupra, întotdeauna vin norii. Sunt nişte nori albi care se odihnesc şi se învârt deasupra Ghetsimanilor. Aşa cum i‑au adus pe Apostoli odinioară. Acesta este un semn, o încredinţare, o mângâiere pentru creştinii care ajung la Ierusalim, să vadă cu ochii lor ceea ce cântăm noi în toate bisericile din lumea creştină”.

Apoi predica a fost continuată de părintele Amfilohie, care a adresat un îndemn vivace, scrutător, la curaj şi fapte bune. A făcut o inspirată paralelă între Maria, sora Martei şi a lui Lazăr, şi Maica Domnului: „Aşa cum am auzit şi în Evanghelia de astăzi, Maria a stat la picioarele Mântuitorului Hristos (şi o simbolizează pe Maica Domnului), pentru a asculta cuvântul lui Iisus, care nu este cuvânt omenesc, şi a se pătrunde de aceste cuvinte la minte, la cuget şi la inimă şi ca să trăiască conform acestor cuvinte. Toată taina mântuirii în ceea ce o priveşte pe Fecioara Maria şi toată viaţa ei este ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu şi trăirea conform acestui cuvânt”.

La final au fost împărţite pachete cu mâncare tuturor pelerinilor veniţi cu mic, cu mare, de mai aproape sau de mai departe, pentru a prăznui împreună această mare sărbătoare creştină a Adormirii Maicii Domnului.

A consemnat
Laurenţiu COSMOIU