Revista:

Parintele Teofil Paraian

id552_4.jpg.jpg

Râvna proorocului Ilie ar fi bine să o avem si noi, dar nu atât pentru a opri raul din afara noastra, ci rautatea din noi întine. Asadar, ar trebui sa fim cu grija asa nimicim raul din noi, sa avem râvna de a-I face loc lui Dumnezeu în viata noastră si în fiinta noastra.

Vreme de bucurie ne-a venit, că iată suntem adunaţi la ziua sărbătoririi Sfântului Prooroc Ilie, cel cu nume mare. Este zi de bucurie şi de veselie, pentru că avem prilejul să ne oştim cu gândul şi cu simţirea la „cel ce a fost înger în trup, temeiul proorocilor, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos”. Ne oprim cu gândul şi cu cinstirea la „Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar”. Şi la el fiindu‑ne luarea aminte, avem prilejul să ne gândim că el „izgoneşte bolile şi pe cei leproşi îi curăţeşte” şi ştim că el „pe cei ce îl cinstesc pe el îi învredniceşte de tămăduiri”. Aşa ni-l prezintă Sfânta noastră Biserică, în cuprinsul sfintelor slujbe rânduite pentru el, singurul dintre cei din Vechiul Testament pe care îl cinsteşte cu sărbătorire. Noi ştim că sunt şi mulţi alţii care, plăcuţi fiind lui Dumnezeu, sunt cuprinşi în pomenirile noastre, dintre cei care au fost dinainte de venirea Domnului Hristos, dar cu sărbătorire este pomenit numai Sfântul Prooroc Ilie, „Ilie măritul”, cel plin de râvnă pentru Dumnezeu şi luptător hotărât împotriva idolilor şi închinătorilor la idoli.
La praznicul Sfântului Prooroc Ilie, cu cuvânt de rugăciune ne adresăm acestuia, pe care îl ştim şi îl mărturisim ca „înainte văzător al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu” şi zicem: „Proorocule şi înainte văzătorule al lucrurilor celor mari ale lui Dumnezeu, Ilie cel cu nume mare, care cu cuvântul tău ai oprit norii cei curgători de apă, roagă pentru noi, pe unul Iubitorul de oameni”.
Apoi, cu gândul la râvna sfântului Ilie, vorbind de Dumnezeu, Cel iubitor de oameni, ne adresăm cu astfel de cuvinte: „Multa fărădelege omenească şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu cea nemăsurată văzând-o, proorocul Ilie s-a mâhnit mâniindu-se şi cuvinte de nemilostivire către Cel Milostiv a întărâtat grăind: Mânie-te asupra celor ce s-au lepădat de Tine, Judecătorule Preadrepte. Însă milostivirile Tale nicicum nu le-ai pornit ca să chinuieşti pe cei ce se lepădau de Tine, că pururea aştepţi pocăinţa tuturor, Iubitorule de oameni”.
La unele ca acestea fiindu-ne luarea aminte, gândul ni se duce la râvna Sfântului Ilie, cel cu dorinţa de a vedea pe Dumnezeu preamărit de oameni, iar pe împotrivitori pedepsiţi de Dumnezeu. Ştim însă că Mântuitorul lumii, Domnul nostru Iisus Hristos, nu a venit să piardă sufletele, ci să le mântuiască. Iar aceasta a spus-o de multe ori; a spus-o şi în împrejurarea în care doi dintre ucenicii Săi, Sfinţii Iacob şi Ioan, nemulţumiţi de faptul că într-un sat din Samaria oamenii nu au vrut să‑L primească pe Mântuitorul, i-au cerut voie învăţătorului lor să aducă foc, ca să-i mistuiască pe cei care au stat împotriva lui Iisus. Cu acel prilej a fost pomenit şi proorocul Ilie, ca unul care a nimicit pe împotrivitori. Domnul Hristos însă, ca Cel milostiv şi iubitor de oameni, n-a încuviinţat împlinirea dorinţei ucenicilor Săi, ci a zis: „Nu ştiţi fiii cărui Duh sunteţi? Fiul Omului nu a venit să piardă sufletele, ci să le mântuiască”.
