LOADING

Type to search

Lumea credintei nr. 9 (98), septembrie 2011

Lumea credintei nr. 9 (98), septembrie 2011

Share

EDITORIAL  – NUMĂRUL 100, ÎN NOIEMBRIE

 

Ne apropiem cu paşi repezi de „centenarul” întreprinderii noastre media: numărul 100! Cine ar fi crezut, acum 8 ani şi jumătate, că vom ajunge aici? Chiar şi cei mai optimişti susţinători ne dădeau maximum un an de existenţă: „Şi după subiectele mari, generoase, ce veţi mai scrie?!”. Ei bine, revista Lumea Credinţei (à propos, „La Mulţi Ani!” şi revistei Lumea Monahilor, care a împlinit 50 de numere) a dăinuit mult peste prognozele şi aşteptările „optimiştilor”. Oare de ce, când toată presa scrisă a scăzut mult ca pondere sau chiar a falimentat, literalmente, după Marea Criză din 2010/2011?… De ce a rezistat o publicaţie „de nişă”, aşa cum suntem catalogaţi noi de către analiştii fenomenului media?

În primul rând, nu cred că suntem o revistă de nişă. Sau, dacă vreţi, „nişa” noastră e imensă, sunt toţi credincioşii Bisericii Ortodoxe – din interiorul graniţelor ţării sau de pretutindeni.

Apoi, noi nu ne-am dezamăgit niciodată (sau extrem de rar…) cititorii. Nu am provocat discuţii sterile dar/ sau ultimative în jurul vreunui lider harismatic sau a nu ştiu cărei interpretări duhovniceşti a realităţii, căutând semne, minuni sau vedenii. Pur şi simplu nu am avut fanatism şi nici încrâncenare, urmând totdeauna calea de mijloc – şi asta chiar dacă noi înşine, ca oameni ai credinţei, am fi avut o opţiune interioară, sau alta…. În revistă am ales, totdeauna, calea echilibrului. Acest fapt arată că o atitudine cumpănită, mai ales în Biserica Ortodoxă, este infinit mai lucrătoare, mai bine primită şi mai necesară decât orice deşteptăciune teologică pur speculativă. Şi-aşa, avem „exageraţiunile” din afară, care ne invadează viaţa! Şi aşa, de-abia mai respirăm sub asediul conflictelor sociale, al tensiunilor de tot felul însămânţate obsesiv de o presă în căutare de audienţă facilă, al apocalispelor care par că vin în cascadă. La ce bun şi războiul dintre noi, dintre fraţii aceleiaşi Biserici?

„Cele bune, să se-adune, cele rele, să se spele!”, zice un proverb care seamănă mai mult cu o urare. Da, aşa ne reprezentăm şi noi realitatea: cele bune, laolaltă, toate; şi noi împreună cu ele. Cele toxice, nefolositoare, drăceşti
– la vale cu ele!

Iar noi, dimpreună cu dumneavoastră, să ne bucurăm (repejor, în noiembrie) de numărul 100, care va fi unul festiv. Aşadar, fiţi pregătiţi! Şi, evident, dacă puteţi să ne sugeraţi câteva idei potrivite pentru acest important eveniment, vă rugăm să o faceţi! Toată lumea e binevenită!

 

RĂZVAN BUCUROIU