Râvna proorocului Ilie ar fi bine să o avem şi noi, dar nu atât pentru a opri răul din afara noastră, ci răutatea din noi înşine. Aşadar, ar trebui să fim cu grijă să nimicim răul din noi, să avem râvna de a-I face loc lui Dumnezeu în viaţa noastră şi în fiinţa noastră. Pentru aceasta ar fi bine să fim cu luare aminte să scoatem din sufletul nostru orice pornire despre care ştim că nu o vrea Dumnezeu şi să aducem în viaţa noastră râvna pentru Dumnezeu, în folosul nostru şi al celor din jurul nostru.
Când pomenim pe proorocul Ilie, noi ne gândim şi la minunile pe care le-a făcut el la vremea lui. Ne gândim la faptul că a descoperit oamenilor pe Dumnezeul cel adevărat, Care a trimis foc din cer şi a mistuit animalul de jertfă pe care l-au adus cei credincioşi, în frunte cu Sfântul Ilie, când i-a făcut de ruşine pe închinătorii la idoli.
Ne gândim, de asemenea, şi la faptul că la rugăciunea lui nu a plouat pe pământ trei ani şi şase luni. Şi iarăşi rugându-se Sfântul Ilie, a venit ploaie pe pământ în folosul oamenilor. Această situaţie o pomeneşte şi Sfântul Iacob, fratele Domnului, la sfârşitul epistolei sale, ca dovadă pentru rostul rugăciunilor ce se fac de către cei drepţi.
Pomenind şi sărbătorind pe Sfântul Ilie, gândul ni se duce şi la faptul că acesta a înviat pe fiul unei văduve şi că, prin mijlocirile lui, el, văduva din Sarepta Sidonului şi fiul ei au avut îndestulare în vreme de foamete, căci făina dintr-un vas şi untdelemnul niciodată nu s-au sfârşit, ci au ţinut toată vremea cât au fost de trebuinţă.
Ne gândim, de asemenea, şi la înălţarea la cer a Sfântului Ilie, fiind luat într-o căruţă de foc, de faţă fiind atunci proorocul Elisei, pe care proorocul Ilie l-a lăsat ca urmaş al lui.
Şi ne mai gândim la ceva, la vreme de sărbătorire. Gândul ni se duce la Schimbarea la Faţă a Domnului Hristos, când, împreună cu ucenicii Domnului, Petru, Iacob şi Ioan, au fost prezenţi Moise şi Ilie. A fost prezent deci şi Sfântul Ilie cel râvnitor pentru Dumnezeu şi pentru nimicirea răului din lumea aceasta. La prăznuirea Sfântului Ilie ne mai gândim la aceea că acestui râvnitor pentru Dumnezeu Însuşi Domnul i S-a arătat, nu în cutremur, nu în vijelie, ci în vânt subţire. Aşa că nu e de mirare că, la vreme potrivită, a voit Domnul Hristos să-i arate mărirea Sa, în lumină, aşa cum a vrut El să Se descopere la Schimbarea la Faţă.
Privit în ansamblu, Sfântul Prooroc Ilie ne apare ca un om aspru. Dar asprimea lui a fost din râvna pe care a avut-o pentru Dumnezeu şi pentru binele oamenilor.
Noi îi aducem cinstire Sfântului Ilie, conduşi de Sfânta noastră Biserică, prin slujbele rânduite pentru ziua sărbătoririi lui. Cinstirea noastră este îndrumată de rânduiala Bisericii noastre şi ne dorim să avem şi noi râvnă pentru Dumnezeu, mai cu seamă ca să ne facem rânduială în minte şi în simţire, iar pentru rugăciunile mijlocitoare ale Sfântului Ilie să ajungem şi noi să fim învredniciţi de a-L cunoaşte pe Mântuitorul nostru în lumina de pe Tabor. Amin.